Frații noștri au declarat starea de urgență… Oficial, din cauza riscului ca Moscova să le taie gazul… În fapt, pentru că rușii au obiceiul să mai „încurce” destinațiile… Dar măcar Moldova se pregătește. Noi privim în zare a Moromete și ridicăm din umeri. Căci guvernanții, acolo e tragedia, ne asigură că, și de o ajunge războiul până aproape sau chiar la graniță, nu avem noi treabă cu el. Așa că nu se agită. Pentru că nici nu știu ce să facă, nici nu vor… Și nicicând țara nu a fost pe mâini mai nedibace. Nicicând nu am avut guvernanți, nu doar atât de slabi pregătiți, ci de dezinteresați de noi. Pentru că de ar fi nutrit ceva pentru țară, oricât de nepregătiți erau, măcar știam că orgoliul, demnitatea, mândria, sacrificiul de sine, i-ar fi făcut să încerce să-și depășească limitele. Dar suntem conduși de inși ce fac jocuri pentru alții de mult prea mult timp pentru a le înmuguri acum vreun sentiment de grijă pentru țară. Sunt atâția lupi și corbi ce ne-ar vinde că ar fi cu adevărat marele ospăț. Iar Talleyrand ar fi cu totul depășit în vorbe. Pentru că politicienii și guvernanții noștri și-ar vinde, nu doar mamele, ci și crucile de la căpătâiul sărmanelor. Și ale lor și ale noastre. Le-ar da cu pământ cu tot căci, oare, ce situație mai bună decât conjunctura unui război, și nu e vorba de gloanțe și șenile de tancuri, nu în mod esențial, ci de efectele în cascadă pe care le-ar produce un conflict aproape de granițele noastre.
Ungurii au zis-o pe șleau: sunt alături de Moscova. Și, în felul în care ne-am poziționat noi, fără pic de tact diplomatic, asta poate însemna oricând că vor fi și împotriva acelora care critică atitudinea războinică a Rusiei. Or, să nu ne trezim, după un conflict în care nici să nu avem timp să ne tragem măștile de pe ochi, că vom fi din nou la mezat. Cu alți trei lideri împărțind și hașurând… Și asta doar pentru că am lăsat drum liber unor armate, pentru că ignorăm voit faptul că, în vreme de conflict, eticheta de apărător se poate transforma repede în cea de invadator, și nici nu am cerut măcar o minimă asigurare.
Trec armatele altora pe la noi să meargă să sprijine Ucraina. Dar am solicitat Ucrainei un acord prin care să asigure protecția minorității noastre de la ei? Sau nu aveam ce să-i cerem, ea nerecunoscând de facto românii ca minoritate? Am discutat cu Moscova să asigure ea protecția românilor dacă intră și peste zonele în care se găsesc frați de ai noștri? Am creionat vreo strategie de a asigura evacuarea lor din zonele ce vor fi afectate de conflict? A făcut ministerul de externe vreun recensământ, fie și improvizat, al românilor care vor trebui sprijiniți, aduși în țară? Am organizat centre de primire? Nu! Pentru că nu suntem noi pregătiți pentru războaiele altora nici măcar ca spectatori, darămite în postura de combatanți prin asociere…
Ministrul apărării, acest cetățean despre care mult prea repede s-a uitat că mustea a politică diversionistă prin grupul „de la Cluj” (aproape, nu doar guvernator autodeclarat, ci slujbaș al unui protectorat unguresc) ne ceartă că întrebăm de ce guvernanții nu vorbesc țării despre ceea ce se întâmplă… Și, mai ales, cum se va proceda în anumite situații… Ba, ne bate obrazul că nu se poate discuta public că se interpretează că poate pregătim și noi ceva! Nu că ar trebuie să ne pregătim de acel posibil ceva…
Trec armatele străine pe la noi fără nici o restricție. Fără nici un angajament. Defilează printr-un „acasă” precum politicienii guvernanți prin sferele lor de influență pentru feluritele puteri străine, nu mai vorbim de cei cu dublă cetățenie, trec peste îngrijorările noastre cu atâta nepăsare de spui că rușii vin să petreacă un al doilea Crăciun pe stil vechi….
Ce facem noi? În prag de război, ministerul de interne pregătește anularea documentelor de identitate pentru românii care nu demonstrează unei noi „miliții”, ce stă a fi cârpită din locali și sectoriști, că stau la domiciliul din buletine. Păi, nefericiților, unde și cui o să mai trimiteți la o adică ordinele de încorporare dacă frontul „alunecă” mai la vale? Și așa o să avem o mare problemă că nu merg tinerii noștri la război că-i frig în trenuri, cum să folosească ei cuponul cfr să ajungă la oștire?!, darămite dacă îi blocați într-un „no land” domiciliar… De unde îi mai luați? Că și arcanul se trimite la o adresă… Basca românii de afară, care s-ar putea trezi cu actele anulate pentru că nu stau în țară, „la adresa de domiciliu”, ajungând ca într-un hub de aeroport, neputând să vină acasă să-și facă alte acte pentru că nu vor avea cum să intre în țară cu actele anulate… Și frații noștri din Moldova… Cei care au domiciliul aici pentru că nu ați fost în stare vreme de trei decenii să le faceți acte românești pe adresele de peste Prut… Sigur ar fi fost nevoie de o unire…
Începe războiul… Mai aproape sau chiar lângă noi… Apoi peste noi dacă diplomația va fi la fel de poziționată pe alte interese ca acum… Unii nu-l vor auzi, nu vor avea timp, pentru că din fundul curții nu se aude… Alții nu vor afla pentru că așa ne vrea guvernul. Să nu avem habar. Să nu comentăm. Să nu întrebăm. Ci doar să ne tragem masca să acopere corespunzător toate cele… Or, vai tu, țară sărmană…. Cum stai ca mielul… Acum când este iar vremea marilor încercări ale acelora care trebuie să arate că sunt cu adevărat națiuni, iar tu nu ai parte de niciun vlădică…
Cezar Adonis
Mihalache – Națiunea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu