Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul
XXIV(2024), nr. 522(16 –31Iulie)
Dragii mei enoriași!
Tatăl nostru. Într-o seară am
deschis televizorul şi, pe un program oarecare, trei şnapani interpretau Tatăl nostru. Am întrerupt orice
activitate şi am urmărit câteva minute cu atenţie, ca să văd ce hram poartă stimabilii. Ei,
bine! Din rugăciunea Tatăl nostru nimic nu era bine, ci
totul trebuia modificat, schimbat, reformulat. Propuneau nişte exprimări greoaie,
fără sens şi fără noimă. Simţeau o nevoie şi o plăcere nebună de a fi contra
faţă de tot şi faţă de toate. Dumneavoastră ştiţi că rugăciunea Tatăl nostru are ca autor pe Însuşi
Mântuitorul Iisus Hristos. Când L-au întrebat ucenicii Lui cum trebuie să se
roage, El le-a spus această rugăciune.
De-a lungul celor două milenii de când există religia
creştină, această rugăciune a fost rostită de milioane de ori de către
nenumăraţi creştini din toate timpurile şi din toate locurile. Cuvintele
acestei rugăciuni au fost însoţite cel mai adesea de lacrimi, de speranţe şi de
durere. S-au scris numeroase cărţi,
articole şi studii despre această
rugăciune. Poate o adevărată bibliotecă s-ar constitui, dacă s-ar aduna toate
acele publicaţii. Am avut un profesor, care a stat şapte ani în Grecia cu o
bursă, ca să-şi realizeze teza de doctorat, în care-şi propunea să… explice Tatăl nostru.
Rugăciunea aceasta
este socotită cea mai completă şi mai concentrată dintre toate. În ea se
cuprind toate trebuinţele vieţii sufleteşti şi trupeşti ale omului. Nimeni nu
şi-a pus în cap să schimbe această rugăciune, fiindcă ea este atât de bine
alcătuită, încât orice modificare i-ar denatura sensul. Iată, însă, că cei
trei terchea-berchea de la
televizor erau mai catolici decât papa.
Ei erau în stare de modificări. Ei Îl cenzurau pe Mântuitorul, adică pe
Dumnezeu, autorul rugăciunii! Unde mai pui, că deştepţii erau şi români! Nici
nu se putea altfel ! Ceilalţi au mai mult respect de cele sfinte şi mai multă
frică de Dumnezeu. Românii, însă, scot
la iveală astfel de maţe-fripte, care n-au nici cel mai elementar bun-simţ. Am
avut răbdare şi am ascultat la inepţiile ce le rosteau. Se vedea de la o poştă
că oamenii aceia nu aveau nici un fel de cultură teologică. În fiecare frază rostită
călcau în străchini. Aveau impresia că discută teologie, dar se plimbau ca vodă
prin lobodă, căci la fiecare pas dădeau cu oiştea în gard.
La un moment dat,
mi-am pierdut răbdarea şi mi-am dat seama că timpul îşi vede de drumul lui. Aş
fi vrut să-i întreb pe respectivii dacă ei nu mai au nici o treabă acasă la ei.
Cu cât îi ascultam, cu atât îmi dădeam seama cât de mare este răbdarea lui Dumnezeu, dacă îi mai răbda.
*
Sfintele Moaşte. De-a lungul anului,
în diferite localităţi, ori la diferite mânăstiri din ţară şi din străinătate
se fac pelerinaje la Sfintele Moaşte ale unor sfinţi români sau străini, unii
cunoscuţi, alţii necunoscuţi. Este o tradiţie veche, românească şi
creştinească. Numeroşi creştini străbat distanţe mari cu diferite mijloace de
transport, uneori pe jos, stau zeci de ore la cozi interminabile, se târăsc
chiar în genunchi sute de metri, chiar kilometri, pentru ca să ajungă să se
închine, să sărute Sfintele Moaşte şi să-i spună acelui sfânt ceea ce-i apasă
sufletul. Au ajuns de pomină pelerinajele la moaştele Sfintei Paraschiva de la
Iaşi, la ale Sfintei Filofteia de la Argeş, la ale Sfântului Dimitrie Basarabov
de la catedrala patriarhală din Bucureşti şi lista ar putea continua. Este de
neînţeles pentru străinii de credinţa ortodoxă
sau de învăţătura creştinească de unde găsim noi, românii, atâta evlavie
şi putem să acordăm atâta cinste unor rămăşiţe pământeşti ale unor oameni, care
au trăit aici pe pământ, cunoscând toate cele omeneşti.
Din păcate, am
întâlnit chiar români botezaţi în legea creştinească, ortodoxă, care s-au
pronunţat că aceste pelerinaje şi însăşi venerarea(cinstirea) Sfintelor Moaşte
nu ar fi altceva decât prostie şi lipsă de cultură. Respectivii ştiu că nu erau proşti, ba chiar oameni
foarte deştepţi, dar că nu aveau cultură teologică sunt sigur. O dovedeau cu
prisosinţă. Am întâlnit chiar românaşi de-ai noştri - tot botezaţi! - care,
vezi Doamne, ca mari cunoscători , au reproşat că noi, preoţii, ţinem, nici mai
mult nici mai puţin, decât oase de morţi pe Sfânta Masă din altarul fiecărei
biserici. Exemple din acestea am putea să mai aducem, dar nu ne sunt ziditoare.
Vom aminti câteva repere ale credinţei noastre, pentru a nu mai cădea atât de
uşor victime unor contestatari de genul celor menţionaţi mai sus.
Sfintele Moaşte sunt
rămăşiţe pământeşti ale unor sfinţi cunoscuţi sau necunoscuţi. Aceştia au
suferit moarte pentru că L-au mărturisit pe Domnul Hristos şi nu au renunţat la
credinţa lor. Pentru credinţa şi viaţa lor, pentru mărturisirea lui Hristos, sfinţii
nu au primit salariu sau beneficii de la stat sau de la oameni, nu s-au bucurat
de privilegii, ci dimpotrivă. Ei au fost dedicaţi trup şi suflet unor
idealuri la care n-au renunţat în ciuda
tuturor greutăţilor şi suferinţelor. În paginile cărţilor dedicate vieţilor de
sfinţi aflăm că au fost bătuţi, întemniţaţi, iar alţii au suferit moarte de
martir de o barbarie greu de înţeles pentru omul zilelor noastre. Au fost
îngheţaţi, bătuţi în cuie, arşi cu fier înroşit şi cu făclii, li s-a sfâşiat
trupul cu gheare de fier, au fost
sfâşiaţi de fiare în circuri, li s-au tăiat capetele, fecioarelor li s-au tăiat
sânii, au fost răstigniţi, zdrobiţi cu roata, îngropaţi de vii, ucişi cu
pietre, ori jupuiţi de vii. Trupurile celor ucişi au fost lăsate neîngropate,
spre a fi mâncate de câini şi de păsările de pradă. Te înfiori citind asemenea
pagini şi te ruşinezi în acelaşi timp, văzând credinţa lor şi ştiindu-ţi
credinţa ta; văzând izbânzile lor asupra păcatului şi ştiind uşurinţa cu care
tu săvârşeşti păcatul.
Asemenea oameni sunt
sfinţii, care au devenit, prin jertfa vieţii lor, prieteni ai lui Hristos. În
lumea de dincolo sunt apropiaţi ai Lui, se roagă pentru noi oamenii şi
rugăciunile lor sunt ascultate. Rămăşiţele pământeşti ale acestor sfinţi,
pentru a fi Sfinte Moaşte, trebuie să îndeplinească trei condiţii: să nu fie
putrezite, să aibă miros frumos, nu ca osemintele
obişnuite şi să facă minuni (vindecări, învieri
din morţi etc.) prin atingerea de ele. Fie că este cunoscut, fie că nu este
cunoscut sfântul ale cărui oseminte se descoperă, dacă acestea îndeplinesc cele
trei condiţii enumerate mai sus, sunt socotite de Biserică Sfinte Moaşte şi
sunt păstrate cu deosebită grijă. Părticele din ele se împart la biserici şi se
păstrează în Sfântul Antimis, pe Sfânta Masă din altarul fiecărei biserici.
Fără Sfântul Antimis, respectiv fără Sfintele Moaşte, un preot nu poate săvârşi
Sfânta Liturghie.
Creştinii noştri
cunosc importanţa Sfintelor Moaşte şi de aceea le aduc atâta cinstire, fiindcă
astfel înţeleg că şi pe această cale Îi aduc de fapt cinstire lui Dumnezeu.
*
Ciudățenii sectare. De curând ne-a fost
dat să vedem la televizor nişte ciudăţenii, despre care, un om normal, greu
poate să creadă că există în realitate, acum, la începutul mileniului trei. A
fost prezentat cazul unor sectari.
Aceştia, câteva zeci de oameni, printre care şi copii, se baricadaseră într-un canal şi refuzau să
iasă, spunând că ei aşteaptă acolo sfârşitul lumii. Autorităţile, poliţia, un
număr mare de preoţi şi călugări încercau, fiecare cum putea şi cum se
pricepea, să determine pe cei din canal
să iasă. Aceştia nu se dădeau biruiţi în ruptul capului, ba, mai mult,
ameninţau că se aruncă în aer cu explozibilul
pe care-l aveau la ei. Pastorul lor nu era cu ei, ci el şedea undeva, într-o
casă, într-un sicriu. Să vezi şi să nu crezi! Respectivii susţineau că
sfârşitul lumii va fi la primăvară.
Deşi am mai abordat
acest subiect în una sau două dintre ,,scrisorile” noastre precedente,
considerăm că este necesar să revenim şi să facem câteva precizări pentru
liniştea Dvs. Despre sfârşitul lumii a vorbit şi Mântuitorul. El a spus că ,,ziua
şi ceasul acela nu-l ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai
Tatăl”. Iată, dragii mei, câtă mândrie, lipsă de bună-cuviinţă şi de bun simţ
la toţi sectanţii, care, de mai bine de 100 de ani, se tot screm să stabilească
,,data exactă” a sfârşitului lumii.
Altfel spus, ei sunt mai presus decât îngerii şi mai presus decât Domnul Iisus
Hristos. Pentru aceasta au făcut tot felul de calcule. Au numărat capitolele,
versetele, cuvintele şi literele din Biblie.
Au făcut tot felul de operaţii matematice cu numerele obţinute şi, când
le-a ieşit un număr care li s-a părut potrivit, au dat năvală în sufletul
oamenilor, anunţând, cu surle şi chimvale, că sfârşitul lumii va fi la o
anumită dată. Ziua şi ceasul acelea au trecut, iar nepricopsiţii au fixat altă dată. Şi tot aşa
au dus-o până în zilele noastre! Acei
sectari din Rusia fac parte dintre atotştiutorii tainelor lui
Dumnezeu! Sfinţii Părinţi au cercetat Sfânta Scriptură cu atenţie şi au
ajuns la concluzia că în Biblie nu
se găseşte nicăieri menţionată data sfârşitului lumii, ci doar câteva semne care vor premerge acel
moment. Dintre acele semne enumerăm şi noi:
1) înmulţirea
calamităţilor naturale(cutremure, inundaţii, furtuni,
secete
etc.);
2) înmulţirea
răului în lume( războaie, crime, terorism etc.);
3) înmulţirea
suferinţelor(boli incurabile, accidente, nedreptăţi etc.);
4) creştinarea
poporului evreu;
5) creştinarea
tuturor popoarelor;
6) apariţia pe cer
a Sfintei Cruci;
7) venirea lui
antihrist.
După cum observăm,
primele trei semne ne-ar duce la concluzia că azi trăim vremi foarte apropiate
de momentul sfârşitului lumii. Trebuie să avem însă în vedere că mijloacele de
informare de azi(televiziunea, radio-ul, internetul, ziarele, telefonia etc.)
fac ca omul de azi să fie bombardat zilnic cu o adevărată avalanşă de
informaţii, în timp ce omul din trecut primea ştirile cu poştalionul. Din cauza
aceasta apare această diferenţă între unul şi altul. Celelalte semne menţionate
nu s-au întâmplat încă şi nici nu se întrevede că se vor împlini în curând. De
două mii de ani a venit Mântuitorul în lume şi evreii nici azi nu L-au primit şi nu L-au recunoscut ca fiind Mesia
cel promis de Dumnezeu prin prooroci. E
greu de crezut că se vor creştina curând. De două mii de ani se propovăduieşte
Evanghelia în lume şi până în prezent
doar o treime din populaţia lumii a primit Botezul şi numele de creştini. Este
greu de crezut că marile religii de azi, precum hinduismul, budismul,
islamismul, şintoismul, confucianismul şi
multe altele îşi vor abandona
curând valorile şi le vor pe-ale creştinismului. Sfânta Cruce
o dată s-a arătat pe cer la cumpăna dintre veacurile trei şi patru Sfântului
Constantin cel Mare. Despre antihrist s-a vorbit mult. Unii au zis că este
vorba de un om, care luptă împotriva creştinismului(Nero, Atila, Hitler,
Stalin), alţii că e vorba de un sistem
filozofic sau politic anticreştin(fascismul, comunismul etc.), dar încă nu se
ştie cu precizie.
Observând atent cele
de mai sus, înţelegem că sfârşitul lumii nu este aproape şi de aceea e bine să
ne pregătim fiecare pentru propriul nostru sfârşit şi să nu purtăm atâta grija
sfârşitului lumii. Aceasta este grija lui Dumnezeu, nu a noastră. Dacă, totuşi,
cineva crede pe sectari că sfârşitul lumii este foarte-foarte aproape, să
poftească lângă ruşii din canal!
*
Terorismul. Auzim aproape în fiecare zi de tot felul de
atacuri teroriste şi de tot felul de atrocităţi săvârşite în diferite locuri
din lume în numele unor religii.
Teroriştii care acţionează în numele unui crez religios pot fi analizaţi din multe puncte de vedere. Pot fi împărţiţi în două categorii: foarte
dotaţi sub aspect intelectual şi mai puţin dotaţi. Deşi a trecut atâta vreme,
nu putem să-i uităm, spre exemplu, pe cei care au doborât Turnurile Gemene din
New-York. Aceştia pot fi încadraţi în
prima grupă. Nu oricine are capacitatea de a prelua comanda unor avioane de
înaltă performanţă tehnică şi să le dirijeze cu atâta precizie spre ţinta
propusă. Ei au avut o inteligentă superioară, pe care au folosit-o în scopuri
diabolice. Teroriştii mai puţin dotaţi sunt cei care se sinucid cu bună
ştiinţă, acceptând să devină purtătorii unor bombe puse să explodeze în anumite locuri. Majoritatea teroriştilor
acţionează în numele unui crez religios, unor precepte religioase. Acestea au
fost falsificate de anumiţi lideri religioşi, apoi au fost inoculate cu dibăcie
unor asemenea indivizi, pe care i-au manipulat în voie după aceea. Doar câţiva
dintre terorişti sunt conştienţi că slujesc unor scopuri politice, economice,
ori acţionează în vederea unor profituri materiale.
Dacă acei terorişti
călăuziţi de convingerile religioase extremiste mor pentru triumful religiei
lor, aşa cum cred ei, îndrăznesc să mă întreb câţi dintre creştinii de azi ar
fi în stare să - L mărturisească pe Hristos cu riscul de a fi ucişi pentru
aceasta, aşa cum făceau sfinţii martiri din veacurile primare. Câţi dintre noi
ar avea credinţa şi puterea de mărturisire a lui Brâncoveanu? Câţi dintre noi
avem doar tăria să ne oprim de la săvârşirea unor păcate şi vicii precum beţia,
desfrâul, fumatul, furtul?
Omul de bine învaţă
din toate, aşa cum albina culege din tot felul de flori neclarul din care apoi
face mierea. Ar fi cazul şi timpul ca şi noi, creştinii, să ne trezim la viaţa
religioasă adevărată şi să ne străduim să punem în practică învăţăturile pline
de miez şi de viaţă ale Mântuitorului. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
*
Victor Pârvănescu. Cine nu-și amintește
de Victor Pârvănescu(1904-1987)? Chipul său venea parcă din altă lume.
Îmbrăcămintea, încălțămintea, pletele,
barba patriarhală, traista și vioara făceau din dânsul un personaj
aparte, inconfundabil.
Călătorea mereu,
anotimpuri și ani, drumuri și poteci.
Din vioara lui
izbucneau doine și cântece ca o lavă de vulcan. Cânta oriunde și pentru oricine
acest apostol al cântecului bătrânesc. Puțini l-au apreciat la adevărata lui
valoare; mulți i-au făcut ceasuri amare.
Ca om, era nefericit!
Romantic rătăcit într-un veac străin! Ca artist, era un geniu fără de noroc.
Ducea cu sine povara unei lumi trecute.
În sufletul său păstra
tezaurul de sunet și simțire, pe care-l zămisliseră prin veacuri Munții
Mehedințiului și Plaiul Cloșanilor. Nu-l ascundea, ci era gata să arate oricui
bijuteriile ce le conținea.
Înfrunta cu stoicism
jicnirile ce i le făceau atâția gură-cască. Dacă-l vedeai, nu puteai să nu-i
asociezi imediat chipul cu al lui Barbu Lăutaru și să șoptești versurile care i
se potriveau cel mai mult: ,,Eu mă
duc, mă prăpădesc,/ Ca un cântec bătrânesc….!”
Și s-a dus moș Victor
pe drumul cel fără de întoarcere întru împărăția cântecului, unde, poate, va fi
mai bine înțeles de îngeri.
A lăsat în urmă, să-i
ducă mai departe povara cântecelor, pe fiul său cu același nume, pe Domnica
Trop, pe Angelica Stoican, pe Constantin Gherghina, pe Niculina Stoican, pe
Irina Zoican și mulți, mulți alți elevi ai ,,școlii de folclor” de la Izverna.
Dintre toate zonele
Mehedințiului, Izverna și împrejurimile sale a reușit să supraviețuiască cel
mai bine sub aspect folcloric și etnografic. Avem convingerea că la această
performanță a contribuit din plin și Victor Pârvănescu prin cântecul său
măiestrit, prin cuvântul său de bătrân înțelept, prin însuși exemplul vieții
sale.
Victor Pârvănescu
îndemna spre autenticitate, spre izvoare, spre eliminarea falsului din folclor
și din viață. Civilizația acestui sfârșit de veac l-a strivit ca om, dar nu l-a
învins. Idealul, mesajul și cântecul său au biruit și vor rămâne pentru noi
indicatoare pe drumul regăsirii de noi înșine.
Redăm mai jos o
întâmplare din tinerețea lui Victor Pârvănescu, așa cum ne-a relatat-o
Părintele Stelică Zoican de la Balta.
Părinții Părintelui
Stelică de la Coada Cornetului au organizat o clacă cu petrecere, fiindcă le
venise din armată fiul lor Constantin.
Cu acel prilej l-au invitat pe Victor Pârvănescu să le cânte. Iar povestirea: ,,Au
trimis după Victor Pârvănescu la Cernavârf. El era cel mai bun dintre toți
lăutarii din zonă și știa să te ungă la suflet cu vioara lui. În Cernavârf și-n
satele din jur i se spunea „Popa Victor“, fiindcă purta plete și barbă mare.
Victor a primit invitația, căci știa cu cine are de-a face. Îl cunoștea și pe
Ioniță și pe Anica Zoican. Cu femeia era cam de aceeași vârstă și-și mai
amintea cum îl gonea Anica cu bulgări de zăpadă, când era mică și trecea pe la
poarta ei. De data aceasta, Anica era femeie în toată puterea cuvântului, cu
copii de însurat.
,,- Care-i treaba,
Anică?” a întrebat Victor curios. ,,- Iacă, Victore, poimâine vreau să fac
clacă cu tot satul. Mi-a venit copilul din armată pentru câteva zile și vreau
să se bucure și el. Te-aș ruga să vii să ne cânți!” i-a zis Anica hotărâtă.
,,- De acord, Anică, oi veni!” ,,- Și cât îți plătesc eu ție,
Victore?” a mai zis femeia grijulie. ,,- Apoi, Anică, mi-oi da și mie o
baniță de grâu și asta-i plata!” ,,- Îți dau, Victore, îți dau!” Și femeia
i-a pus masa lui Victor și el a mâncat și a băut bine, apoi și-a luat sacul de
grâu și dus a fost.
La clacă n-a mai
venit. L-au așteptat zadarnic. Atunci au luat câțiva tineri fluierele și au
început să-i zică așa, cum știau ei. Țuica era bună, veselia în toi, așa că s-a
lucrat, s-a jucat și toată lumea s-a bucurat.
Totuși, Anica nu a
uitat necazul ce i-l făcuse Victor Pârvănescu.
Au trecut anii. Anicăi
i s-au căsătorit copiii. Constantin cel din armată s-a căsătorit în Cernavârf.
Și-a făcut gospodărie frumoasă și trăia fericit cu familia sa. La un praznic,
la Sfântul Ștefan, când îi veniseră toate neamurile, inclusiv părinții, la
poarta Tiței, nora din Cernavârf, a bătut Victor Pârvănescu. Era cu vioara, cu
fiul său Victoraș. L-au primit înăuntru și el le-a cântat, așa cum numai el
știa să cânte. La un moment dat, Anica i-a făcut semn lui Ioniță să iasă. La
fel și celorlalți bărbați. Erau toți apropiați ai casei. A rămas în casă cu
noru-sa Tița, cu Victor și cu Victoraș.
Când a văzut Victor că
bărbații au ieșit și au rămas doar femeile, a început să cânte o doină păstrată
de el pentru zile deosebite: „Știi tu, mândră, știi tu, știi?/Când eram noi
mici copii,/Ne zburătuream cu glii/Și făceam dragoste-ntâi!“
Femeia atât așteptase.
Acum avea motiv să-și verse focul. A pus mâna pe un vătrai și l-a bătut pe
Victor, cum nu-l bătuse nimeni vreodată. El nu se putea apăra, fiindcă era cu
vioara în mână și abia o ferea să nu-i fie lovită. La sfârșit, când s-a săturat
femeia de bătaie, i-a spus: ,,- Asta este, Victore, răsplata pentru clacă și
pentru cântec!”
A ieșit Victor cu
fiu-său val-vârtej pe ușă și dus a fost pentru totdeauna. Niciodată însă n-a
uitat cele ce pățise cu Anica lui Ioniță Zoican.
*
Cuvinte duhovnicești. Cu îngăduinţa Dumneavoastră, vă voi cita
câteva rânduri din marele eseist român, regretatul Octavian Paller, fiindcă ele
ne privesc şi pe noi, pe fiecare:
„Avem timp pentru
toate:să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga, să regretăm c-am
greşit şi să greşim din nou, să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi
înşine, avem timp să citim şi să scriem, să corectam ce-am scris, să regretăm
ce-am scris, avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm, avem timp
să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu. Avem timp pentru
ambiţii şi boli, să învinovăţim destinul şi amănuntele, avem timp să privim
norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm, avem
timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecţii şi să le
uităm după-aceea, avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem. Avem timp
pentru toate! Nu e timp doar pentru puţină tandreţe. Când să facem şi asta
murim”.
*
Ajutoare și donații. În această perioadă am
primit câteva ajutoare și donații, astfel: O
familie din Tr. Severin, care nu vrea să i se știe numele: 400 lei; Doamna
Elisabeta Leferenz din Nȕrnberg(Germania): 245 lei; Domnișoara
Bordeiașu Rodica din București, Domnul
Ing. Octavian Cudalbu din Baia Mare(MM), Doamna
Popovici-Cătăuță Milena din Tr. Severin, Doamna Ivașcu Gigi-Daniela din Tr. Severin, fiică a satului Bârda: câte
200 lei; Doamna Felicia Sârbu din
Turda(CJ): 170 lei; Domnul Curea Vasile din Franța, fiu al satului Bârda: 110 lei; Doamna Prof. Șerban Avelana din
Tr. Severin, Doamna Filip Cornelia din
Tr. Severin, Doamna Mureș Carlota din
Tr. Severin și Doamna Preda Emilia
din Tr. Severin: 100 lei; Doamna Buta
Elena din Tr. Severin: 50 lei;
Domnul Meilă Pantelie din Malovăț a achitat 200 lei pentru contribuția de cult; Domnul Toma Constantin din Malovăț a achitat 100 lei pentru contribuția de cult pe anul acesta.
Dumnezeu să le
răsplătească tuturor!
*
În luna iulie s-a
donat pâine credincioșilor participanți la slujbă, astfel: 7 Iul.(Malovăț): 148 pâini; 14 Iul.(Bârda): 137 pâini; 20 Iul.(Bârda): 122 pâini; 21
Iul.(Malovăț): 178 pâini; 28
Iul.(Bârda): 140 pâini. Așadar, în
luna iulie s-au donat 725 pâini. De
asemenea, s-a vândut pâine la prețul de achiziție de 1,30 lei/buc., astfel: 7 Iul.(Malovăț): 152 pâini; 14 Iul.(Bârda): 563
pâini; 20 Iul.(Bârda): 78 pâini; 21 Iul.(Malovăț): 152 pâini; 28 Iul.(Bârda): 510 pâini. Așadar, în luna iulie s-au vândut
1.455 pâini.
*
La începutul lunii
august vom efectua o vizită la Azilul de
la Cujmir. Am luat legătura cu directorul acelui azil și ne-a spus că au nevoie
de 30 de costume de pijama și 30
cearșafuri de pat. Nu vor mâncare. Probabil le este teamă de căldura, care
ar putea să deprecieze alimentele în timpul transportului. Orice donație pentru
această acțiune este binevenită.
*
Excursii. Pelerinaje. După 15 august, la o
dată pe care o vom stabili ulterior, vom efectua o excursie la Curtea de Argeș.
Vom vizita mănăstirile de pe traseu, cum ar fi: Polovragi, Horezu, Bistrița,
……., municipiile Rm. Vâlcea și Curtea de Argeș și ce s-o mai putea, în funcție
de timp. Mai avem câteva locuri. Costul: 80
lei/ persoană.
*
Publicații. În această perioadă,
preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: Deschiderea
Cărții… Nu, nu există așa ceva! în ,,Națiunea”, București, 7 iul.
2024, ediție și on-line(https://ziarulnatiunea.ro/category/religiespiritualitate); ,,Scrisoare
pastorală”- 520, în ,,Observatorul”,
Toronto(Canada), 7 iul. 2024, ediție și on-line(http://www.observatorul.com); Rugă pentru Țară…, în ,,Națiunea”,
București, 20 iul. 2024, ediție și on-line (https://ziarulnatiunea.ro/ category/religiespiritualitate);
,,Scrisoare pastorală” – 521, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 20
iul. 2024, ediție și on-line(https://armoniiculturale.ro); în ,,Bibliotheca
Septentrionalis”, Baia Mare, 2024, 30
iul., ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis. wordpress.com); în ,,Moara lui
Gelu”, Baia Mare, iul. 2024, ediție on-line(https://moaraluigelu. blogspot.com); Struțocămila, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an.
XXVI (2024), nr. 1238(25 iul.), p. 12; 1239(1 aug.), p. 12; Ultimul otcoș, ultima brazdă…, în ,,Națiunea”,
București, 30 iul. 2024, ediție și on-line(https://ziarulnatiunea.ro/ category/firea-romanilor);
*
În această perioadă, parohia
noastră a publicat cartea preotului Dvs. Scrisoare
pastorală, vol. XIII (660 pag.). Cartea cuprinde numerele 481-520
din publicația parohiei noastre ,,Scrisoare pastorală”.
Cu ani în urmă, când
am început să edităm ,,Scrisoarea pastorală”, n-am îndrăznit să ne
gândim, că într-o bună zi vom ajunge să depășim numărul de 500! Am socotit atunci,
că rezolvăm niște probleme imediate, că răspundem nevoii de a intra mai direct
și mai des în legătură cu enoriașii noștri. Au trecut anii, ,,Scrisoarea
pastorală” a devenit un sprijin foarte important în activitatea pastorală
și nu numai. Nu cred că azi ne-am mai putea lipsi de ea: pentru preot a devenit
o necesitate și o obișnuință; pentru credincioși o necesitate și o punte le
legătură cu preotul, cu Biserica. Nu toți au posibilitatea să vină la biserică
în duminici și sărbători; dar toți au posibilitatea să primească ,,Scrisoarea
pastorală”, s-o citească, să ia cunoștință de multe și de toate, să afle
realitățile în care se desfășoară viața religioasă din parohie. Pentru a avea
acces mai mare la zona de interes a enoriașilor noștri, am dat un conținut cât
mai variat și mai plăcut publicației noastre, fără a depăși însă cadrul în care
se cuvine a se manifesta și a se exprima un preot. Adevărurile de credință și
morală creștină le-am expus într-o formă cât mai accesibilă, având în vedere
nivelul diferit de pregătire religioasă al cititorilor noștri. În felul acesta
publicația noastră a căpătat un plus de aderență la sufletele lor. Am însoțit
articolele teoretice de materiale care priveau realitatea imediată, practică,
din care omul înțelept poate culege multă învățătură folositoare pentru suflet.
Am scos în evidență figuri de seamă din istoria Bisericii, din viața parohiei,
am prezentat fapte și întâmplări de ieri și de azi, din care omul înțelept are
multe de învățat. Am adăugat publicației noastre un mare număr de informații
referitoare la viața parohiei, la activitatea pastoral-misionară, culturală și
umanitară ce se desfășoară în parohia noastră. Citind câteva numere din ,,Scrisoare
pastorală”, îți poți da cu ușurință seama că în parohia noastră se lucrează
,,la foc continuu” pe multiple planuri și această lucrare are în obiectiv
mântuirea sufletelor enoriașilor noștri și slava lui Dumnezeu.
*
Zâmbete. ☺,,Oare
nu-ţi mai aminteşti,/Vorba din bătrâni lăsată?/Din beţie te trezeşti,/Din
prostie niciodată”/(Păstorel Teodoreanu).☺După 40 de ani, viaţa devine roză: artroză, scleroză, nevroză,
osteoporoză,... ☺Fericit poți să fii
oricând, oriunde și oricum, dar niciodată lângă oricine! ☺Noua formulă de cerere în căsătorie: ,,Am rate! Vrei să le împarți
cu mine?” ☺Doi bătrâni ședeau pe o
bancă și discutau: ,,- Auzi? Vezi tipa aia? Moare după mine!” ,,- Dar de unde
știi?” întreabă celălalt. ,,- Păi, doar n-o să moară înaintea mea!” ☺ ,,- Să trăiți, domnule doctor! Ce mai
faceți?” ,,- Îmi omor timpul!” ,,- Păi ce, nu mai aveți pacienți?” ☺ Când femeia tace, să n-o întrerupi! ☺Lângă zidul unei facultăți ședea un
țăran cu un vițel de funie. ,,- Ce faci, bade, cu dobitocul aici?” ,,-
Dobitocul e la examen! Ăsta-i doar șpaga!” ☺
Zâmbește azi! Mâine poate e prea târziu! ☺
Trăim într-o țară bogată! De două mii de ani se fură din ea și tot mai este!
*
Înmormântări. În ziua d 25 Iulie am
oficiat slujba înmormântării pentru Șonea
Floarea(88 ani) din Bârda. Dumnezeu s-o ierte!
*
Anunțuri. ❋Cineva din București vinde cinci hectare de
teren în intravilanul satului Cerneți, cu ieșire la șosea; ❋Cineva are purcei de vânzare. Cei interesați pot lua legătura cu
preotul pentru relații.
*
Program. În cursul lunii Septembrie
avem următorul program de slujbe: 1
Sept.(Malovăț); 7 Sept.(Malovăț-Bârda);
8 Sept.(slujbă la Bârda; pomeniri la
Malovăț, la ora 12); 14 Sept.(slujbă
la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 15
Sept.(Malovăț); 21 Sept.(Malovăț-Bârda);
22 Sept. (Bârda); 28 Sept.(Malovăț-Bârda); 29 Sept.(Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte,
preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii
să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al.
Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu