Ordinea viselor
”să
pari liniștit să numeri în gând
să
nu te grăbești
să înțelegi
bine ordinea viselor
cartea
deschisă pe genunchii ei
poate
fi citită numai în anumite zile
am
ajuns
dar
am uitat gestul potrivit
se
mai pot vedea încă urmele luminoase
mă
chemați să-mi fac datoria până la capăt
vă
mulțumesc
dar
sunt puțin obosit
de
slăbiciunile mele omenești
învăț
dimensiunile capcanei
până
la cele mai mici amănunte
să
nu te grăbești
mergi
oricum pe drumul de care ai fost lipit
cărțile
patul hainele
tăcerea
unei uși
întotdeauna
caut ceva ce-mi lipsește
ceva
de care nu am nevoie
dar
îmi lipsește
chei
căzute
zilele
se-nșiră după mireasma ta
foarfecele
începutului și sfârșitului
iedera
la locul ei tăcut
sărutul
de sprijin
așteaptă
la cotiturile timpului
să
înțelegi bine ordinea viselor
transcrie
limpede totul
hai
să-i lăsăm pe alții
să
aibă parte de putere”
Panica de toamnă
”tu încui toate
ușile toate sertarele
spune gellu
pentru că ceea ce
aștepți este dragostea
e de mirare cum
de-a ajuns scriitor
spun martorii
înclinațiile lui
indicau o viitoare îndeletnicire practică
busuioc și cimbru
degetul înmugurit
pe trăgaci
văzătorul de viitor
caută afrodisiac
pentru muncă
ordinera de zi
încărcată
patruzecișiunu de
proiecte pe ordinea de zi
și încă opt suplimentare
câteva cuvinte
mototolite
până la suferință
până la versul
liber de sarcini
acum nimic nu ți se
mai poate întâmpla
ei au fumat
toate întâmplările
de peste zi
amănuntele sociale
se uzează
cu glugă sau fără
glugă
frunzărim tăcerile
lor
unii au rămas
țintuiți în mijlocul străzii
ca într-un gol de
ușă
cuvintele îi culeg
și-i trimit spre
viitoare îndeletniciri practice
oricum există
și se apropie
marea panică de
toamnă”
Beneficiile busuiocului și cimbrului printre adâncituri și rotunjimi
”pentru fiecare
cuvânt
ei aleg altele
cinci
poruncitoare între
nimic și nimic
aidoma întinderilor
cu nisipuri mișcătoare
unde și pasul și
temelia
au parte de aceeași
acoperire
se miră femeile se
miră bărbații
și după ce ascultă
destul
se întorc acasă
nedumeriți și somnoroși
benerficiile
busuiocului și cimbrului
cresc în putere cu
fiecare clipă
pentru tânăra
femeie
care pleacă să se
joace cu dinții verii
iar poetul seferis
se-ntreabă
există oare printre
aceste linii frânte
aceste creste
aceste piscuri
aceste adâncituri
și rotunjimi
oricum cineva știe
totul
și ne lasă să
înțelegem asta
noi alergăm
declamăm gâfâim
spre ora unei
disponibilități totale
așa am ajuns la
pagina cincizecișicinci
umblând prin
grădini
deprinși cu mersul
peste câmpuri
alergăm suta de
metri prin urzici
suta de arome prin
bucătărie
urmează primele
semne ale pulsului mare
țara făgăduinței
mai scoate din când în când
câte-un țipăt
printre cuvintele lor
în unele
împrejurări bătute de vânt
țipătul chiar se
aude”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu