Chiar atât de periculoasă este inteligenţa artificială?

 

În timp ce ţări precum Germania şi Franţa consideră că este nevoie de o întâlnire la cel mai înalt nivel pentru a dezbate un subiect ce părea un nou joc pe internet, inteligenţa artificială, a izbucnit un nou focar de instabilitate, un război între Israel şi grupările Hamas.

Ucraina are concurenţă. Acum Statele Unite se văd obligate să-şi distribuie atenţia spre două zone de conflict.

Care este mai important pentru SUA, Ucraina sau Israelul? Amândouă. Problema este că preşedintele Biden nu-şi poate impune în faţa republicanilor nici cererea de a finanţa în continuare războiul din Ucraina.

Conflictul de la graniţele ţării a scos în faţă o serie de generali care zi de zi urmăresc ;irul evenimentelor şi ţin la curent opinia publică asupra strategiilor, a tehnicilor de luptă folosite de cele două armate. Dar despre război s-a tot vorbit. S-au purtat discuţii nesfârşite pe marginea pandemiei de coronavirus. A apărut sau nu virusul în mod natural? A fost o creaţie de laborator scăpată de sub control sau coronavirusul a fost intenţionat aruncat asupra lumii? Artificial sau nu, Covidul a făcut ravagii în întreaga lume. Totul s-a întors pe dos. Să vedem însă dacă adevărata schimbare nu va veni din altă parte. De unde din altă parte? De la ceea ce părea o simplă fantezie, de la inteligenţa artificială. Nu se mai pune problema că nu există. Există şi deja se fac supoziţii, calcule minuţioase pentru a vedea cum va schimba ea lumea. La cel mai înalt nivel, cele două forţe economice ale Europei, motoarele UE, Franţa şi Germania au decis să conclucreze pentru a dezvolta viitoarea forţă care va face diferenţa dintre ţări, inteligenţa artificială.

AI fascinează şi îngrozeşte. Calculatoarele vor înlocui o serie de meserii. Roboţii vor face ceea ce omul nu va reuşi niciodată să facă. În ultima vreme Informaţia Zilei a publicat o serie de articole pe această temă. Mass media din întreaga lume urmăreşte cu interes evoluţia AI (inteligenţa artificială). La începutul acestei săptămâni se întâlnesc la Hamburg preşedintele Franţei şi cancelarul Germaniei. Este doar o întâlnire informală la sfârşitul căreia nu se va da o declaraţie comună. Se anunţase în prealabil că discuţiile vor fi libere şi se vor axa pe probleme de securitate, arme pentru Ucraina, dar iată că între timp a izbucnit un nou război. Într-o zonă recunoscută ca instabilă.

 Poate că inteligenţa artificială care se dezvoltă într-un ritm ameţitor va găsi noi soluţii anti-război. Sau dimpotrivă va isca noi conflicte.

În mod deschis Germania şi Franţa au anunţat că Europa trebuie să se pregătească pentru o competiţie în domeniul inteligenţei artificiale cu Statele Unite şi Asia. Aflăm acum că există în lume cinci mari supracalculatoare din care trei sunt instalate în Europa. Dar ele sunt exploatate de giganţii tehnologici americani. Europa, spune preşedintele Macron la unison cu cancelarul Olaf Scholz, trebuie să-şi unească forţele pentru a face faţă concurenţei cu America. Comisia Europeană la mijlocul lunii septembrie a trasat câteva directive. S-au alocat de către Comisia Europeană în ultimii ani circa un miliard de euro pentru digitalizare, dar suma nu este suficientă. Nu doar guvernele sunt preocupate de digitalizare, de inteligenţa artificială, ci şi marile companii. Zilele trecute am scris că şi grupul de firme din care fac parte Lidl şi Kaufland vor investi în domeniu înfiinţând un campus IT propriu de c]teva miliarde de euro. S-a ajuns atât de departe în domeniul inteligenţei artificiale încât deja se vorbeşte despre meseriile care vor dispare. Printre acestea numărându-se şi cele de vânzătoare în marile magazine şi de contabili.

Se poate spune că deja inteligenţa artificială ocupă acelaşi loc pe agenda guvernelor ţărilor dezvoltate ca războiul. Inteligenţa artificială participă deja la război, dronele fiind creaţia roboţilor.

