de Gheorghe Pârja
În data de 27 iulie 2024, în cadrul celei de-a 46-a
sesiuni a Comitetului Patrimoniului Mondial, care s-a desfășurat în India, la
New Delhi, Ansamblul monumental Calea Eroilor, realizat de sculptorul român
Constantin Brâncuși, și Frontierele Imperiului Roman – Dacia au primit acceptul
de a fi incluse pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Am zis o nouă
recunoaștere universală, deoarece opera marelui sculptor este prețuită,
comentată, prezentă în mari muzee ale lumii. Franța, patria adoptivă a lui
Brâncuși, a fost și este extrem de atentă cu memoria lui culturală. Nu uit că
unul dintre foștii președinți ai Franței, Nicolas Sarkozy, l-a luat pe sculptor
ca agent electoral. Cinste Franței că l-a ocrotit ca pe un geniu ce este, a
spus fostul demnitar francez.
Cu toate acestea, mormântul lui Brâncuși, din
Montparnasse, nu este în cele mai bune înfățișări. Scriitorul Dinu Flămând, o perioadă
trăitor la Paris, îmi spunea că îngrijirea cade în seama administrației
cimitirului. Dar statul francez s-a îngrijit de atelierul sculptorului, fiind
și astăzi un loc de întâlnire cu spiritul românesc și universal al operei lui.
Nu a făcut asta nici pentru Rodin. Este demnă așezarea atelierului lângă
Centrul Pompidou. În acest an, în luna martie, sub patronajul președintelui
Franței, s-a deschis cea mai mare expoziție Brâncuși de până acum, considerată
Ambasada Brâncuși la Paris.
Decizia de la New Delhi vine să confirme că tezaurul
brâncușian de la Târgu Jiu devine bun cultural al umanității, bucurându-se de
protecție mondială. Așa nu se va mai întâmpla ca acest monument să fie spălat
cu detergenți de autoritățile locale, ca anii trecuți. În acest context, îmi
aduc aminte de un episod dramatic din istoria Coloanei infinitului, povestit de
un confrate gorjean. Care a avut șansa profesională să stea de vorbă cu
personajul întâmplării pe care v-o spun. Tănase Lolescu, un consătean al lui
Brâncuși, din Hobița, ajunsese activist de partid la raion. Pe superiorul lui
îl deranja la culme lucrarea de pe Târgul cu fân. Era socotită o expresie a
regimului burghez. Se lega de un adevăr istoric.
Doamna Arethia Tătărăscu, soția premierului din acea
vreme, îl convinge pe Brâncuși să realizeze la Târgu Jiu un monument dedicat
eroilor neamului din Primul Război Mondial. Opera a fost realizată între anii
1937-1938. Brâncuși nu a acceptat să fie plătit. Deci Ansamblul trebuia ras de
pe fața pământului. Jos cu el!, a ordonat superiorul cu educație
proletcultistă. Sarcina trebuia dusă la îndeplinire de tovarășul Tănase. Cum să
dărâme el lucrarea? Cu o macara. Cu un tractor Kirov. Așa a ajuns Tănase la
comisarul sovietic Naghev, de la Sovrom, care l-a refuzat pe consăteanul lui
Brâncuși. A ajuns la un român care avea un tractor puternic. A fost vizată la
început Coloana din Calea Eroilor.
Spre seară, Tănase și tractoristul s-au apucat de
treabă. Au legat în jurul Coloanei lanțuri grele. S-a opintit simbolul
colectivizării agriculturii, cu vajnicii lui mânuitori, până s-a lăsat
întunericul. Lucrarea lui Brâncuși nu a cedat. A rămas pe verticală. Dar și
pofta de demolare s-a stins. Vremea a trecut. Cutremurătoarea poveste a
Coloanei și acum mă neliniștește. Între timp, ca prin minune, consăteanul lui
Brâncuși, Tănase Lolescu, a devenit un aprig apărător al memoriei marelui sculptor.
Chiar a condus o lojă țărănească, unică în lume. De câte ori am trecut prin
Târgu Jiu, m-am oprit să admir Calea Eroilor. Stau lângă Masa Tăcerii, trec
prin Poarta Sărutului și ajung la Coloana Infinitului. Acum sunt la locul lor
fixat de părintele lor.
Recenta recunoaștere universală este o mândrie și
pentru noi. Cât despre Frontierele Imperiului Roman, de pe teritoriul vechii
Dacii, site-ul ne reamintește nouă și lumii despre geneza națiunii noastre,
care rămâne strâns legată de Roma. Este un act istoric, cultural și identitar
ce ne face mai conștienți de trecutul nostru. E Bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu