Reorganizarea țării

 

                                                                                de Gheorghe Pârja 

 În ultima vreme a reînviat problema reorganizării administrativ-teritoriale a României. Au apărut opinii, ceva dezbateri, unele observații și foarte puține propuneri. Pentru o înfăptuire atât de amplă, cu consecințe nebănuite pentru viitor, s-au făcut tatonări modeste pentru o nouă împărțire administrativă a țării. De comentatori, mai mult sau mai puțin avizați, nu am dus lipsă. Și după părerea mea, situația actuală de la noi are nevoie de o gândire suplă, economică, națională, culturală, în spiritul unui vector istoric, care ne-a întemeiat ca neam. M-a pus pe gânduri, în sensul analizei, publicarea rezultatelor referendumului din 2021, cu multă zgârcenie dat publicității, care ne arată numărul populației rezidente, pe localități, și masiva depopulare a așezărilor față de numărătoarea anterioară.

Cică suntem cu 4 milioane mai puțini în țară din 1989 încoace. Alte cifre sunt alarmante. Și asta este o hibă a conducătorilor perindați pe la scaunul țării, că nu pot, nu știu, sau nu este voie să știm, câți cetățeni are România? Că nu este o glumă politică. Plecarea românilor din țară se oglindește în înpuținarea drastică a forței de muncă de pe meleagurile noastre. Cu toate consecințele dramatice, dacă nu tragice, pentru destinul nea­­mului românesc. Clasa politică, cine altcineva?, nu a avut viziunea de a mai stopa plecarea românilor din țară. Da, știu în ce lume am intrat. Țările puternice economic sunt un magnet pentru inteligența românească, dar și pentru culegătorii de sparanghel.

Eu mă gândesc la noi, cei rămași pe aceste meleaguri. Nu uit că am plecat de la ideea de reorganizare a țării. Cu puțină vreme în urmă, domnul Mihai Daraban, președintele Camerei de Comerț și Industrie, a lansat, pe un ton categoric, tocmai o variantă a reorganizării țării, motivând afirmațiile cu argumente economice. Rațiuni politice și economice s-au opus. Așa că o poveste de importanță pentru viitorul țării a devenit o idee amânată. Sunt învinuiți baronii locali, care și-ar pierde privilegii personale, dar nu văd interesul național. Cum ziceam, pe această temă extrem de delicată sunt puține păreri. Un recent articol al domnului Vasile Ghețău, directorul Centrului de Cercetări Demografice din cadrul Academiei Române, pune în discuție mai tranșant reorganizarea țării.

Vine și cu argumente sociologice, privind rațional motivele de împuținare a populației României. Teritoriile părăsite de români sunt sortite pustiirii, însingurării. Sunt verigi ruginite în sistemul de func­ționare economică și culturală a țării. Ipotezele optimiste nu pot schimba tendința fermă de declin al populației în multe județe, în deceniile viitoare. Deteriorarea situației se va accentua după anul 2030. Vor veni ani umbroși, cum spune statistica lui Vasile Ghețău. Sub ochii noștri se derulează cel mai dramatic fenomen din istoria României, respectiv scăderea populației. Nu numai din cauza natalității, ci și din cauza masivă a migrației.

Reorganizarea este un proces complex, cu multe viziuni autohtone. Îmi aduc aminte de reîmpărțirea administrativă din anul 1968, când s-a renunțat la regiuni și au fost adoptate județele. Atunci a fost o mișcare mult mai aprinsă. În vitrinele magazinelor din orașul în care învățam, au stat vreo două luni hărți comparative. Ne-am uitat la ele ca să știm ce ne așteaptă. Îmi aduc aminte și de atitudinea intelectualilor din Maramureșul Istoric, care au trimis o delegație la București, ca acest teritoriu să fie județ. N-a fost să fie, aducându-se argumente economice. Așa, reședința județului a fost stabilită la Baia Mare. Deoarece municipiul de pe Săsar concentra mineritul, prelucrarea metalelor, industria textilă, industria ceramicii și faianței, întreprinderi de utilaj minier și foarte multe altele.

Unde sunt cele care nu mai sunt? Ruine și amintiri. Sau tandre respirații adaptate la lumea de astăzi. Pe acest fond al derutei economice din zonă, dacă luăm acest criteriu în calcul, va fi greu să fie luate decizii adecvate. Recent, am avut o discuție cu un specialist în economie pe această temă. Nu a avut păreri ferme. Dar mi-a spus că orice reîmpărțire teritorial-administrativă trebuie să aibă la bază tradiții istorice, geografice, demografice, economice, altfel nu este viabilă. Am rămas surprins că un economist face această ierarhie, pentru o asemenea aventură. Ca un om pragmatic, mi-a spus și care ar fi aceste regiuni, provincii sau județe. Le dau și eu spre informarea cititorilor. Deci ar trebui să fie: Capitala, Muntenia, Oltenia, Dobrogea, Transilvania, Ba­nat, Crișana, Maramureș, Moldova, Bucovina și poate într-un viitor Basarabia.

A avut și omul o părere. Să nu vă agitați, ci veniți cu alte variante. La final, mă întreb, oare este neapărat nevoie de o nouă reorganizare a țării? Nu s-ar putea face comasări în formula actuală? Este atât de depășită? Nu am uitat ce am spus la începutul acestui text. Am și eu dreptul la un punct de vedere. Dar lumea nu ascultă de mine. Este bine, însă, să nu tăcem. Cum vă îndemn și pe dumneavoastră, stimați cititori!