De acum înainte va trebui să ne obişnuim cu acest termen, inteligenţa artificială. Ea există, deja este aici, şi nu va mai pleca niciodată.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informația zilei Maramureș

Despre foloase și riscuri

 

                                                                                                    de Gheorghe Pârja

Săptămâna trecută a fost cinstită revista de cultură „Nord Literar”, la împlinirea a 20 de ani de viață. În cadrul programului a avut loc și o dezbatere, pe care am coordonat-o, având ca temă „Local și național în presa literară”. Am avut parte de intelectuali cu experiență în presa de profil. De la criticul literar, profesorul universitar, academicianul Ion Pop, la universitarii Gheorghe Glodeanu și Alexandru Ruja, istoricul literar Ovidiu Pecican, criticul și istoricul literar Mircea Popa, poeții Vasile Igna, Ioan Pintea, Olimpiu Nușfelean și alte nume prestigioase ale vieții literare din Maramureș și din țară. Au fost și scriitori din Serbia.

Dezbaterea, care a durat peste trei ore, a adus în discuție idei ce frământă redacțiile literare, colaboratorii lor. S-a constatat că s-au dereglat ierarhiile literare, că s-a instaurat agresivitatea mediocrității și se aplică mai rar critica estetică. S-a pus în cumpănă diferența dintre prestigiu și notorietate, mulți dintre vorbitori pledând pentru valoarea operei literare. Singura garanție a duratei. Dar discuțiile au depășit cadrul literaturii. Ca dintr-un fel de senin, s-au făcut referiri la inteligența artificială. Evident, nu am evitat discuțiile pe această temă care, în ultima vreme, ne intră în casă pe ușă, pe fereastră, pe horn.

Doamna Amalia Pecican s-a arătat cea mai preocupată de subiect. Chiar i-a antrenat pe mulți participanți, care s-au întrebat, unii au și răspuns la provocările acestei noi revoluții. Suntem la începutul dezvoltării unor noi tehnologii, cu urmări profunde pentru omenire. Din ce s-a povestit pe această temă am dedus că inteligența artificială oferă deja o mulțime de foloase, dar ascunde și numeroase riscuri. Ca un ucenic al acestui domeniu, am luat notițe. Am fost preocupat să înțeleg cum putem aborda noua realitate? Vedem avantajele, sau suntem cuprinși de frica necunoscutului?

Am reținut faptul că Parlamentul European a aprobat o lege care se referă la inteligența artificială. Oare nu este prea devreme? s-au întrebat unii. Că, de obicei, mai întâi se evaluează progresul tehnologic, i se cântăresc efectele și apoi vine reglementarea. S-a spus că este pentru prima dată când legiuitorul se pronunță în avans sau concomitent cu dezvoltarea tehnologiei. Dar diferite modele de inteligență artificială există, iar Europa a vrut să fie în pas cu fenomenul, chiar să anticipeze direcția de manifestare. S-a discutat mult și aplicat, de către cei pricepuți, despre sistemele de inteligență artificială folosite în Uniunea Europeană, sigure, transparente și ecologice.

S-a adus în discuție și utilizarea inteligenței artificiale în sectorul public. Dar sunt și sisteme cu risc ridicat, care sunt interzise. Cum ar fi aplicațiile care clasifică oamenii în func­ție de comportamentul lor social sau de caracteristicile rasiale, etnice. Condițiile de funcționare au în vedere cât de riscante sunt considerate aplicațiile. Vor începe negocierile cu statele membre ale UE. Dacă se ajunge la un acord înainte de alegerile europene de anul viitor, legea ar putea intra în vigoare în anul 2026. Dar până atunci, programele de inteligență artificială vor continua să se dezvolte. După alte interese. Aici este cuiul problemei. Am abordat limbajul folosit în dezbatere. Am reținut că sunt riscuri asupra umanității. Da, omul este deja pus în umbra metalului. Roboții sunt preferați oamenilor. Și această viziune pentru unii oameni este un triumf. Am auzit că sunt roboți geniali, dar și veleitari.

Aici am tresărit și mi-am zis că așa este și în literatură. Avem scriitori înzestrați, dar și de cei care se constituie în agresiunea mediocrității. Să fiu înțeles. Eu nu am nicio vorbă, niciun gând de pe margine pentru cei care scriu. Sunt uimit când unul care abia leagă două cuvinte se crede poet ales. Toți cei care folosesc limba română, cu folos, sunt de admirat. Riscul vine din partea celor care privesc în oglindă și se văd numai pe ei. Dreptul de a scrie nu poate fi oprit. Dar viața este prea scurtă ca să citesc cărți proaste. Că există și așa ceva.

Așa, de la o dezbatere despre local și național în presa literară, am ajuns la inteligența artificială, la roboți geniali și veleitari. Întâlnirea de care aminteam la început m-a convins că oamenii au nevoie de oameni! Care, cu cărțile pe față, pot etala foloasele și pot evita riscurile.