Când a fost pace în PNL?

 

„Sunt vocal, sunt liberal”. Oricât s-ar fi străduit câtă vreme a fost pace în PNL, Florin Cîţu (foto)  nu ar fi reuşit să producă o mai sintetică definiţie a liberalului. Apărut ca un trăznet din senin, cererea unor organizaţii judeţene PNL de schimbare a preşedintelui partidului nu ar trebui să surprindă pe nimeni. Intrat în PNL oarecum pe uşa din spate, încă de la intenţia lui de a candida împotriva lui Ludovic Orban la funcţia de preşedinte al PNL a fost primită cu neîncredere. Omul venise de curând în partid şi nu se remarcase ca „liberal”.

O surpriză a fost şi numirea lui ca ministru de Finanţe în guvernul Ludovic Orban, la fel ca desemnarea lui ca prim-ministru după alegerile parlamentare din 2021.

Prezentat ca tehnocrat, Florin Cîţu putea fi o frumoasă surpriză apărută în câmpul sterp al politicii româneşti văduvită de specialişti. Dacă ar fi aplicat regula matematică a economiei de piaţă, Florin Cîţu putea fi o revelaţie.

Din păcate, economistul Cîţu a sucombat în faţa politicianului Cîţu. Şi acum, după o experienţă de câţiva ani, el este convins că a fi liberal înseamnă a fi vocal. Greşit, total greşit.

A fi liberal înseamnă a aplica regulile economiei de piaţă, înseamnă a face politică liberală. Întrebarea este dacă preşedintele PNL ştie face politică liberală sau măcar ştie ce înseamnă politică liberală.

Cât de „liberal” a fost primul ministru Florin Cîţu? Greu de apreciat. Cît de „liberal” este preşedintele Senatului României? Iarăşi greu de precizat. Adevărul este, probabil, cel spus de Ludovic Orban, anume că Florin Cîţu nu cunoaşte istoria Partidului Naţional Liberal şi nu a fost crescut în spiritul acestui partid.

Orban are dreptate în parte. Vocalizele, vorbitul ca să te afli în treabă, aplecarea spre vorbărie şi dispută, sunt în spiritului liberalismului românesc. PNL este un partid care îşi canibalizează liderii. Nu poţi muri ca preşedinte al PNL.

Radu Câmpeanu, Valeriu Stoica, Theodor Stolojan, Călin Popescu Tăriceanu, Crin Antonescu, Ludovic Orban – şi este posibil posibil să fi uitat pe cineva – niciunul dintre ei nu a fost lăsat să-şi continuie sau să-şi ducă mandatul în linişte până la capăt. Ne cerem scuze că am omis cele două femei care au condus vremelnic partidul, Raluca Turcan şi Alina Gorghiu. Nu l-am inclus nici pe Vasile Blaga, artizanul partidului de acum.

Se pare că liberalilor nu le place să fie conduşi de un lider prea multă vreme. Ceea ce înseamnă că au uitat sau nu le place să-şi mai amintească lecţia Brătienilor.

În acest cortegiu al foştilor lideri liberali bietul Florin Cîţu nu reprezintă nimic. Este un oarecare venetic oprit întâmplător la porţile PNL. Nu este exclus ca şi viitorul preşedinte să aibă soarta pe care o avea Florin Cîţu. Pentru că, aşa cum am spus, liberalii se plictisesc foarte repede de figura şefului, oricare ar fi el.

Ce partid are atâţia foşti preşedinţi în viaţă şi în afara partidului? Valeriu Stoica s-a retras singur pe motiv că nu are charismă şi este peltic. Cu toate acestea era un bun comunicator, vedea în perspectivă, cunoştea sistemul ca să-l poată exploata în beneficiul partidului etc. Ce are Florin Cîţu?

Ce are în plus faţă de foştii lideri ai partidului? Dar în minus ce are? Foarte multe lucruri.

Judecându-l pe Florin Cîţu în funcţie de calităţile foştilor preşedinţi ai PNL, nu are absolut nicio şansă să rămână în fruntea partidului.

Liberalii sunt nişte politicieni foarte pretenţioşi şi deseori ajung să ia decizii care sunt în detrimentul partidului.

Din această cauză după 1990 niciodată în acest partid nu a fost cu adevărat pace. PNL înseamnă un război fără sfârşit atât la vârf, cât şi în teritoriu. Sau şi la vârf şi în teritoriu.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş