OCAZIE FĂRĂ PRECEDENT

”Lume, lume, nu te sfii, că se anunță și ici și colo concursuri de poezie pentru toată lumea, indiferent că cineva este sau  nu poet, depinde cum stă cu portofelul din care să ”decarteze” într-un timp util într-un cont o sumă de bani cerută și gata e rezolvată treaba. Incredibil, cică se spune că se vor da peste 100 de premii, diplome , mențiuni și alte distincții. Nu credeți? Doar se vede postat un astfel de anunț, cât să-l citiți pe pagina unui  un anumit ””ambasador cultural” sau a ”excelenței sale”, ori că e fălit  prin alt apelativ care i se atribuie fără noimă. Se vor ”deșerta”  (nu glumesc), sute de premii și diplome la un singur concurs, cum din coșuri curge porumbul. Păi, dacă respecți ”condițiile” impuse mai sus, indiferent cine ce scrie se va vedea ”investit”  cu o ”înaltă” distincție și apoi să vedeți tot la a treia postare pe ”Facebook”, că X a primit premiul cutare sau diplome de excelență ori că vor fi investiți ca mari cavaleri și lorzi ai poeziei sau padihahi și cine știe ce mai emiri și duci și marchize și amazoane și ce prinți vor fi numiți , că doar cancelari nu vor fi investiți  deoarece sigur  se va da de pământ fosta cancelar că acești literați investiți cu ”titluri” atât de înalte o iau înainte la cine știe ce concurs internațional, european sau chiar mondial. Cică așa se vor numi să momească lumea prin aceste apelative fără noimă... ....lume, lume, ca la noi la nimeni! Toți care vor urma această regulă de aur , pardon! adică în lei sau euro, vor beneficia de diferite poptiroașe, marafeturi, chițibușuri și alte chilipiruri, concret spus (că eu le spun din indulgență): premii, diplome, mențiuni, medalii, medalioane, diferite pocale,(să nu le confundați cu potirele), plachete și alte distincții și trofee, să știți concret că la ce mă refer că doar, vorba aceea: ”Românul s-a născut poet, că pe cunoștințe chiar dacă îndrugă acolo unele versificări de trei nuiele, trei găteje, amintiri, chestii, trestii, răchiți, papură, fie aceasta simplă nu neapărat ”papură vodă” , ...doar că le pune sau nu pe rimă  aceste naivități, ”frânturi” de roman/romane sau fragmente de proză cu propoziții scurte ”ciuntite”, adică nu scrise cursiv unele după altele ci pe mai multe rânduri, ca să pară poezii.  Nimic mai fals dacă nu au elemente de stil poetic prin care o scriere poate fi numită poezie. Cum afirmația marelui poet național Mihai Eminescu, citez:

”E ușor a scrie versuri,

Când nimic nu ai a spune,

Înșirând cuvinte goale

Ce din coadă au să sune”

Aici marele poet  s-a referit că e ușor a scrie versificări de trei nuiele, trei surcele, adică după cum spun eu: ”Mândru mi-am gătat catrința/ca să-i placă la bădița”, doar relatări, cât că se spune în rime despre unele lucruri sau întâmplări fără nici cea mai firavă licărire poetică, fără elemente de stil prin care o scriere se poate numi poezie. Vorba aceea ”Românul s-a născut poet” Eu întreb: ”Care român? Nu toți cei 30 de milioane de români de peste tot care se vor trezi dimineața vorbind sau scriind pe ”Facebook” în rime despre: ” Ce au pregătit/, cum la mândre au poposit/ sau ce au mai isprăvit”,  pot fi numiți poeți. De asemenea relatări e plin internetul pe toate grupurile. Mirarea mirărilor este că au primit o vitrină de premii și diplome la diferite concursuri. Unele ”frânturi” dintr-un roman sau fragmente de proză ori povestiri la care unii le spun poezii, doar că le pun sau nu rimă, pot fi tratate sau apreciate pe linie de proză sau eseu însă deși crează simțăminte/sentimente până la lacrimi sau până la zbucium ori că ne produc hohote de râs nu pot fi numite poezii prin atâta. Dar stați liniștiți nu vă sfiiți că eu am acasă două cărți cu un fel de scrieri la care unii le spun ”poezii” Nimic mai fals. Din sute de scrieri/versificări redate cu simplism despre unde a petrecut autorul sau despre diferite aspecte din natură, doar că le-a pus pe rimă, nu am găsit ceva scris fie prin  cele mai firave elemente poetice spre a fi numite  poezie. Nimic în acest sens. Este adevărat că aceste scrieri produc diferite sentimente/simțăminte cum ai citi o proză sau alt gen literar, povestire etc  O relatare despre ceva, chiar poveștile marilor scriitori Creangă și Andersen nu ar putea fi numite poezii dacă acestora le vom adăuga rime, tot povești vor rămâne dacă nu au elemente de stil poetic prin care o scriere de orice fel poate fi numită poezie, În acest sens nu vă faceți probleme că X sigur  va lua o distincție fără dar și poate, numai să-i apară pe lângă asta numele într-un anumit cont că a depus acolo euroi sau leii ceruți sau după cunoștințe. Nimic mai mult. Nu-ți face griji după aceea, că cel care va trimite versuri  pe mail, așa ”clandestin”, adică fără să aibă o conjunctură fie cu organizatorii, membrii juriului sau cu alte ”personalități” sus puse ori recomandări de la cineva din elita culturală și fără să fi urmat pe linie financiară ”regulile” menționate mai sus, nu primește nici măcar un poptiroș fad, scos la imprimantă pe care să scrie simplu ”diplomă”,  fiind cel mult 59 de bani, că o dă și pe aceea la altul după ”apelativele” menționate. În România, cum mi-a spus personal un mare poet, distins de trei ori cu Premiul USR, și cu alte nenumărate mari premii pe plan național și internațional, citez: ”Azi premiile nu se mai dau doar după valoare. Chiar și un ”bravo” sau un bătut pe umăr nu se acordă  de pomană sau fără cunoștințe”. Am încheiat citatul. Un alt mare poet a spus într-un fel ironic, citez” ”Doar prin valoarea ”singură”, pe plan literar fără apelativele bazate pe funcții, grade de rudenii, colegialitate, conjuncturi politice, financiare, sau recomandări de la cei sus puși, nu vei primi nici măcar diploma aceea chioară de care am vorbit, poți să fii înzestrat cu tot harul desăvârșit, chiar să ai lucrări de valoarea Premiului Nobel. Este adevărat că unele distincții se dau și după valoare dar atenție! repet, doar prin valoarea ”singură” nu vei primi nimic fără apelativele menționate mai sus. Tu stimate participant să nu spui niciodată că ai primit o distincție doar după valoare și că nu ai cunoscut pe nimeni legat de un anumit concurs. Ai primit în percepția că la acel concurs s-au acordat unele distincții după ce în anii precedenți au luat premii și diplome mai mulți literați din cercul lor de cunoscuți și astfel prin norocul că ei (organizatorii și membrii juriului) s-au ”consultat” că acum mai pot acorda distincții și la alții din afara cercului lor de cunoscuți care încă nu s-au afirmat în plan literar.

În acest context  m-am gândit că dacă din decembrie până acum, doar de trei luni de când zeci de poezii din creația mea sunt publicate în prestigioasele reviste: ”Argeș”, ”Expres cultural”, ”Nord literar”, ”Cuvânt românesc” (Spania), ”Arte”, ”Spații culturale”, ”Observatorul”, (Canada), ”Caiete Silvane”, ”Surâsul Bucovinei”, ”Litere” etc, pot participa și eu la un concurs de poezii, după cum i-am ”destăinuit” unui bun poet-prieten.

 ”- Ce spusei, Vasile?” Mă abordă prietenul, apoi a adăugat:

”- Când e vorba de concursuri de poezie, pe cine interesează că tu ai publicat poezii în 10 reviste? Auzi lume, la ce se gândește prietenul, doar cu valoarea ”singură”...!!! Doar prin atâta, să fii înzestrat cu tot harul desăvârșit, cum spuneam, doar prin valoarea ”singură” nu te ia nimeni în seamă!”

Îl întrerup astfel pe prietenul meu:

”- Dar am mai publicat în jur de 100 poezii în revistele: ”Familia”, ”Convorbiri literare”, ”Hyperion”, ”Alba Iulia Cultural”, ”Leviahtan”, ”Argeș”, ”Expres cultural”, ”Cuvânt românesc”,(Spania), ”Litere”, ”Feed Back”, ”Neuma”, ”Alternanțe”, (Germania), ”Caiete Silvane”, ”Revista nouă”, ”Nord literar”, ”Meridian Cultural Românesc”, ”Vatra veche”, ”Plumb”, ”Arte”, ”Portal-Măiastra”, ”Spații culturale”, ”Surâsul Bucovinei”, ”Arte”, ”Caligraf”, ”Sintagme literare”, ”Banchetul”, ”Agora literară”, ”Caietele Columna”, ”Mărturii culturale”, ”Urmuz”, ”Boem@”, ”Tecuciul literar-artistic”, ” ”Reflex”, ”Arena literară”, ”Helis” etc și am primit prin mail răspuns de la 7-8 reviste că îmi publică în numerele lor viitoare poezii din creația mea. Prin asta nu am șansă?

Prietenul a rostit:

”- Tu crezi prietene, chiar dacă ești poet foarte bun, că dacă vei trimite așa ”clandestin” prin mail un grupaj de poeme la un anumit festival/concurs, adică fără să ai o conjunctură cu organizatorii sau cu membrii din juriu, fie pe linie de funcții, grade de rudenie, colegialitate, pe linie politică sau după anumite recomandări, crezi că vei fi investit doar după talent măcar cu o diplomă chioară? Nici vorbă! Să fii înzestrat cu tot harul desăvârșit, chiar să ai lucrări de valoarea Premiului Nobel, În România nu ți le ia nimeni în seamă. Nu te-ai lămurit de asta că ai trimis la două concursuri, poezii pe care apoi ți le-au publicat în revistele menționate mai sus, însă la concursurile respective nu ai primit nimic. La acel concurs au scos de la ”naftalină” pe unii literați mai tineri sau mai în vârstă, care în viața lor nu au publicat versuri în revistele menționate mai sus, dar nici nu vor publica niciodată dacă nu își schimbă modul nesatisfăcător în care abordează momentan poezia. Au fost premiați prin cunoștințe că unul este inginer sau profesor, altul este artist sau ofițer ori inspector...sau după alte conjuncturi extra culturale.

(VE.DE.M)