E ca și cum i-ai cere unui mort să se sinucidă

Citesc că premierul României s-ar fi întâlnit în secret cu președintele CCR înainte ca CCR să se pronunțe în dosarele în care parlamentarii PNL (partidul premierului) au atacat legile de reformă pentru PNRR.

AȘA DA! In sfârșit, un om asumat! De astfel de oameni are nevoie România! De oameni responsabili, gospodari, eficienți, de oameni de acțiune, care iau problema în propriile mâini când interesele sunt majore. În sfârșit, cu astfel de oameni la conducerea țării, putem spera că ne facem bine!

Dacă această știre se confirmă, premierul demis al României a mai câștigat un fan. Nu poți aștepta pasiv să vezi ce soluție pronunță CCR în dosarul în care partidul pe care îl conduci e autor al sesizării!

De asta am ajuns unde suntem, de la femeile din Prostia omenească a lui Creangă, care boceau așteptând ca mâța să dărâme drobul de sare peste copil, până la oamenii de stat care au așteptat liniștiți ca instituțiile statului să acționeze de capul lor.

Nu se mai poate așa în continuare, dacă vrem ca țara asta să își mai revină vreodată! Pentru asta avem nevoie de un Cârmuitor. Să ne arate, să ne conducă să ne mâne pe calea cea dreaptă! Trebuie să renunțăm la ifose inutile precum independența justiției, independența CCR ori separația puterilor în stat, dacă ne dorim progresul!

Și, în plus, când CCR are de ales între milioanele de euro din Sfântul PNRR, ridicat de către premier la rang de stindard în ultimul an, pe de o parte, și interesele partidului condus de același premier, pe de altă parte, cine ar putea fi mai potrivit să-i explice cum și ce e de făcut decât însuși premierul?

Daca nici acum, când țara are nevoie de lumina sa, acesta nu se implică, atunci când? Și dacă nu el, direct implicat și interesat în dosarele CCR nu o face, atunci cine?

Am văzut comentarii răutăcioase, cum că „A sunat Ilie la CCR”. Nu! Fals! Premierul României nu sună ca să-și rezolve problemele din dosare. Premierul cheamă la raport. Asta înseamnă să fii premier responsabil și asumat! Și când nu vine muntele la Mahomed, se duce Mahomed la munte.

Am citit și idei năstrușnice cum că, pentru asta, premierul ar trebui să-și dea demisia de onoare, urmând tocmai exemplul actualei președinte CCR, care în 2018 a demisionat din funcția de consilier prezidențial ca efect al unei presupuse întâlniri similare cu un judecător CCR.

Or, așa ceva este practic imposibil. Pai cum ar putea să își dea demisia un premier demis de Parlament de peste 3 luni? E ca și cum i-ai cere unui mort să se sinucidă.

Cât despre eventuala imprudență a judecătoarei CCR? Eu aș fi înțelegător: judecătorii CCR nu sunt, totuși, magistrați, deci poate nu toți interiorizează și înțeleg restricțiile, statutul și deontologia profesiei de magistrat. Așa s-ar explica, probabil, și anumite soluții CCR de dată recentă referitoare la modificările acestui statut.

În plus, în lumea nouă, principiile sunt doar înșiruiri de vorbe goale pe care le afișăm ca să dea bine, în combinații flexibile, în funcție de interesul de moment.

Deci haideți să lăsăm deoparte aceste idei desuete și mai bine să stingem luminile de tot! Măcar așa ne vom putea preface că a mai rămas ceva din statul de drept.

Și-apoi, după ce ajungem să acceptăm noua realitate, putem începe să cântăm la unison: nu vrem stat de drept și-arginți, vrem doar să fim cârmuiți!

Noapte bună, România!

 

(Alin Ene, judecător, membru CSM