Poezii populare de Nelu DANCI

HORINCUȚA ȘI CU BEREA …
                   

 Horincuța și cu berea,

M-o făcut să-mi cert muierea,
Că aseară m-am îmbătat
Și-am venit tot pe sub gard.

Noroc pe mine că n-o plouat
Și șanțu o fost curat,
Nu m-am murdărit prea tare,
Nici pe mâini, nici pe picioare.

Nevasta când m-o văzut,
Tare bine i-o părut
Și o-nceput a mă lăuda
Și cam aspru a-ntreba.

Unde am fost eu prin sat
Și-am băut de iară-s beat,
Că mie nu mi-se întâmplă,
Doar dacă beau cu o mândră.

Și uite-așa ne-având ce face
Și să mă lase în pace,
Eu, i-am spus c-am fost la mândra
Și m-a îmbătat bolunda.

Și-apoi să vezi scălmânat,
De-am picat pe jos din pat
Și am jurat pe mândra mea,
Că altul nu voi mai bea.

SPOVEDANIE …                   

 Fost-am și m-am spovedit,

La popa care-o venit,
Din Dănești, om învățat,
Om deștept și așezat.

M-o-ntrebat de am păcate?
Eu, i-am spus că într-o noapte,
Cum veneam îngândurat,
Cred c-am căzut în păcat.

Cum se vedea fain de lună,
Mă întâlnii cu mândra bună
Și în casă m-a poftit,
De aia am păcătuit.

Nu cu fapta, doar cu uitatuʹ,
Când mândruța tomne patuʹ,
Eu, i-am spus că nu mi-e somn

Și în pat cu ea nu dorm.

Și-am ieșit îngândurat
Și spre casă am plecat.
Părintele, om milos,
Canon mi-a dat să merg pe jos.

De acasă-n Baia Sprie,
Ca nimenea să nu mă-mbie,
Nici cu apă, nici cu mâncare,
Că păcatuʹ nu-i prea mare.

                      

BĂTRÂNEȚE, BĂTRÂNEȚE … 

                           

 Stau amu și mă gândesc,

De ce oare-mbătrânesc?
Și picioarele mă dor
De-abia mai merg prin odor.

Cu mândrele din alt sat,
Nu mai merg la preumblat,
Cum mergeam eu altădată,
Când mândruța era fată.

Gândescu-mă dar nu regret,
Că mai demult fost-am bugăt,
Pe la mândre-n alte sate,
Tinerele-n miez de noapte.

Când semnaluʹ eu l-am dat,
Repede săreau din pat,
Ușa o deschideau repejor
Și mă primeau în casa lor.

Și până dimineață se făcea,
Petreceam cu mândruța
Și în casă și afară,
De poți mâine, vino iară!

Și amu așa-ntr-o doară,
Mă tot uit pe ulicioară,
După mândre de demult,
Cu care m-am petrecut.

Și nu le mai zic nimica,
Mi-e să n-audă Rodica,
Să pună mâna pe sucitoare
Și să-mi dea unde mă doare.

De-amu mai multe nu vă zic,
Că mă ține un junghi un pic
Și n-aș vrea ca junghiu mare,
Să-mi coboare în picioare ...

                             

 FRUMOASELE VECINE …

Am un prieten și vecin,
Pe care-l cheamă Marin,
Două fete frumoase are,
Frumoase, care de care.

Pe una o cheamă Marina,
Frumoasă bătu-o-ar vina,
Iar cealaltă este Oana,
Mai frumoasă ca icoana.

Când pe stradă se duc ele,
Toți se uită cu durere,
Că nu pot să le vorbească,
Cu vorbe să le cucerească.

Că fetele sunt școlite,
Nu se lasă păcălite.
De niște băieți fuduli,
Care nu au nici ciucuri.

Dar veni-va vremea lor,
Când și-or găsi un fecior,
Tot așa frumos ca ele,
Dup-a inimi plăcere.

Mărita-s-or că-s frumoasă,
Mai sus de mine face-or casă
Și așa frumoase vecine,
N-a avea nimeni ca mine.

DE CÂTE ORI ...        

De câte ori am alergat cu vântul

Și am căzut împiedicându-mă de nor,
Am zâmbit, m-am ridicat cu gândul,
Că nu mă dor durerile ce dor.

De câte ori mi-am atârnat dorința
Și mi-am înfrânt căderea în noroi,
Dar am zâmbit și mi-am rugat voința,
Să nu mă lase lângă norii goi.

De câte ori nu mi-am ucis visarea
Și mi-am dorit să nu mai știu să zbor,
Dar am zâmbit, mi-am urmărit urcarea
Și am zburat deasupra tuturor.