Elevii nu trebuie să mă placă! Nu trebuie să fim prieteni și nici nu trebuie să mă considere „cool”.
Mereu noi, profesorii, ajungem să fim
considerați vinovați, chiar și atunci când suntem, de fapt, victime ale
agresivității sau ale lipsei de respect din partea unor părinți și elevi.
Respectul nu ar trebui să fie condiționat de
faptul că profesorul e sau nu e pe placul elevului și al părinților lui.
Eu nu sunt de acord cu ideea că profesorul
trebuie să îi câștige permanent „respectul” elevului, ca și cum acesta ar fi un
premiu pe care îl primește doar dacă este suficient de simpatic, suficient de
permisiv sau dacă vorbește cu elevul numai pe placul lui.
Elevii nu trebuie să mă placă! Nu trebuie să fim
prieteni și nici nu trebuie să mă considere „cool”. Pot foarte bine să nu fie
de acord cu mine. Pot să aibă o altă opinie. Pot chiar să nu le placă ora mea.
Dar trebuie să existe respect. Pentru că eu sunt la catedră să-i învăț, sunt
lângă ei când mergem în excursii pentru că răspund de siguranța lor.
Normal că toți copiii vor să facă ce vor la ore,
în tabere și oriunde se află! Dar ce-ar însemna ca noi adulții să le facem
mereu pe plac? În ce lume am trăi, cât de responsabili am mai fi noi?
Așadar, dacă vă iubiți copiii, învățați-i acasă
să respecte profesorul, să respecte școala, să respecte regulile! Chiar dacă nu
le plac, că e normal să nu le placă la vârstele lor.
Și, bineînțeles, respectul acesta trebuie să fie
reciproc. Nu cred că un profesor are dreptul să jignească, să umilească sau să
trateze un copil cu superioritate. Dar nici copilul nu are dreptul să jignească
profesorul, să îl sfideze sau să considere că regulile nu i se aplică doar
pentru că părinții lui sunt nemulțumiți de ele.
În fiecare clasă există copii care încearcă să
profite de orice situație. Este o realitate, indiferent cât de greu le este
unora dintre părinți să o accepte. Iar dacă un copil învață de acasă că orice
limită impusă de profesor poate fi contestată, că orice observație înseamnă
automat că profesorul „are ceva cu el” și că, atunci când greșește, vina
trebuie găsită întotdeauna în altă parte, atunci nu facem decât să îi confirmăm
acest comportament.
Copilul ajunge să gândească: „Nu trebuie să
respect profesorul. Dacă mă ceartă, înseamnă că el este problema. Dacă îmi
atrage atenția, înseamnă că nu știe să se poarte cu mine. Dacă mă sancționează,
părinții mei vor veni să rezolve.”
Și atunci ne mai mirăm că profesorul nu mai are
autoritate?!
Eu mi-am respectat profesorii. Pe unii i-am
îndrăgit, pe alții nu. Cu unii m-am înțeles foarte bine, cu alții mai puțin.
Dar am fost crescută cu un principiu foarte simplu: fiecare om merită să fie
respectat!
Așa am fost educată eu, așa au fost educați și
frații și surorile mele. Nu ne-a cerut nimeni să iubim fiecare profesor și nici
să fim de acord cu tot ce ni se spune. Ni s-a cerut doar să avem bun-simț și să
respectăm omul din fața noastră.
Și nu cred că ne-a făcut rău.
Am mers la școală, am învățat, ne-am văzut de
treabă, am ajuns la...
Opinia pe larg, în articol! Accesati https://latabla.ro/.../442-respect-elevi-parinti...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu