Text citit la ultima sedinta a Cenaclului Scriitorilor din Maramures

Către cenaclul scriitorilor din Baia Mare,

Subsemnatul  maramurășan cu mama născută   din  Vima  și tata  din Ardusad,  bunicul de peste deal din Rozovlea, fost piker de drumuri iară IO  că așe mi numele, am venit cu multă încredere și mai ales  sfiiciune să vă rog să mă primiți în capitala de județ să mă fac și eu cunoscut dar mai ales ascultat.

 Cum am împlinit 14 ani,  tata mi-o făcut  buletin și după ce l-am căpătat m-o dus la mănăstire  c-a apoi  din toamnă să mă dea la seminar. Din primavara până prin septembrie am fo pă tete dealurile cu oile și vacile mănăstirii. Dormeam prin colibe și purtam haine de păcurar. N-am văzut mânăstirea  deloc. De școală nici vorbă, mai venise un băietan muieratic ce a fost primit în altă mănăstire care a fost pedepsit să stea o vară la oi pentru că n-a dat ascultare la pofta unul călugăr cu barbă roșie. Noi dacă am văzut că nimeni nu ne întreabă de soarta  școlii ne-am grăit sara în colibă, iar de cum s-o zărit de ziuă,  am lăsat oile pe sama  ciurdarilor de peste vale  și ne am urcat la deal, până la drumul național. Am stat preț de un ceas până o trecut un  "aro" mai nou cu cabină mare, dar și cu  loc de un car de fân. Ne-am urcat întâi în cabină, dar cum noi am fost spălați numa de ploi și hainele și încălțările erau aceleași de vre o jumătate de an, domnuca ce era pe scaunul din dreapta șoferului groasă fiind numa  c-o început să i se facă rău  și o oprit mașina, să iertați o început, stiți dumneavoastră să dea la rațe. Am înțeles că noi nu miroseam nici a mir și nici a tămâie și ne- am urcat pe fârcitura de fân din spatele cabinei. Toamna timpurie cernea frunzele de aur și aramă prin pletele noastre, iar țăntarii convocați în roiuri mari se învărteau deasupra noastră într-un dans necreștin.  Ici, colo câte o pasere țîșnea colorată printre crengile  pădurii ca un fulger viu și ne încuraja cu trilul ei dorința noastră de  trăire în lume. Drumul, ba urca , ba cobora, ba se-ntorcea de unde am zinit, că de atâta urcat ni se astupau urechile și numa după ce înghițeam aer în sec auzeam cum trebuie lumea din jur. Auzeam șuierat de tren, ba, druje hușgvarna,  ce țineau un fel de prohod la rădăcinile stejarilor doborâți fără pic de milă.  Apoi treceau pe lângă noi  camioane lungi pline cu bușteni de brad  de sute de ani, dar și cu lemne verzi si drepte numai groase ca pulpele noastre. Erau uciși fără folos frații românului ce se ascundea în codrul, la vreme de răstriște și  prigoană barbară. Spre sară am ajuns la altă mânăstire, unde am fost primiți fără prea multe întrebări. Bag samă că prietenul meu de la oi era cunoscut și binevăzut între maicile care aveu multă și mare nevoie de mână de lucru dar mai ales de băietani pe care să-i școleze. Am fost duși în niște case de lemn, curate încăpătoare cu mobilier simplu dar fără lux. Avem o cameră unde ne putem spăla și face nevoile. De mâncat, mâncam într-o odaie a  cuhnii,  din blide de lut și cu linguri de lemn. Era postul sîntei Mării și  primeam mai mult zămuri  și compoturi cu  tocană și multe mâncăruri de hribi. Dimineața după ce făcea ziuă mergeam la biserică, unde slujea roșcovanul popă rumen și asudat pe orice vreme. După rugăciuni eram trimiși ba la râu, după piatra, ba în pădure la gater, după grinzi și lețuri,  ba pe tractorul ce spărgea brazdele cosite proaspăt, pentru a  se usca la soarele ce ardea ca în luna lui cuptor. Lucram  cât vedeam și cât ne țineau puterile. Nu ne obligau la nimic necuviincios și rugam pa bunul Dumnezeu ca binele de care aveam parte, să nu ni se curme. Au trecut așe vreo trei ani și șapte luni, ne dădeau tuleiele și ne crescuse părul, iar nouă ni se dădeau a citi cărți bisericești, care erau bune de a aduce somnul adânc, după speteala de peste zi. Între timp mai veniseră trei băieți de vârsta noastră de peste Prut, care erau tunși chilug și purtau un soi de cămeși galbene și sandale de piele. Vorbeau pocit romînește dar ne înțelegeam cu ei. Unul era un fel de țigan, care uneori seara, când nu ne vedea nimeni ne învăța jocuri  bărbătești pe care le făcea cu măiestrie în timp ce îngâna melodii ritmate și foarte săltărețe. Apoi ne punea câte un ol cu apă proaspătă seara pe aghiazmatarul din chilie sub icoana Maicii Domnului, iar dimineața pe inima goală ne punea sa-l bem. Ne zicea, că apa din noi este învechită și aducătoare de boli ca și cea de pe florile taiate și că zilnic trebe să ne împrospătăm apa dincare suntem făcuți. Povestea cu LUTU  din care suntem făcuți și-n care ne întoarcem, este o mare miciună pentru că și OMUL ca și cele mai multe viețuitoare, tri sferturi este din apă, iar cenușa  ce iasă după arderea de tot, este mai ieftină ca mina unui creion. Nici fiul OMULUi după ce a fost pogorât de pe cruce nu a fost îngropat, ci pus într-un mormânt săpat în stâncă,  peste s-a a fost prăvălită piatra  pecetluită de soldații Romei. După înviere A fost văzut un corp  perfect ce se putea hrăni, dar putea trece prin mur, se putea ridica și plutea, sau se cobora și se lăsa atins de degetul lui Toma chiar în rănile care i-au pricinuit moartea și se păstrau în pălmi, sub coastă și pe picioare. Fiul venit să răscumpere îngerii căzuți, dar a găsit oameni care se rugau în fel și chip dar, nu si-L mai aminteau pe Dumnezeul cel Adevărat. Noul corp avea trăsăturile Fiului Dumnezeiesc, ale Învățătorului care a binecuvântat apa și aceasta s-a prefăcut în vin ce avea să devină parte a Cinei celei de taină Sângele Mântuitorului, a hrănit cinci mii de oameni cu doi pești și cinci pâini,  Pâine ce avea să devină trupul frânt din sfântul Graal, ce ne hrănește pe miliarde de păcătoși până în zilele noastre.

 Într-o seară a venit roșcovanul la noi și ne-a spus că dimineață mergem la școală la seminar. Așe a fost ! ne-a urcat pe toți băietanii lăiți și îmbrăcați în sutane negre, binemirositori, într-un microbus negru, ce ne-a dus în oraș la seminar. Acolo erau mulți băieti și fete care stateau într-un soi de internat.  De dimineața ne-au dat niște foi  cu litere mari de tipar, de pe care urma să copiem cu mâna noastră, dar cu litere de mâna . Am umplut trei rânduri de foi pe care ne iscăleam pe un colț și-l împăturam și venea o maică și lipea pe colț  o altă hârtie mică pe care aplica un sigiliu. Astea s-au întâmplat trei zile la rând. Seara stăteam doar noi în ciopor între noi, ceilalți tineri din seminar se uitau la noi ca la maimuțe și ne luau în ușoară batjocură. Întelegeam că ei învațău patru ani zi la zi,  ca aibă acele diplome prin care urmau să se ducă la școli înalte, chiar și în țări străine, iar noi sodomizații luăm igzamenele fără învățături complexe, ci doar cu cele date de toaca și clopotul mănăstirii.

De aceea  recunosc. Nu am pre multă carte, dar am diplomă de teolog  chiar dacă  nu am umblat la ore de religie la un seminar,  ci doar am dat igzamăn de trecut prin liceu în tri zile. Azi sunt la fel ca   orice fel de inginer de mine,  cu toate că    s-au închis gurile de intrare în băi de mai mult de 15 ani. Limbi străine nu cunosc, dar aud  tot ce mi se spune mai ales dacă mi se arată cu mâna. Nu am fost hirotonit că nu mi-au plăcut femeile, dar sunt călugăr și am venit în lume că mi-au spus că betegii au nevoie de doctor, nu cei sănătoși din mănăstiri, ce doresc  apropierea de Dumnezeu. Viața credincioșilor și necredincioșilor o cunosc. Le cunosc și voirile și rugăciunile. I-am văzut pe cei bogați, mult mai săraci ca săracii în fața bolilor necruțătoare care scurmă frumusețea dată de marele CREATOR rugându-mă pe mine neștiutor, să mă rog pentru  a le fi curmată suferința, dacă nu puteau primi vindecare.

Am fost prin toate partidele, prin toate sindicatele, prin toate  organizațiile de voluntari  plătiți cu ora, nu am lipsit de la nicio răzmeriță politică sau altfel de chermeză socială. Am gustat din toate bunătățile oferite, de campaniile electorale.  Am gustat din plăcerile  otrăvite  date de bunăstarea și  funcțiile posibile în lumea aceasta și cunosc deșertăciunea nimicurilor după care aleargă frații și surorile mele de pe acest Pamânt.

 Nu am crezut niciodată că voi ajunge acele zile, când femeia se va dori bărbat, iar bărbatul femeie. Când frumusețea dată la ființare se va dori schimbată sau anulată. Când femeile se vor lua cu femeile ca amazoancele grecești din LESBOS, iar bărbații se vor lua cu barbați  tot ca grecoteii de insula muntelui ATHOS . Nu văd mai mare pedeapsă netrecută în Apokalipsă ca și cea  stingerii ființei create de Dumnezeu după chipul și asemănarea SA prin anularea  sfintei TAINE a căsătoriei dintre bărbat și femeie în vederea înmulțirii OMULUI în tot UNIVERSUL cunoscut și necunoscut încă.

Am venit la dumneavoastră la cei care păziți și rostuiți cuvântul, (cea mai cumplită armă din toate timpurile), să mă primiți ca oștean de rând, până la arderea lumânării vieții mele, pentru a sluji cu băgare de seamă, la regretele și iubirile semenilor și a lăsa celor care vor rămâne cetățeni ai Universului parte din lumina marelui Turn de Fildeș care împrăștie LUMINA DUMNEZEIASCĂ   spre toți cei ce cred și nu se îndoiesc. Să ne păzim de pizmașii Luminii, de slujitorii celui Întunecat, ce nu au fost răscumpărați, deoarece s-au amestecat cu fiicele oamenilor și–l slujesc perpetuu chiar dacă se cutremură la auzul rugăciunilor și psalmilor tânguitori. 

                               Vasile Tivadar 2 02 2019