Filosoful și eseistul prof. univ. dr. Nicolae Iuga ni se prezintă, iată, cu o nouă carte: „Literatura perennis și revoluțiile culturale ale veacului din urmă” (Ed. Tribuna, Cluj-Napoca, 2025). O carte care, așa cum îi arată și titlul, este consacrată dimensiunilor perene ale literaturii și aplicării acestora la interogațiile general umane, coextensive cu întreaga istorie a umanității, în comparație cu convulsiile spirituale agonice din ultimul secol, cunoscute sub numele de „revoluții culturale”.
Literatura poate fi numită și „știință”, desigur
într-un sens figurat și stipulativ, atunci când e vorba de a cunoaște omul din
totdeauna în profunzimea lui. Știința în general și în sensul propriu al
termenului este un set de propoziții teoretice abstracte, legate coerent, cu
funcție explicativă, cognitivă și predictivă, dar atunci când este vorba de a
cunoaște sufletul omenesc de la banal la abisal, literatrura are o precădere
evidentă în raport cu științele zise umaniste. Literatura singură poate fi și
știința Răului nemotivat și radical din om (ca în cazul genului literar al
tragediei), dar și știință a Binelui necondiționat (în cazul personajelor exemplare etic). Poate
fi și știință a fericirii, ca eudemonism, dar și „știință” a morții, ca
imaginar care, alături de credința religioasă, ne poate purta dincolo de
hotarele lumii fizice, acolo unde nici o experiență nu ne mai poate spune
nimic. Literatura se exprimă prin metafore, care sunt în realitate drumul cel
mai scurt de la lumea văzută la cea nevăzută.
Cartea mai prezintă în detaliu și formele degradate,
degenerate ale culturii, manifestate ca „revoluții culturale” în ultimul secol:
Revoluția culturală în URSS, Revoluția culturală din China, Revoluția culturală
universală social-media și Revoluția culturală americană contemporană. Sunt
analize incitante și instructive, extrem de interesante, care răsplătesc cu
prisosință efortul de lectură al cititorului.
N.D.
Tesalis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu