Atunci când în vara anului trecut poeta Valeria Bilț în vizită la Roma după participarea la Festivalul dedicat Gabrielei Verban mi-a spus că trebuie să vin la Târgul Lăpuș am avut senzația că acel tărâm mă aștepta și că urma să fac acea călătorie în Maramureș. Lucru care s-a și întâmplat, chiar azi întorcându-mă de la Târgu Lăpuș cu colegii de la Cenaclul de la Roma în frunte cu Valeriu Barbu. Ne-am îndreptat direct de la aeroport la ediția Cenaclului dedicată poeziei lui Vasile Hatos, împărtășindu-ne impresiile despre Țara Lăpușului și oamenii săi minunați. A fost un laborator creativ dens de evenimente și regăsiri sufletești a românilor pe alocuri imposibil de susținut fizic și moral de către oaspeții noștri italieni obișnuiți cu un ritm mai moderat și cruțător al logisticii organizative. Armando Santarelli la un moment dat a trebuit să se resemneze în fața lui Vitalie Ciobanu, președintele Asociației Dacia, care la observația scriitorului despre exagerata densitate a manifestațiilor culturale i-a răspuns că nici la cinci dimineața când a trebuit să se desprindă de poeții români din Maramureș nu era sătul de vorbă. Vă semnalez lista cărților care au îmbogățit biblioteca Cenaclului de la Roma și salonul nostru literar pe care vi le împrumut cu drag: "Dinamica fericirii" de Valeria Bilț, "Festinul" de Nicolae Suciu, "Pamânt miraculos" de Ștefan Ghioc, "O mie și una de dimineți Nora" de Macedon Tofeni, "Poezia și râuri de cafea" de Armanda Filipine," Povestea Mirelei" și "Ad ascoltar le doine" de Armando Santarelli "Profumo di Zagare" di Gaetano Catalani, "Fruntea satului" de Tatian Miuță, "Poet sub acoperire" și "Petarde Existențiale" de George Vidgor, "Poporul de proști versus Eminescu" de Răzvan Duncan, "Așteptând ploaia" și "Îmblânzirea Minotaurului" de Radu Munteanu, "Suburbiile fricii" de Gheorghe Vidican, " LĂPUȘUL. Fugare chipuri al vremii. "Lăpuș-Fleeting faces of the times" de Valeria Bilț și Tereza Filip.""Întâlniri cu Dumnezeu" de Vasile Hatos. P.S. Dacă Armando Santarelli îmi va ceda volumul de poezie a Mariei Pal "Deschizi colivii" îl voi avea eu, dacă nu îl puteți împrumuta de la Armando. Am dus la rândul meu un pui de trandafir și un mic contribut în versuri, fructul unor reflecții asupra unei imagini pe care am vrut s-o dărui poetei Valeria Bilț și anume litera V a pictorului Erte, în arta căruia intuiam afinități cu eleganța și modul de a fi a poetei. Ca până la urmă să observ că figurile femeiești cu struguri și flori erau în armonie și cu esența unei basarabence în exod, afectată de natura dublă a dezrădăcinării sale, prima fiind una istorică, urmată de cea social-politică, cauzată de deportarea aparent voluntară a clasei intelectuale din R. Moldova din partea foștilor comuniști metaforfizați în oligarhi.
"Poetul iubește și suferă cât un popor întreg", spunea Gabriela Verban. În acest spirit am încercat să scriu versurile pe care le-am citit la Festival:
La Târgu Lăpuș, la târgul Chișinău, la târgul de la Hanul lui Manuc
Vedeam săgeți în ochii tăi:
Acolo te vei regăsi...
Știam că nu puteam lipsi
Acel pământ mă rechema:
Răspunde fată la apel
Tu, vagaboandă la pătrat
De-atâtea ori te-au desțărat
Te-au înfășat în sârmi cu ghimpi
Te-au presărat cu flori de dor
Și-acesta-ți este la pătrat:
Doi trandafiri, doi crini, doi bani
Din târgul Hanului Manuc
Din Ribbentropi și alți golani
Dar verbul nu ți l-au vândut
Nici sufletul ți-au mutilat
Doar ia peste trupul Țării
Pe margini ți-au ferfenițat
Și cântă cucul...Bată-l vina
Pe Tărâțeanu ce-a plecat
Să nu mai aibă Bucovina
Străjer pe vremuri de impas
Și bată-l vina pe Vieru.
Și, Doamne, bate-ne pe noi
În neputința dezbinării
În târguri fără de eroi
Dar vestea proastă
Pentru acei păgâni
Ce-au rupt din suflet
Haric de român
E că mereu ne vom iubi
Uniți în cuget și-n simțiri
Vegheați de sfinții Brâncoveni
Și-a închisorilor martiri
Vom crește poduri noi de flori
Și scări spre cer cu mir și dor.
Trebuie să spun că atmosfera festivalului a fost una sobră, trezind pe alocuri semne de întrebare din partea poetului napoletan Enrico del Gaudio, căruia a trebuit să-i povestesc despre vibrațiile spirituale a pământului nostru, inclusiv cele ale bucuriei interioare duhovnicești pe care sfinții închisorilor au reușit să le păstreze în cele mai grele și tragice timpuri. Știu că pentru mulți din noi momentul aflării în timpul excursiei ghidate de către Părintele Ioan Chirilă în camera lui Nicolae Steinhardt de la mănăstirea Rohia a trezit cele mai înalte simțiri, fiind printre momentele culminante ale celor trei zile petrecute în Țara Lăpușului.
Starea de veghe a neamului românesc s-a manifestat și în momentele de pauze muzicale cu Bogdan Mihai Drăguș, Maya Demian, Larisa Marcu, Nadia Domnicu, Doina Lazăr, Ducu Hotima, Marius Roje, Ovidiu Purdea Someș, Alexandru Mânzat, Ioana Roman ș.a. Iar din toate piesele oaspeții au ales la întoarcerea acasă să intoneze în cor cu Traian Chiricuță refrenul cântecului său "La Dor mărunt":" Fără lege și iubire, fără ordine și rost
Va rămâne-o amintire din poporul care am fost."
Pot afirma cu convingere că la Tîrgul Lăpuș a domnit legea sfântă a găzduirii, dragostea între frați și împărtișirea cu tot ce avea fiecare din noi mai frumos și bun, ordinea și disciplina habsburgică dacă vreți, iar rostul acestora în cazul nostru a fost că am revenit în Cetatea Eternă cu un palmares de trăiri unice, fructul pământului haric maramureșan și a oamenilor sai valoroși. Rămân cu imaginea gazdei noastre, cea a primarului orașului Tîrgu Lăpuș Mitru Leșe și a poetei Valeria Bilț care au onorat fiecare oaspete cu un semn de prețuire pentru implicarea la desfășurarea Festivalului Internațional de Literatură, Artă și Tradiții Zilele Iei, Zilele Poeziei și încerc să-mi închipui care premiu li s-ar cuveni Domniilor sale pentru zestrea fără de preț a celor trei zile petrecute într-un colț de rai pământesc alături de oamenii dragi sufletului nostru ca Mirela Duma, Sorin Grecu, Gheorghe și Vasilica Vidican, Camelia Morda Baciu, Roxana Lazăr, Dana Mihu, Vasile Juverdeanu, Armando Santarelli, Nicolae Băciuț, Cleopatra Leonțiu, Maria Pal, Valeriu Barbu, George Vidgor și Eniko Ger și mulți mulți alții. Cu siguranță dacă Bunul Dumnezeu îmi va hărăzi să mă întorc în Țara Lăpusului voi găsi o modalitate de a răsplăti acea generozitate și căldură sufletască cu care am fost găzduitți. Între timp vă invit la un moment de rugăciune pentru binefăcătorii neamului nostru:
Dumnezeule al dragostei, Ție îți sunt dator a mulțumi pentru dulcele simțământ al dragostei și ocrotirii de care mă bucur. O, Cel ce ești Izvorul tuturor bunătăților, revarsă binecuvântarea și binefacerile Tale peste aceia pe care inima mea îi cinstește și îi iubește! Pe robii Tăi, apără-i de toate primejdiile ce înconjoară viața muritorilor pe pământ. Fă să răsară asupra lui totdeauna un soare strălucitor, să risipeacă norii grijilor și suferințelor. Umple inima lor de bucuria mântuirii Tale. Povățuiește pașii lor în căi drepte, în căile mântuirii și ale fericirii.
Nu lăsa ca apăsătoare suferințe să le înnoreze fruntea și să le amărască inima. Nefericirile lor să nu facă a se pogorî lacrimi în ochii lor și inima lor să nu fie jertfă întristărilor. Fă ca fiecare din zilele lor să fie o zi de primăvară și viața lor să se asemene unui râu limpede și lin, ce curge prin grădini înverzite și printre flori, iar dacă vor fi amenințați de nefericire, fii apărătorul și ocrotitorul lor, precum ești apărătorul meu. Ori în ce parte vor merge sau se vor afla, umbrește-i cu bunătatea și apărarea Ta. Dă-le, Dumnezeul meu, toate plăcerile și toate bucuriile îngăduite muritorilor care păzesc poruncile Tale și fac bine aproapelui lor. Îngerul Tău cel bun să-i însoțească și să-i păzească în toată viața lor: și după o viață lungă, plină de binefaceri și fapte bune, să se învrednicească a dobândi bunătățile cele fără de sfârșit, gătite pentru toți cei ce lucrează virtutea. Amin.
Tatiana CIOBANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu