Oglinda fermecată la mine era „Cotătoarea”...
Nu-i vorba aici și acum de Albă ca Zăpada și alte povestiri celebre precum desenele animate „Oglinda fermecată”, „Oglinda magică”! Poate povestea „Soacra cu trei nurori”a inegalabilului povestitor Ion Creangă. Soacra avea o oglindă imaginară și vedea totul.
Am descoperit oglinda când tatăl meu Aurel mi-a făcut-o cadou la vreo patru ani. Bucuria a fost maximă! M-a îndemnat să nu-i spun mamei Anica (tocmai trecuse un car cu coviltir și a cerut 3 lei sau 5 pe ea, iar mama, economă, cu toate că mă iubea din toți porii, nu dorea să plătească suma mare cerută). Tata n-a negociat, a plătit pe loc. Din ciubuc. Oglinjoara era mică și te puteai vedea bine în ea din toate pozițiile. Era o oglindă lipită superficial pe ambele părți, o oglindă comercială. Te puteai răni cu ea, o parte fiind tăiată anapoda.
Am dus-o la grădiniță și mergeam la toaleta de lemn să le-o arat prietenilor Daniel, Marin și Marius. Au fost primele „selfiuri” ale mele! Între timp s-a prins și doamna educatoare Silvia Bîrle și mi-a confiscat-o! I-a dat-o tatălui meu și i-a spus că mă pot tăia în ea. Nu mi-a mai dat-o niciodată!
Am găsit-o zilele trecute încercând să ne modernizăm. Soția Ana tot muncește la asta! Pune tavane false, face din camere normale camere mai mici pentru eficiență...În altă ordine de idei...
Nu prea am avut parte de jucării în
copilărie pentru că nu erau prin anii 1970. Mă jucam cu cele de lemn rămase de
la fratele meu Ioan, găsite în „lemnărie”. Mai târziu m-am ascuns acolo să
citesc cărțile lui Karl May sau Mihail Sadoveanu. Și bine am făcut! Oglinda m-ar arăta ca pe un copil fascinat de povești și cărți! Am citit enorm de mult! „Baltagul” când eram în clasa a V-a, „Cireșarii” în clasa a VI-a...
Oglinda de azi! Are ceva fizic! Mă uit în ea și ar
trebui să-mi arate „peste drum” dar ea, OGLINDA ocolește și arată din viața
mea! Cu bune și rele! Eram mic și mereu tuns la zero! Am crescut și eram alb la
piele iar domnul învățător mi-a dat rolul de „Albișor”, rol complex de altfel și
plusez spunând că și la suflet oglinda a contribuit. Apoi am terminat clasa a VIII-a cu premiul II
într-o clasă în care azi vorbim de absolvente de medicina veterinara,
pedagogic, economie, comerţ și mai ...iubeam mult!Încercau să se apropie de
mine Marcel Crișan și Cristian Dănuț! Oglinda iarăși își făcea datoria. Venea
obosit de la muncă tata și vorbeau asemeni Smarandei cu Ștefan. „Cât timp
mănânci întreabă-l pe Jenucu nost ce ore are mâine”. Mă întreba și-îi
răspundeam! Oglinda era deja în mintea mea! Niciodată nu o să uit puterile
miraculoase a oglinzii! Păcat că n-o fac și politicienii în campaniile
electorale!
Oglinda a avut parte de multe aforisme. Vă supun
atenției doar câteva:
„Aproapele nostru este oglinda noastră. Dacă suntem
buni vedem în el bunătate, dacă suntem răi vedem în el răutate”. (Părintele
Arsenie Boca)
„Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar
nu şi împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în oglindă faţa firii sale;
s-a privit pe sine şi s-a dus şi îndată a uitat ce fel era”. (Iacob 1.23, 24)
„Cărţile sunt oglinzile sufletului”. (Virginia
Woolf)
„Comportamentul este oglinda în care fiecare îşi
reflectă imaginea”. (Johann Wolfgang von Goethe)
„Conştiinţa este oglinda sufletelor noastre, care
înfăţişează greşelile din vieţile noastre în forma lor completă” (George
Bancroft)
„Există două feluri de a împrăştia lumina: să fii
lumânarea sau să fii oglinda care o reflectă”. (Edith Wharton)
„Hristos, Arhiereul jerfelor noastre, ocrotitorul şi
ajutorul slăbiciunii noastre, prin El vedem ca-ntr-o oglindă, nepătata şi
preaînalta Lui Faţă, prin El s-au deschis ochii inimii noastre, prin El nepriceputa
şi întunecata noastră minte înfloreşte la lumina Lui, prin El Stăpânul a voit
să gustăm cunoştinţa cea nemuritoare”. (Sfântul Clement Romanul)
„Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa
descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca
de la Duhul Domnului”. (II Corinteni 3.18)
„Lumea e ca o oglindă. Înapoiază ceea ce-i împrumuţi”.
(Proverb englezesc).
Desigur, oglinda se poate și sparge. Personal, n-am făcut asta! Mă regăsesc ca persoană în imaginea dată de oglindă, motiv să mă port curat și cu grijă. Oglinzile din casa mea îmi arată ridurile, uneori lacrimile! Ce șmecheră! (Va urma)
Gelu Dragoş, UZPR
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu