”Poeți ai Clujului de azi” de Constantin Cubleșan – contribuție critică la istoria poeziei contemporane românești

 

Constantin Cubleșan este unul dintre acei prozatori care îmbătrânesc foarte frumos. În ultimii ani, deși a ajuns la o vârstă nobilă, scriitorul ne-a bucurat cu pagini memorialistice encomiastice ce aparțin depozitarului istorico-literar local și regional, dar și cu biografii incitante, scrise într-un stil alert, despre scriitorii români din exil. Poet, prozator, critic și istoric literar, precum și profesor universitar, Constantin Cubleșan a ajuns la vârsta plenitudinii maturității scriitoricești, care îi oferă o exhaustivă viziune înțeleaptă-complementară asupra lumii și peisajului literar românesc într-o manieră călinesciană. De aceea nu mi-a fost mare mirarea, când recent, la prestigioasa editură clujeană ”Casa Cărții de Știință” (2023), a văzut lumina tiparului cartea de culegere de texte critice și cronici literare a lui Constantin Constantin Cubleșan – ”Poeți ai Clujului de azi”. Poetul realizează o radiografie critică a poeților clujeni contemporani (bărbați) selectați după valoarea și adaosul estetic adus, prin originalitatea expresivă, istoriei literare românești recente. Într-o vreme când există ”fluiditatea de gen” autorul împarte curajos critica sa literară, ca un manifest al firescului, ca o contribuție teoretică în două volume: Poeți… și Poete (ale Clujului de azi). Volumele de sinteză critică fac parte din proiectul „Poeți şi poete ale Clujului de azi”, finanțat de către Primăria şi Consiliul Local Cluj-Napoca. Preocupat de evoluţia poeziei actuale, criticul şi istoricul literar Constantin Cubleșan a urmărit fenomenul în anii din urmă şi a conturat profiluri ale principalilor protagoniști din lirica de azi a Clujului. Acum fac referire doar la primul volum al autorului ”Poeți ai Clujului de azi”, care este o adevărată frescă a poeziei din capitala culturală a Ardealului. Culegerea de texte critice se bucură de o prefață scrisă de Ovidiu Pecican, care subliniază că ”selecția numelor este reprezentativă și bine cumpănită. Nu lipsesc din cuprinsul organizat alfabetic nici seniorii, nici maturii, nici prolificii, nici cei care publică rar cu o anume zgârcenie…!” Prefațatorul mai adaugă că ”alminteri, atenția criticului este rotundă față de cei despre care scrie”. Textele critice ale lui Constantin Cubleșan sunt adevărate crochiuri literare inserate și cu referiri subiective sau personalizate despre temperamentul poetului analizat.

Este interesant că autorul nu încearcă o analiză exhaustivă a carierei și operei poetice a poeților radiografiați, ci surprinde analitic o fațetă esențială a acestora, considerată de el principală privind parcursul estetic al autorul. Cheia lecturii cărții lui Constantin Cubleșan este că, după ce recenzează un autor și o carte a acestuia cu finețe hermeneutică, în special fără să facă o referire istorico-literară a totalității operei poetului recenzat, la final, în ultimul sau penultimul paragraf, efectuează cu acuratețe exhaustivă o emblematică sinteză a celui recenzat, cu o surprindere de maestru chirurg. Dacă citești ultimele două paragrafe ale crochiului-tabletă ai de fapt revelat abstractul întregii recenzii și o perspectivă amplă asupra poetului analizat. Dintre poeții recenzați, Constantin Cubleșan îi alege pe cei aleși și care înseamnă ceva sau au adus o contribuție originală în istoria literară românească transilvăneană. Dintre aceștia amintim aleatoriu pe Mircea Vaida Voievod, Virgil Leon, Aurel Șorobetea, Ion Cristofor, Ion Mureșan, Vlad Moldovan, Marcel Mureșanu, Dumitru Cerna, Ion Noja, Ion Pop, Ștefan Manasia, Dumitru Cerna, Sorin Grecu, I. Țene, Vasile G. Dâncu, Horia Bădescu, Ioan Pavel Azap, Vasile Igna, Alexandru Jurcan, Aurel Rău, Teofil Răchițeanu, Victor Constantin Măruțoiu, Nicolae Mocanu, Adrian Popescu, Ion Cocora, Virgil Mihaiu, Mircea Petean, Dinu Virgil, Mihai Măniuțiu, Gavril Pompei sau Dorel Vișan. Despre fiecare, criticul literar se apleacă cu acribie și empatie în același timp, încercând să surprindă esența mesajului liric transmis de poet. Este clar că, după 1990, poezia română nu a murit, ci a renăscut pendulând între neo-modern și post-modern, cu o originalitate bine construită și recunoscută de către critică și cititori. Amintesc aici, câteva reflecții critice sintetice ale autorului preluate din ultimul paragraf-concluzie expus: ”Ion Cocora la vârsta-i seniorală, are profunzimile unei acute meditații asupra tocmai ființării în moarte.” Despre Horea Bădescu spune că ”asumându-și în intemperiile istoriei contemporane menirea de a da tradiției poetice strălucirea înnoitoare, a modernității prin cuvânt, prin cuvântul său inedit”. La Dumitru Cerna se ”vede laborioasa migală a unui miniaturist givaergiu, ce dantelează filigranat imagini poetice în materia încă fluidă a cuvântului”. Poezia lui Ion Cristofor se disinge ”prin barocul confesiv a unei viziuni originale asupra lumii, în care cultivă, pe coordonate parabolice, poetizarea existențializării…” Poeziile lui Ion Mureșan sunt „de un firesc expozițional frapant, în felul lor original, meditații dramatice pe marginea întâmplărilor (anecdotice)”. Seniorul Marcel Mureșanu ”e un poet ce-și afirmă originalitatea la cote de modernitate surprinzătoare – un poet din stirpea veritabililor creatori de lume…”. Poezia lui Mircea Petean e ”una spectaculară în intimitatea ei aparent descriptivă, o poezie a emoției faptului diurn.” Lirica lui Ion Pop reușește să ”poetizeze trăirea intelectuală a diurnului în care își duce existența”. La poetul Marius Țion ”rezonează dramatic talentul unui poet autentic.” La V.C. Măruțoiu poezia este o ”autentică religie a cinstirii trecutului”. Iar poezia lui Dorel Vișan este o ”stare de veghe întru credință”. Constantin Cubleșan reușește aproape pictografic să surprindă tabloul poeziei românești din Ardeal de azi. O face cu o naturalețe a criticului care i-a cunoscut personal pe poeți, fapt ce-i oferă un avantaj critic.

Interesant că despre poezia mea, în pledoaria critică se oprește la un singur volum de versuri publicat în 2001 ”Suflet dac”, deși criticul literar a mai scris despre alte cărți publicate de mine, inclusiv mi-a făcut onoarea să-mi scrie prefața la ”Solitudini” (Ed. Ecou Transilvan, 2021). Incitant că scriitorul și criticul literar a preferat să expună o recenzie despre un volum neo-avangardist scris de mine acum 22 de ani, considerând că mi-a surprins prin acesta, funciar și sinergic, toată firea lirică de ”poet neliniștit, căutându-se pe sine și mereu redescoperindu-se hrănit de vocația netăgăduită ce o are”. Recenta culegere de texte critice ”Poeți ai Clujului de azi” reprezintă o serioasă contribuție la o istorie literară a poeziei românești din Ardeal de după 1989, fiind o frescă în relief a liricității complicate și comprehensive a unor generații diferite și originale stilistic, creatoare de poezie autentică.

Ionuț Țene