de Dumitru Păcuraru
Nu este pentru nimeni
un secret că fiecare campanie electorală are o importantă componentă externă.
Încă din vremea lui Ion Iliescu se vorbea că o primire la Casa Albă a unui
candidat prezidenţial echivala cu o recomandare din partea preşedintelui SUA.
Exista o legendă că lui Ion Iliescu i s-ar fi sugerat în 1996 să se lase învins
de candidatul opoziţiei, Emil Constantinescu.
Peste ani binecuvântarea din Biroul Oval avea să cadă şi
asupra lui Adrian Năstase, asupra lui Geoană, dar şi asupra lui Victor Ponta.
Toţi au pierdut alegerile.
În acelaşi timp trebuie să menţionăm că şi cei care au
câştigat au fost, la rândul lor, primiţi de preşedinţii americani.
O strângere de mână din partea celui mai puternic om de pe
planetă nu înseamnă neapărat un semn bun. Liviu Dragnea a fost invitat la
instalarea preşedintelui Trump, dar asta nu l-a scăpat de probleme şi până la
urmă de puşcărie.
Klaus Iohannis se află în aceste zile în Statele Unite.
România, prin urmare şi preşedintele, se bucură de un anumit prestigiu, de o
apreciere specială, din partea administraţiei americane. Pentru că avem un
parteneriat mai strâns ca alte ţări, pentru că ne aflăm într-o anumită poziţie
geostrategică, în vecinătatea Rusiei, pentru că avem un scut anti-rachetă la
Deveselu, în sfârşit pentru că am alocat fără discuţie 2% din PIB pentru
Apărare. Ceea ce refuză multe ţări din UE, mai cu seamă Germania.
Drept pentru care Donald Trump nu a ezitat să spună:
„Trebuie să plăteşti, Angela. Te rog să plăteşti, Angela!”. Cu toate
rugăminţile preşedintelui american, Angela nu a plătit. România a plătit fără
să fie rugată. Prin urmare, preşedintele Iohannis va fi foarte bine primit la
Casa Albă, desigur primind binecuvântarea lui Donald Trump pentru un nou
mandat.
Simplă coincidenţă, în aceeaşi perioadă premierul Viorica
Dăncilă se află la Bruxelles. Are o întâlnire cu viitorul preşedinte al
Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Ursula, nimeni alta decât fostul
ministru al Apărării din Germania, din vrema când Angela Merkel refuza să aloce
procentul din PIB cerut de Donald Trump, în numele NATO.
Premierul României nu va discuta despre campania electorală,
având pe agendă propunerile pentru comisarul european din partea României. S-au
avansat două nume, Rovana Plumb şi Dan Nica, recent aleşi europarlamentari pe
listele PSD.
Evident, cele două nume sunt contestate. Până şi un om din
interior, Ioan Mircea Paşcu, fost europarlamentar timp îndelungat, dar scos de
pe listă la alegerile din 2019, a avut un comentariu la adresa celor doi,
avertizându-i, în mod răutăcios, că spre deosebire de parlamentari şi
europarlamentari comisarii europeni nu au imunitate. Nu mai vorbim despre
opiniile critice ale opoziţiei faţă de cele două propuneri. Oricine ar fi fost
propus ar fi fost primit cu aceeaşi ostilitate de către opoziţie.
Că o luăm spre est sau spre vest, că ne oprim la Bruxelles
sau trecem oceanul spre Washington, rezultatele politicii noastre externe sunt
modeste. Oricât ne străduim, nu suntem acceptaţi în Spaţiul Schengen, la fel
cum nu putem intra fără vize în Statele Unite. Aşa cum pot face cetăţeni ai
altor ţări, precum Ungaria, Polonia, Cehia.
Cele două obiective, spaţiul Schengen şi eliminarea vizelor,
sunt clare. Tot ce se află dincolo de ele, oricât de bine ar fi îmbrăcat în
cuvinte, nu este decât demagogie diplomatică, praf în ochi, promisiuni amânate
de la mandat la mandat.
Dacă Viorica Dăncilă nu este decât o femeie modest
înzestrată intelectual, ajunsă prim ministru dintr-un capriciu, dintr-un calcul
meschin al unui politician sforar, în Klaus Iohannis românii şi-au pus speranţe
mari. Rezultatul? Modest. Nesemnificativ. Mandatul său? Cinci ani pierduţi în
lupte politice sterile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu