Ecranele strălucesc, luminile dansează,
Un chip perfect apare, mulțimea
vibrează.
Dar dincolo de mască, sub straturi de
fard,
Vedeta-i doar un suflet, adesea stingher
și zbuciumat.
Râsetele lor par pline de farmec și
viață,
Dar adesea ascund lacrimi pe fața de
gheață.
Aplauzele curg ca un val fără sfârșit,
Dar liniștea din suflet e un ecou
rătăcit.
În spatele cortinei, povara e grea,
Contracte nescrise cu propria stea.
Fiecare pas calculat, fiecare zâmbet
măsurat,
Într-o lume ce cere perfecțiune
neîncetat.
Nopți fără somn, fără răgaz,
Purtând măști mereu, în fața unui miraj.
Priviri ce judecă, priviri ce vor,
Priviri ce te uită când n-ai viitor.
Dincolo de blitzuri și rochii de vis,
E dorul de-un loc simplu și promis.
O casă micuță, o zi liniștită,
Unde faima e doar o poveste nescrisă.
Viața de vedetă nu-i aur curat,
Strălucirea e doar un abur ce trece,
Dar inima-i un dor ce nicicând nu-și
petrece.
Așa că, de-i vezi pe acei oameni sus,
Să știi că-s doar umbre de soare apus.
Că viața e mai mult decât roluri și
scene,
E să fii fericit cu tine... și să nu te
temi de tine.
Călin Ioan DRAGOMIR

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu