de Gheorghe Pârja
În ultimele două decenii, primesc din New York, cu
regula ceasornicului, consistenta publicație LUMINĂ LINĂ, revistă de
spiritualitate și cultură românească, întemeiată de teologul, preotul și poetul
Theodor Damian. Mă cuprinde o adâncă emoție intelectuală, o conjugare a două
teritorii îndepărtate. Unite prin frumoasa Limbă Română. Cu o misiune de
apostol, cărturarul Theodor Damian întreține spiritul românesc în marea
metropolă americană și prin această revistă fondată în luna august 1993. De
atunci, publică articole de teologie și spiritualitate, istorie, literatură și
cultură, poezie și proză în limbile română și engleză. Aici semnează autori
români răspândiți prin lume, dar și din România. Deci și din Maramureș. Nu și-a
uitat nici o clipă obârșia, cu precădere cea din Botoșani.
Cum l-am cunoscut pe Theodor Damian? La Mănăstirea
Bârsana! Acest miracol maramureșean niciodată suficient de prețuit pentru
splendoarea sa, a găzduit simpozionul național Sfântul Vasile cel Mare și
sfinții capadocieni. Personalități ale învățământului teologic, preoți și
slujitori din mănăstiri au dezvoltat subiectul ca un profund cânt psaltic.
Acolo, în aerul tare al locului, l-am întâlnit pe preotul, profesorul Theodor
Damian, venit de la New York pentru această manifestare. Deși știam multe unul
despre altul, nu ne-am întâlnit până atunci, față în față. Ne-a unit Cuvântul.
Am făcut prin poeții botoșăneni schimburi de cărți, am scris unul despre
celălalt. Așa s-a zidit o prietenie profundă, fără să ne dăm mâna.
A venit și ceasul izbăvitor. Ne-am întâlnit în sala
de conferințe a mănăstirii. Referatul și comentariile lui mi-au confirmat un
intelectual cuceritor. Un om care răspândea multă bunătate în jur. Cu două
doctorate în teologie, autor al unui număr impresionant de cărți de teologie,
poezie, critică literară, eseuri, autorul descrie lumea în care trăim într-o
caligrafie personală. Este expresia sintezei între latinitate și ortodoxie,
care dă sufletului românesc originalitate și farmec unic. Păstor, atâta vreme,
al comunității românești din Queens, președinte de cenaclu, director al
revistei Lumină Lină, profesor la un important Colegiu din New York, director
de studii universitare, Theodor Damian a izbutit într-o splendidă originalitate
să ne facă știuți într-o țară ca America.
Dar și mai departe, deoarece revista se difuzează în
peste 20 de țări. Stăpân pe Împărăția Cuvântului, el nu se consideră un
emigrant, ci un colonist. Adică el oferă valori locului în care trăiește.
Această viziune mi se pare un alt fel de abordare a vieții departe de țară.
Face parte din acea stirpe discretă, dar tenace, de eroi civilizatori. Un
vrednic ambasador al credinței și culturii românești în America. I-am trecut și
noi, Viorica, Horațiu și eu, pragul casei din metropola americană, am fost
enoriași ai bisericii în care slujea, ne-am întâlnit în sala socială cu români
de acolo. Adică ne-am convins de statura teologică și cărturărească a lui
Theodor Damian.
Acolo l-am revăzut pe bunul meu prieten din
studenție, criticul literar M. N. Rusu, pe atunci redactor la revista
Amfiteatru. Cu aceeași bucurie am primit și recentul număr al revistei Lumină
Lină (iulie-septembrie), unde întemeietorul ei, pr. prof. univ. dr. Theodor
Damian publică un mângâietor articol despre ființa care are nădejde în
speranță, mai ales speranța în lucrurile care nu se văd, iar dintre toate
acestea pe primul loc se situează Dumnezeu.
În limbaj biblic și în limbaj liturgic, viața
veșnică și cele ce nu se văd sunt foarte adesea exprimate printr-un cuvânt,
care poate să ne mire, și anume Cerul, cuvânt dintre cele mai frecvente care se
întâlnesc în întregul Vechi și Nou Testament, scrie autorul. Ne mai dăruiește
un poem despre săraca limbă română, care închină steagul în fața străinelor
neamuri ale limbilor Babilonului. Despre asta cu alt prilej.
Scris-am acest text în Ziua de Sfânta Mărie. Bat
clopotele bisericii satului, iar corul femeilor cântă Nu lăsa Măicuță/ Să
pierim pe cale/ Că și noi suntem fiii/ Lacrimilor Tale. Cred că s-a auzit până
în America.
P.S. Cum acest text va pleca astăzi, 19 august, spre
New York , va face un popas și la Wilmington, pentru a-i spune lui Marco George
La mulți ani! de ziua lui de naștere. Cred în cuvintele care fac minuni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu