Despre cei care ne conduc

 

                                                                                          de Gheorghe Pârja

Încotro vă uitați când vedeți că lumea în care trăiți se împotmolește pe locul drept? Cui îi cereți sprijin și lămuriri? La nevoie, cine ne apără? De cine? De cei care ne vor răul. Și așa mai departe. Prima adresă la care apelăm sunt conducătorii obștilor, țărilor din care facem parte. Credem că de la ei ne poate veni izbăvirea. Fie vorba între noi, cei cărora le cerem sprijin sunt datori să ne ajute. Că și noi i-am ajutat pe ei să ajungă acolo unde sunt. Așa-i făcută lumea asta. Încă de la greci. Cu strâmbături serioase prin vreme. Dar eu mă refer acum la vremea noastră. Mulți dintre noi nu au nevoie de sprijinul celor aleși. Cu toate acestea, când unii cârmuitori o iau pe arătură, avem dreptul, și datoria, să le arătăm calea cea dreaptă. Că altfel se vede lumea de unde suntem noi. Unde au fost, mulți dintre ei, până mai ieri.

În ultimii doi ani, am avut și avem nevoie de lămuriri, de explicații și legi care să ne apere de agresiuni venite de aiurea. Dar de lângă noi. Cine ne liniștește de povara facturilor? Cum mai rezolvăm pandemia? Ce se întâmplă cu țara noastră, în condițiile tensiunilor de la granița ruso-ucraineană? Liderii noștri sunt rătăciți în explicații. De pildă, de Ziua Unirii Principatelor Române, președintele nostru ne-a spus că trăim vremuri încordate. Ne-a spus ceea ce vedem și noi. Dar ce se întâmplă cu țara? Românii sunt îngrijorați de ce se întâmplă în vecini. O bună parte dintre noi cred că Rusia va invada Ucraina. Pe acest fond, am recepționat și păreri stranii. Un deputat a propus ca de-a lungul râului Prut să se sape tranșee adânci de patru metri. Cui folosesc?

Sunt trist că valorile naționale sunt confiscate politic. Sunt diluate populist și deturnate spre folosul unor grupuri care doresc puterea. Știu că marile fapte unioniste ale românilor au fost făcute sub auspicii politice. Au fost împliniri pe care le vedem cu ochii, trăim în ele, nu spectacol naiv fără idei programatice. Paradoxal, avem și lideri care ocolesc oamenii. Da, e pandemie o să-mi spuneți, și ei respectă restricțiile. Dar și ele au reglementări care pot face o comunitate respirabilă. Sunt dominați de indiferență. Parcă au teamă să dea ochii cu oamenii. Așa nu am văzut niciun demnitar la evenimentul de la Groși. Și domnul președinte al României, Klaus Iohannis, a fost singuratic, în Parcul Carol, de Ziua Unirii Principatelor. Aici să nu invocați pandemia. Cât despre lupta partidelor ce să mai spun? Vedem și noi cum principiul lui Caragiale le preocupă viața cu înverșunare: ridică-te de pe scaun, să mă așez eu!

Și cu țara ce se întâmplă? Că este pandemie, facturile sunt nefiresc de mari, iar aproape de noi soldații ruși și ucraineni bat pas de front. Ne punem întrebări, ne copleșesc emoțiile. În Estul Europei este o adevărată cursă a înarmărilor. Unde se va ajunge? Fiecare dintre noi decantează realitatea după cum se pricepe. Noi ne mirăm de liderii noștri, dar, din păcate, fenomenul îndepărtării elitelor de cei mulți are o arie mai largă. Klaus Schwab, fondator și președinte executiv al Forumului Economic Mondial de la Davos, acolo unde periodic se macină ideile lumii, ne spune fără ocolire: „Astăzi mulți oameni și-au pierdut încrederea în liderii lor. Confruntați cu riscuri tot mai mari și cu eșecul nostru colectiv de a le aborda, am început să căutăm vinovați. Unii arată cu degetul către liderii politici inepți, alții dau vina pe directori generali, iar o minoritate disperată, în creștere, vede o conspirație de elită în spatele nenorocirilor actuale.”

Fondatorul Forumului observă că mulți lideri gândesc și acționează deja ca niște pionieri pentru o nouă eră a guvernării. Printre aceștia se numără lideri politici precum președintele francez Emmanuel Macron și premierul italian Mario Draghi. Cei care folosesc cărțile de guvernare din epocile anterioare critică astfel de lideri, că nu au rămas pe calea lor. Ai noștri lideri nu știu unde învață să fie de o prudență vecină cu tăcerea. Eu mă informez din presa străină despre ce gândesc conducătorii români. Suntem cu adevărat în vreme de cumpănă. Inclusiv cu mișcările de trupe din jurul României. Mă gândesc că, în ultimii 30 de ani, cei care ne-au condus au dat țara altora să aibă grijă de ea. De la resurse naturale, la armată. Așa târguim cu alții ce este al nostru și vin trupe străine să ne apere. Cică avem vreo două mii de generali. Și vreo cincizeci de mii de militari. Nu fac parte dintre cei care-și critică aleșii și numiții de dragul spectacolului. Dar ce văd și nu-mi place, spun! Fără comentarii. Doamne, apără-ne!