VĂPĂII DE AMURGURI
Pentru voi ce-aţi zidit aceste lăcaşe,
Cu harnice mâini şi piepturi golaşe,
Vă-nchinăm din amvon, un imn de slăvire,
Iar celor plecaţi, o eternă amintire!
Nu v-au atras ale lumii plăceri,
Nici n-aţi vânat tentante averi.
Voi aţi purtat al românilor vis,
Uneori îngropat în temutul abis.
Destinul v-a dus aşa de departe,
O cale prea lungă de fraţi vă desparte.
Viscolit-au în suflet străine luciri,
Vestejit-au cu vremea timide iubiri.
Faptele voastre crâmpei de baladă,
Cuvintele voastre răsună-n cascadă,
Voi aţi sculptat cu dalta durerii,
Lăuntricul zbucium, sublimul tăcerii.
Văpăi de amurguri în nordici grădini,
Privirile voastre se scaldă-n lumini.
Pe-ntinderi de zări miresme vă ning...
Chemări din trecut patetic se sting.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu