CITIȚI 4 POEZII DIN CREAȚIA POETULUI VASILE DAN MARCHIȘ ÎN RECENTUL NUMĂR AL PRESTIGIOASEI REVISTE ”CONTACT INTERNAȚIONAL” DIN MONTREAL, CANADA

VASILE DAN MARCHIȘ

EXERCIȚIU EXTREM 3

Într-un context fără precedent

muza m-a purtat cică pe calea poeziei

printre turițe, brusturi și alte plante care se agață de tine

fără noimă...

”Te-am purtat pe aici, afirmă muza,

să vezi că aceste plante nu sunt ca vorbele alese...!

Ce poet ești tu când toate cuvintele te cuprind ca turițele?”

Pe moment încerc să mă curăț de turițe parcă

îngân poezia...

De fapt este un lucru inutil să procedez astfel

în fața muzei și trec la scris...

Scriu parcă mă curăț de turițe,

și totodată mă curăț de ele parcă scriu...

Nu știu dacă folosesc în premieră cuvinte-turițe

sau alte cuvinte în locul acestor plante.

ori turițe în loc de cuvinte...

Concret nu-mi dau seama ce iese...!

Muza a intervenit:

”Să nu intri în cuvinte,

( în vorbe), fără prevenție, ca în turițe!

Ce-ți predau eu aici legat de aceste plante

este un exercițiu banal

față de cum te vor întâmpina sau cum ți se vor lipi de suflet

unele cuvinte spuse sau scrise de unii...!”

EXERCIȚIU 3

Cade o ploaie ce pare

o pregătire pentru finala concursului de ploi.

Cum va curge atunci ploaia acționată în finală, în doi?

Dumnezeu cu cine se va confrunta în acest sens?

Când o parte din lume, de inundații a murit și alta momentan moare,

eu refugiatul poeziei scriu parcă aș desfășura un colac de salvare...

Nefăcând altceva, prin ce și prin cine să-mi aflu

o iertare,

o binecuvântare

o altă chemare?

”Ce tot vorbești acolo?”

M-a abordat fulgerător muza și apoi a continuat:

”Te-am atras prin inspirație aici să scrii,

să nu dai apelor tribut chiar și poezii...

Nu ești tu mai marele apelor

ori judecător,

marinar sau salvamar!

Chiar potop să fie, aceștia au rolul lor.

Eu pentru tine sunt aici...

În fața Tatălui Ceresc,

cu sau fără tine

poeziile tale au aceeași trecere....

Pentru că am lăsat pământul și apa din care sunt făcută

te-am dobândit ca pe un premiu sau recompensă

nu ca pe un lucru oarecare

să nu încadrezi totul prin scrierile tale

fără rând în geografie sau în istorie.

Te-am atras unde inima salvamarilor

și a tuturor lucrătorilor pe ape

nu-i cuprinsă de iubirile amăgitoare.

Acum că știi de ce te-am atras aici

și nu în mijlocul lumii

prinsă momentan între ape, scrie!

Controlează-ți cu pixul poziția și fizionomia!

Deci, scrie...!

Doar scrierea ta continuă este virgula credibilă

între tine și lucrurile neînsuflețite!”

EXERCIȚIU 4

”Pregătește-te să faci ceva special ca astfel

Dumnezeu, să poată dormi undeva

măcar un minut.”

Incredibil, cum a intervenit de această dată muza față de mine!

Credeam că e pe ”invers”,

fără nici o legătură cu literatura

și totuși mă gândeam să pregătesc un pat în care

Tatăl Ceresc să se așeze pentru un repaus pe măsură...

”Ce gânduri fără noimă te pătrund în acest sens,

a intervenit ferm muza.

Crezi că Dumnezeu se odihnește în diverse paturi ca tine

sau ca cei un miliard, două de pământeni,

pentru că aceștia nu pot face nici nu pot spune

ce poate înfăptui Tatăl Ceresc?

La câte are de făcut și de spus Dumnezeu,

se odihnește pe unde apucă...

De aceea fă ceva special pentru el!”

Rămân perplex!

Este pentru prima dată când muza

nu mă inspiră personal cu nimic,

dar a intervenit brusc:

”La câte cereri și vise deșarte sunt în lume,

însă cum de veacuri munții așteptându-și pădurarul ideal,

îndurând de toate,

m-ai așteptat pe mine,

m-ai dobândit ca pe o recompensă

sau premiu

nu ca pe un lucru oarecare!

Iată-mă!

Îți ofer posibilitatea să scrii...

Astfel să pregătești cel mai fin pat de cuvinte

în care Dumnezeu

să se odihnească măcar (temporar) câteva clipe…!

EXERCIȚIU

(variantă)

Atunci chiar am crezut că

muza vrea să scape de mine când a vehiculat sobru:

”Te-am lăsat pe mâna noii mele asistente-Marți Seara,

să te poarte pe calea poeziei

printre toți spinii și mărăcinii.

Să vezi că lumea nu-i ca ei!”

”Imensitatea ta! ” Am glăsuit eu muzei și apoi:

”Am crezut că dorești să te depărtezi astfel de mine!”

Muza a vociferat:

”Nu așa trebuie să vorbească mesagerul pe care

l-am dobândit ca pe un premiu sau recompensă,

nu ca pe un lucru oarecare,

să nu încadrezi totul fără noimă, fără rând

în istorie, în geografie

sau mai amplu în viitor!

Spinii și mărăcinii permit toleranță

chiar la o sutime de milimetru față de ei,

fără să-ți înțepe poezia,

pe când lumea înțeapă prin diferite mijloace

și de la un kilometru.

”Dacă unii oameni vor fi ca acești spini și mărăcini

vei da înapoi?

Te vei retrage chiar și de la indicațiile mele?

Dacă vei șovăi în fața acestor spini și mărăcini

ce vei face în fața scrisului?

Dacă virgula credibilă dintre faptul că spinii și mărăcinii

doar stau în gardă fără să acționeze înainte

ci doar așteaptă nepriceperea unora ca să-i înțepe

și felul cum se avântă unii oameni direct fără semnal,

este felul cum te îndemn eu să scrii poezii,

înseamnă că doar te fac să te joci de-a scrisul

față de ce repercusiuni severe

vei primi din partea unor oameni!

Ce ți-am confirmat eu aici e doar un fleac

față de amploarea prin care

trebuie să redai cu lux de amănunte

acțiunea dureroasă a lumii în poezie!”

Vasile Dan Marchiș