de Gheorghe Pârja
În 15 februarie 1991, în cetatea medievală Vișegrad,
din Ungaria, Vaclav Havel, președintele Cehoslovaciei, Lech Walesa,
președintele Poloniei, și Jozsef Antal, premierul Ungariei, au semnat o
declarație comună prin care își garantau sprijin reciproc în vederea integrării
politice și economice în Uniunea Europeană. S-au pus bazele unei strânse
colaborări regionale. România a ratat aderarea la acest grup, din cauza
mineriadelor și a conflictului etnic de la Târgu Mureș. Refuzul grupului de a
fi primită și România i-a fost comunicat președintelui Ion Iliescu. În anul
2004, toate țările din Grup au intrat în Uniunea Europeană. Toate au mers cum
au mers, până a apărut criza imigranților. Care a găsit statele din club pe
poziții diferite. Deși pentru o perioadă țările din Grupul de la Vișegrad și-au
făcut un renume de rebeli ai Uniunii Europene.
Apoi, a apărut conflictul ruso-ucrainean, care cerea
o atitudine din partea fiecărui stat. Sancțiunile impuse statului agresor au
întrunit consensul până la importul de gaze și petrol, unde Europa, în special
Germania, sunt vulnerabile. Și dacă nu există un consens european, există state
care sprijină logistic și militar Ucraina. Ungaria se desprinde net de pluton,
prin refuzul de a condamna agresiunea rusă. Prin poziția pro-rusă, premierul
Viktor Orban face notă discordantă și în Grupul de la Vișegrad. La sfârșitul
lunii trecute, o reuniune a acestui mic grup conservator, programată la
Budapesta, a fost anulată după ce Polonia și Cehia au refuzat participarea din
motive de viziuni diferite asupra crizelor. Dar ruptura dintre Polonia și
Ungaria este extrem de evidentă.
În timp ce Guvernul de la Varșovia este un declarat
apărător al Ucrainei, Viktor Orban stă la dialog cu Putin la Kremlin, la masa
aceea lungă și albă, fără pic de emoție diplomatică. Liderul maghiar este gata
să plătească în ruble gazul rusesc, așa cum vrea Putin. Președintele Poloniei a
reacționat ferm la aranjamentele premierului Ungariei, care se bazează pe
energie ieftină din Rusia. “Dar acum, în fața a sute de mii de victime din
Ucraina și a bombardamentelor unor zone civile, îmi este greu să accept
atitudinea,” a spus șeful statului polonez. Și ministrul ceh de Externe a
acuzat că „pentru Orban gazul rusesc ieftin e mai important decât sângele
ucrainean.” Da, Putin i-a oferit lui Orban cele mai ieftine prețuri la gaze din
Europa, un împrumut pentru extinderea unei centrale nucleare și a instalat
sediul european al Băncii Internaționale de Investiții a Rusiei la Budapesta.
Dar aceste înlesniri nu sunt degeaba. Orban îi oferă
lui Putin un sprijin politic consistent. Este vocea lui Putin în Europa. Este
într-un parteneriat politic cu candidata la președinția Franței, Marine Le Pen,
căreia liderul maghiar i-a acordat și un împrumut financiar de 10 milioane de
euro, pentru campania electorală. Caută să încetinească reacția europeană la
agresiunea rusă. Ungaria nu permite tranzitul unor convoaie de sprijin militar
din Occident pentru Ucraina. Complică organizarea ajutoarelor. Pentru Polonia,
care vede invazia rusă și ca o amenințare pentru ea, atitudinea Guvernului de
la Budapesta este revoltătoare.
Vocea Varșoviei a devenit mai auzită după vizita
președintelui american, Joe Biden, în Polonia. De atunci, este mai vizibilă
distanțarea de prietenul lui Putin. Este ceață la Vișegrad. Dar nu atât de
deasă încât să nu se vadă din Varșovia, la Budapesta. Adică Ungaria are nevoie
de sprijin de la Varșovia în confruntarea lui Orban cu Bruxelles-ul. România
s-a ținut departe de temele de pe agenda Grupului. Și-a văzut de traiectoria
pro-europeană. De când în Parlamentul de la București a intrat un partid
naționalist, lucrurile s-au schimbat. Așa, ceața de la Vișegrad începe să fie
mai rarefiată. Dar nu pentru liniștea României.
După scrutinul din Franța, vom vedea cum va merge
lumea. Așa că alegerile din 2024, din România, vor fi decisive pentru
poziționarea țării noastre în concert european. Depinde și de ceața de la
Vișegrad.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu