miercuri, 28 iunie 2023

Despre foloase și riscuri

 

                                                                                                    de Gheorghe Pârja

Săptămâna trecută a fost cinstită revista de cultură „Nord Literar”, la împlinirea a 20 de ani de viață. În cadrul programului a avut loc și o dezbatere, pe care am coordonat-o, având ca temă „Local și național în presa literară”. Am avut parte de intelectuali cu experiență în presa de profil. De la criticul literar, profesorul universitar, academicianul Ion Pop, la universitarii Gheorghe Glodeanu și Alexandru Ruja, istoricul literar Ovidiu Pecican, criticul și istoricul literar Mircea Popa, poeții Vasile Igna, Ioan Pintea, Olimpiu Nușfelean și alte nume prestigioase ale vieții literare din Maramureș și din țară. Au fost și scriitori din Serbia.

Dezbaterea, care a durat peste trei ore, a adus în discuție idei ce frământă redacțiile literare, colaboratorii lor. S-a constatat că s-au dereglat ierarhiile literare, că s-a instaurat agresivitatea mediocrității și se aplică mai rar critica estetică. S-a pus în cumpănă diferența dintre prestigiu și notorietate, mulți dintre vorbitori pledând pentru valoarea operei literare. Singura garanție a duratei. Dar discuțiile au depășit cadrul literaturii. Ca dintr-un fel de senin, s-au făcut referiri la inteligența artificială. Evident, nu am evitat discuțiile pe această temă care, în ultima vreme, ne intră în casă pe ușă, pe fereastră, pe horn.

Doamna Amalia Pecican s-a arătat cea mai preocupată de subiect. Chiar i-a antrenat pe mulți participanți, care s-au întrebat, unii au și răspuns la provocările acestei noi revoluții. Suntem la începutul dezvoltării unor noi tehnologii, cu urmări profunde pentru omenire. Din ce s-a povestit pe această temă am dedus că inteligența artificială oferă deja o mulțime de foloase, dar ascunde și numeroase riscuri. Ca un ucenic al acestui domeniu, am luat notițe. Am fost preocupat să înțeleg cum putem aborda noua realitate? Vedem avantajele, sau suntem cuprinși de frica necunoscutului?

Am reținut faptul că Parlamentul European a aprobat o lege care se referă la inteligența artificială. Oare nu este prea devreme? s-au întrebat unii. Că, de obicei, mai întâi se evaluează progresul tehnologic, i se cântăresc efectele și apoi vine reglementarea. S-a spus că este pentru prima dată când legiuitorul se pronunță în avans sau concomitent cu dezvoltarea tehnologiei. Dar diferite modele de inteligență artificială există, iar Europa a vrut să fie în pas cu fenomenul, chiar să anticipeze direcția de manifestare. S-a discutat mult și aplicat, de către cei pricepuți, despre sistemele de inteligență artificială folosite în Uniunea Europeană, sigure, transparente și ecologice.

S-a adus în discuție și utilizarea inteligenței artificiale în sectorul public. Dar sunt și sisteme cu risc ridicat, care sunt interzise. Cum ar fi aplicațiile care clasifică oamenii în func­ție de comportamentul lor social sau de caracteristicile rasiale, etnice. Condițiile de funcționare au în vedere cât de riscante sunt considerate aplicațiile. Vor începe negocierile cu statele membre ale UE. Dacă se ajunge la un acord înainte de alegerile europene de anul viitor, legea ar putea intra în vigoare în anul 2026. Dar până atunci, programele de inteligență artificială vor continua să se dezvolte. După alte interese. Aici este cuiul problemei. Am abordat limbajul folosit în dezbatere. Am reținut că sunt riscuri asupra umanității. Da, omul este deja pus în umbra metalului. Roboții sunt preferați oamenilor. Și această viziune pentru unii oameni este un triumf. Am auzit că sunt roboți geniali, dar și veleitari.

Aici am tresărit și mi-am zis că așa este și în literatură. Avem scriitori înzestrați, dar și de cei care se constituie în agresiunea mediocrității. Să fiu înțeles. Eu nu am nicio vorbă, niciun gând de pe margine pentru cei care scriu. Sunt uimit când unul care abia leagă două cuvinte se crede poet ales. Toți cei care folosesc limba română, cu folos, sunt de admirat. Riscul vine din partea celor care privesc în oglindă și se văd numai pe ei. Dreptul de a scrie nu poate fi oprit. Dar viața este prea scurtă ca să citesc cărți proaste. Că există și așa ceva.

Așa, de la o dezbatere despre local și național în presa literară, am ajuns la inteligența artificială, la roboți geniali și veleitari. Întâlnirea de care aminteam la început m-a convins că oamenii au nevoie de oameni! Care, cu cărțile pe față, pot etala foloasele și pot evita riscurile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu