Serviciile de informaţii cheltuie sute de milioane de euro
pentru a-i supraveghea pe români, se vorbeşte public de sute de mii de mandate
de interceptare şi de milioane de cetăţeni urmăriţi. O zi de filaj la Serviciul
Român de Informaţii (SRI) costă miii de euro, ceea ce înseamnă cheltuieli
judiciare imense pentru supravegherile operative. Sînt înregistrate
convorbirile telefonice nu doar ale celor suspectaţi de trădare de ţară, ci şi
pentru infracţiuni de drept comun. Totul se petrece fără ştirea
contribuabililor!
Oficial, în perioada 2004-2016, SRI a solicitat 28.784 de
mandate de securitate naţională, iar numărul de persoane ale căror drepturi şi
libertăţi au fost restrânse în baza autorizaţiei Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie a fost de 20.907. SRI a cerut 16.175 de completări ale măsurilor
tehnice dispuse iniţial de instanţa de judecată. Evoluţia acestor practici a
fost explozivă, numărul mandatelor de securitate naţională a crescut de la
1.400 în anul 2005, la 8.000 în 2006, 40.000 în 2014, 50.000 în anul 2015…
Totalul acestor acte de autorizare şi supraveghere a fost de 300.000, fără anii
2016, 2017 şi 2018.
Se adaugă mandatele de supraveghere tehnică, puse în
aplicare în baza protocolului între Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie + Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi SRI, semnat în 2009, şi
autorizaţiile de 48 de ore solicitate de procurori. Interceptările au devenit
legale prin acest protocol, iar SRI nu are obligaţia să notifice persoanele
interceptate (cazuri penale, terorism, spionaj). În 16 februarie 2016, prin
Decizia Curţii Constituţionale a României, aceste practici au fost socotite
neconstituţionale şi stopate.
Sistemul juridic n-a ţinut echilibrul între stat şi privat,
astfel că românii, fără să ştie nimic de protocolul Parchet-SRI, au fost
urmăriţi cu milioanele – ceea ce nu-i legitim. Pentru a avea efectul scontat,
legea trebuie să fie cunoscută de toată lumea, iar deciziile publice să aibă
raţionalitate şi să fie compatibile cu consideraţiile morale, etice şi
pragmatice. Vorbeşti la telefon, semnalul dispare brusc şi auzi convorbirea
repetată, semn că „băiatul cu ochi albaştri” a apăsat din greşeală pe „play”,
nu pe „recording”…
Puterea politică care validează norme juridice secrete ţine
de dictatură. Conflictele se rezolvă prin apelarea la scopuri şi obiective pe
care le evaluăm împreună, stat şi cetăţeni, ca să aflăm ce este mai bine pentru
om şi pentru societate. Valorile le găsim împreună, statul şi cetăţenii se
descoperă, se lămuresc şi se edifică. Cînd instituţiile de stat iau decizii
fără consultarea contribuabililor/cetăţenilor/alegătorilor, apar conflicte.
Toţi membrii comunităţii interesate să fie consultaţi şi să accepte liber legile,
inclusiv consecinţele predictibile şi efectele secundare ale respectării.
Măsurile secrete şi de forţă nu sînt niciodată democratice, drepte, bune.
Nu putem accepta ca alţii să decidă în ce ne priveşte, fără
să ne ceară părerea, să discute în public problemele şi să asculte discursurile
morale şi etice. Oamenii politici şi grupurile economice se coalizează mereu şi
trec adesea peste voia cetăţenilor interesaţi, care se simt marginalizaţi. Omul
este înlăturat de la luarea deciziei, societatea civilă îşi pierde rolul de
civilizare, idealul de a ne autodetermina libertatea este anulat, şi atunci
apar crizele. SRI a supravegheat milioane de români fără ca aceştia să ştie,
statul a neglijat drepturile omului, deci avem o cultură democratică fragilă,
se creează falii şi rupturi între cetăţeni, grupuri sociale/profesionale şi
stat. Haideţi să învăţăm ceva din aceste gafe ale democraţiei!
Autor: Nicolae Goja
Sursa: Graiul
Maramureşului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu