La fel ca precedentele unsprezece volume, și acesta se prezintă în condiții grafice impecabile fiind tipărit la cunoscuta editură băimăreană „Proema”, patroni Cornelica și Alexandru Peterliceanu în anul 2023. Putem spune că „1001 cugetări, Vol. XII, Antologii” este un volum cu „greutate”, având nici mai mult, nici mai puține decât 704 pagini.
De la bun început doresc să remarc munca titanică,
de Sisif, depusă de cei doi autori: preuteasa și profesoara de limba română
Olimpia Mureșan din Ulmeni, județul Maramureș și părintele Ilie Bucur
Sărmășanul din Sărmașu, județul Mureș, muncă călăuzită de către Cel de Sus,
pentru că această operă literară de mari dimensiuni nu se putea realiza numai
prin credința și cu ajutorul bunului Dumnezeu.
Din prefața semnată de Ilie Bucur Sărmășanul aflăm
că acest demers literar s-a pornit atunci când cei doi și-au pus mai multe
întrebări privind existența Creatorului, motivul pentru care au purces la a
găsi răspunsuri. În acest sens au apelat
la cugetări, aforisme, declarații, consemnări ale marilor gânditori ai
lumii, la filosofi, la teologi, la călugări, istorici, pedagogi, scriitori,
jurnaliști, medici, academicieni, fizicieni, eseiști, ingineri, politicieni și
lista ar mai putea continua.
Iată ce spune Ilie Bucur Sărmășanul: „Acesta este
volumul XII. Au fost ani grei, de muncă multă, nopți de frământări și căutări,
dar știind că fac totul pentru Domnul pe care-L slujesc, totul era mai ușor.
Peste 3000 de pagini scrise, corectate și re-corectate, transformate în peste
2000 de articole trimise la diferite ziare. Aceste cărți sunt rodul cugetărilor
oamenilor de știință, ale filosofilor, ale teologilor, ale sfinților, nicidecum
a mea, un păcătos năzuind la cele veșnice. Eu doar am încercat, în perioada
modernismului, când bibliotecile sunt goale și se citește atât de puțin, să
adun, asemenea albinei, nectarul din flori, pentru ca cititorii să poată gusta
din dulceața lor.(...) În cele 12 volume
sunt 12.012 cugetări. Sper să vă fie de folos. Acestea nu sunt puse într-o
ordine tipiconală, după cum ar crede unii că este bine. Le-am scris așa cum
este viața, cu bune și cu rele, cu fericire și nefericire”.
Așadar, scopul principal este acela de a înțelege
Creația, de-al preamări pe Dumnezeu și fiul Isus, dar mai întrevăd un scop al
celor doi autori, acela de a ne oferi un cod de conduită creștin-ortodoxă,
niște legi morale, exemple de
personalități române și de pe întreg mapamondul, care prin modul lor de a se
comporta, de a-și apăra principiile, de-a sta drepți și neînduplecați, să
devină modele, adevăratele modele ale tinerei generații. Este o carte-document,
este o carte care te duce spre lumina cunoașterii, este o carte din care
învățăm bunătatea, smerenia, credința.
Sunt „Picuri de Înțelepciune” care vindecă, care o dată ajunși pe sufletul
însetat de Domnul, astâmpără. În acest sens am selectat aceste două ziceri: „OMUL care preţuieşte CINSTEA şi DREPTATEA
izbuteşte în toate, pentru că nu se teme nici de osteneli, nici de primejdii,
nici de cheltuieli... acţiunile omeneşti care nu pornesc din acest mobil
puternic, sunt deşarte şi moarte".
Francesco Guicciardini (1483-1540), istoric şi om de
stat politic, un prieten şi critic al lui Nicolo Machiavelli, este considerat
unul dintre principalii scriitori politici ai Renaşterii italiene. În
capodopera sa, Istoria Italiei, el a pregătit calea pentru noul stil în
istoriografie, cu utilizarea surselor guvernamentale, pentru a susţine
argumentele şi analiza realistă a oamenilor şi a evenimentelor din timpul său.
A fost al treilea copil din cei unsprezece pe care i-a avut tatăl său, Piero di
Iacopo care a studiat cu filosoful Marsilio Ficino. La fel ca tatăl său,
Francesco a primit o educaţie umanistă bună şi a studiat clasicul, învăţând
atât latina, cât şi greaca. A avut multe scrieri printre care şi o cronică
personală rudimentară a vieţii sale.
„Dacă
cred în Dumnezeu? Eu nu numai că cred în El, ci... eu chiar Îl văd!".
Jean Henri Fabre (1823-1915), naturalist francez,
entomolog şi autor cunoscut pentru stilul plin de viaţă al cărţilor sale populare
despre vieţile insectelor, a fost un autodidact din cauza sărăciei familiale.
Cu toate acestea, a obţinut la vârsta de 19 ani un certificat de predare
primară. A fost un profesor popular, bine cunoscut, fizician, chimist şi
botanist. A influenţat scrierile lui Charles Darwin, care l-a numit pe Fabre
„un observator inimitabil". Totuşi, a fost un creştin care a rămas sceptic
faţă de teoria evoluţiei lui Darwin. A fost un vorbitor de limba engleză,
traducând cărţile lui Alexander Teixeira de Mattos în perioada 1912-1922.
Minunate și alese cu grijă titlurile. Găsim sintagme
și trilogisme inedite, originale, surprinzătoare, antagonice, care au în spate
ore și nopți de nesomn. Câteva exemple: „Haiducul, poetul și...Codul lui
Dumnezeu”, „Filosofi, filosofie și...înțelepciune”, „Artista, respectul
și...disciplina”, „Buna Vestire a...Nașterii Domnului Iisus Hristos”,
„Cântăreața, greșeala și...Alegerea”, „Comediantul, Sfântul și...pământul”,
„Episcopul, scriitoarea și...gânditorul”, „Patriotul, Cârmuitorul și...muzica”,
„Cultura, patriotul și...preeria”, „Educația, Domnitorul și...zgârcitul”,
„Pictorul, pustnicul și...țăranul”, „Vedeta, globalismul și...pădurea”,
„Trinitatea, grija, mândria și...Luceafărul”, „Florile, pictorul, drepturile
și...legile”, „Poporul, Carpații și...Eminescu”, „Păcatele, cerul, confesiunea
și...ochii” și exemplele ar putea continua.
Lecturând întreg volumul în mai multe zile de
caniculă când eram obligat să mă retrag la umbră, am ajuns la concluzia că
pentru finalizarea acestui volum (ce să mai vorbim de celelalte 11 volume?!) a
fost nevoie de multe, foarte multe ore de studiu și cercetare, apoi de
selecție, de corectare și de dat la tipar, motiv pentru care-i felicit din
toată inima.
Cred că cel mai potrivit mod de-a încheia este să
recurg la spusele marelui actor francez Alain Delon, fiindcă ce spune el la un
moment dat, ni se întâmplă nouă ACUM: „Oameni
fiți vigilenți, vi se trage preșul de sub picioare, vi se ia și ultimul drept
la a fi o natură umană îndumnezeită. Doar nu am înnebunit cu toții ca să luăm
lumină din America, țara lui antihrist, căzută ireversibil în hăul
corectitudinii politicești, al relativismului moral. Mă interesează, chiar mă
îngrijorează, încotro se rostogolește această lume scrântită de pe axul
firescului și normalității. Franța, țara mea, a generat și a cunoscut ororile
unui iacobinism robespierian. Practic atunci francezii au încetat să mai fie o
națiune măreață pe placul lui Dumnezeu. Viața nu-mi mai oferă mare lucru. Am
cunoscut, am văzut totul. Urăsc epoca asta. Îmi vine să vomit. Există ființe pe
care le urăsc. Totul este greșit, totul este fals, totul este falsificat. Nu
mai există respect, nu mai există cuvântul dat. Doar banii mai contează. Toată
ziua auzim vorbindu-se doar de crime. Știu că voi părăsi această lume fără
regrete”.
„Alain Delon (1935 - ), actor și producător francez.
Unul din cei mai cunoscuți și îndrăgiți actori ai cinematografiei mondiale,
fiind sex simbol al anilor 1960, 1970, 1980. A primit foarte, foarte multe
onoruri și premii în întreaga carieră în frunte cu Premiul Cesar, Premiul
Legiunea de Onoare, Palme d”Or de Onoare, Ordinul Național în grad de Cavaler.
Actorul s-a declarat “agnostic” care înseamnă “fără cunoaștere” (limba greacă:
a-fără; gnosis-cunoaștere). Are în gând ideea sinuciderii, dar pomenirea lui
Dumnezeu, persistă în el, și nu își permite pentru moment să recurgă la suicid”.
Gelu
DRAGOȘ, U.Z.P.R.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu