La mulți ani, NICOLAE GOJA!

                                   =Colectivul Cenaclului Scriitorilor din Maramureș=

Despre ziaristul și prozatorul NICOLAE GOJA (18.11.1958, Cicârlău/Maramureș) se pot afla mai multe din „Fișa biobibliografică”, pag 218-220, din volumul meu: „ÎN CĂUȘUL VEACULUI”, EDITURA „ACTAEON BOOKS”, BAIA MARE, 2025.

Florica BUD, președintele Cenaclului Scriitorilor Maramureș

Tradiția Graiul Maramureșului!

Cotidianul Graiul Maramureșului are tradiție în presa independentă din județul nostru, din regiunea de nord-vest, din Transilvania și chiar din țară, ceea ce nu bucură pe toată lumea. Unii pur și simplu nu agreează tradiția. Alții, nostalgicii, spun că iubesc „Graiul Maramureșului”, dar mai mult iubeau … „Pentru Socialism”. Eu însă cred că ideea de a șterge lumea cu buretele și a porni o alta de la zero este greșită. Mai bine este să ajustăm periodic ceea ce avem, să facem schimbări mici, în mod repetat.

Democrația europeană are tendința să schimbe totul, crezând că noul va aduce neapărat binele, ceea ce nu-i deloc sigur. Tradiția garantează stabilitatea, având în vedere că nu este controlată de un singur om (partid sau curent ideologic), ci de un grup mare de indivizi, de poporul comunei, județului sau țării. În loc de „haosul” politic, economic, administrativ și social în care trăim, tradiția, inclusiv cea a unui ziar, trebuie susținută, căci aduce predictibilitate rațională și ordine. „Graiul Maramureșului” a trecut prin multe schimbări (compromisuri repetate între redactori și conducere), care au permis edițiilor să fie tipărite mai departe.

Am participat la „istoria” acestui cotidian începând de la 1 aprilie 1990 și până la 20 septembrie 2021. Munca de ziarist mi-a ocupat toate zilele acestor ani, nu era loc să fiu și scriitor, cum mi-am dorit. În schimb, pensionarul-scriitor are și zilele și nopțile pline de angoasă, singurătate, nemulțumire, în căutarea originalității, și niciodată nu știe sigur dacă ce scrie este artă minoră sau majoră, cu succes literar.

Munca de jurnalist este aproape la fel de concurențială precum cea de scriitor, dacă o respecți și vrei ca articolele tale să fie căutate și recunoscute de cititori. Și mai important este să cauți și să scrii/spui adevărul. Dacă iei un interviu, informațiile primite trebuie verificate din cel puțin încă o sursă și poate chiar și din a treia sursă, căci nu pot exista două sau mai multe adevăruri, iar informațiile omise deformează articolul și dezinformează cititorii, ceea ce spulberă obiectivitatea ziaristului și a ziarului.

Scriitorul nu are această obligație, căci în literatură sunt mai multe adevăruri, deci obiectivarea nu este obligatorie, însă există o credibilitate literară de atins. Scriitorul caută în interiorul său, iar jurnalistul caută în afara sa să găsească subiectul mare, care să-i facă numele cunoscut. Jurnalistul poate să fie și cu talent mai puțin, dar să compenseze prin hărnicie și prin pasiunea pentru a aduna informații din teren, ceea ce înseamnă că trebuie să iubească oamenii și să se pună benevol în slujba lor. Scriitorului, de regulă, nu-i place compania umană, citește cărți celebre, însă în cele din urmă și el scrie tot pentru public.

Jurnalistul și scriitorul constată că oamenii sunt speriați, renunță la dragoste pentru bani, speră că vor trăi încă o zi („una mai mult, una mai puțin”, zice Celine), adună bunuri materiale pentru veșnicie, iar în fața morții iminente înalță monument funerar durabil o mie de ani. Însă jurnalistul, precum și scriitorul știu că toate aceste aparențe sunt suspecte și, totuși, au datoria morală să susțină omul și valorile sale, una dintre acestea fiind menținerea vie a tradiției. Presa trebuie să critice intoleranța, discriminarea, birocrația sistemelor publice, controlul personal în defavoarea celui instituțional, pervertirea valorilor tradiționale, preamărirea dăunătoare a tradițiilor, tradiționalismul intolerant emoțional… Mulți însă nici nu vor să audă de tradiție, dar nu există niciun motiv să credem că în lumea „nouă” am fi mai fericiți. Precauția trebuie să fie ideea de bază a democrației noastre, în care presa are rolul de al patrulea picior la scaun.

Nu pot să nu-i pomenesc aici pe ziariștii de la care am „furat” câte ceva: Augustin Cozmuța, V.R. Ghenceanu, Mihai Grigorescu, Gheorghe Susa, Aurel Peride, Gheorghe Moldovan, Gheorghe Roman, Ilie Petria, Mihai Mureșan, Ion P. Pop, Ioan Topan, Gheorghe Peter, Ion Nan, Alec Portase, Emil Covaci, Vasile Dragoș, Remus Ungur, Andrei Fărcaș, Viorica Pârja, Gheorghe Pârja, și pot doar să sper că mai tinerii noștri redactori au „furat” câte ceva și de la mine.

Ține tradiția, Graiule al Maramureșului!

Nicolae GOJA

Premiile Festivalului de Literatură „Vasile Lucaciu” Cicîrlău, Maramureș

 

Premianţii: Flavia Foltoş, Andreea Prisăcaru, Mihaela Ungureanu, Nicoleta Şimon, Cătălina Steriu, Mihaela Băluţă, Elena Ciotmonda şi Andrei Ungureanu.

În 3 și 4 decembrie 2022, a fost organizată a XXII-a ediție a Festivalului de Literatură „Vasile Lucaciu”, cu susținerea Consiliului Local și a Primăriei comunei Cicîrlău (primar Sorin Lupșe). Organizator secundar: Cenaclul literar „Vasile Lucaciu”, președinte Gheorghe Pop.

Juriul, format din Olimpiu Nușfelean (director al revistei Mișcarea Literară din Bistrița), Daniel Săuca (redactor-șef al revistei Caiete Silvane din Zalău), Mircea Arman (redactor-șef al revistei Tribuna din Cluj-Napoca), Virgil Mihaiu (redactor al revistei Steaua din Cluj-Napoca), Gheorghe Pârja (redactor-șef al revistei Nord Literar din Baia Mare) și Nicolae Goja (membru al cenaclului), a acordat premii pentru 8 concurenți dintrei cei 66 care au trimis creații literare în concurs:

Premiul Festivalului „Vasile Lucaciu” și al revistelor Steaua și Mișcarea Literară: Cătălina Steriu, prozatoare din București.

Premiul I (poezie) și al revistei Steaua: Elena Ciotmonda (Bistrița).

Premiul al II-lea (poezie) și al revistelor Caiete Silvane și Mișcarea Literară: Nicoleta Și­mon (Brașov).

Premiul al III-lea ex aequo (poezie) și al revistei Nord Literar: Mihaela Ungureanu (Bu­curești).

Premiul al III-lea ex aequo (poezie) și al revistei Poesis: Andreea Prisăcaru (Medgidia).

Premiul I (proză) și al revistei Tribuna: Mihaela Băluță (Satu Mare).

Premiul al II-lea (pro­ză) și al revistei Caiete Silvane: Andrei Ungureanu (Cisnădie-Sibiu).

Premiul al III-a la proză nu s-a acordat.

Premiul revistei Răsunetul Cultural din Bistrița: Elena Ciotmonda (pentru proză).

Premiul Centrului Județean pentru Promovarea Culturii Populare „Liviu Borlan” Maramureș: Mihaela Băluță din Satu Mare, pentru proză.

Premiul Primăriei Cicîrlău, pentru poezie: Flavia Foltoș (Baia Mare).

Premiile constau în diplome, publicarea în revistele participante și în cărți despre Maramureș oferite de Biblioteca Județeană Petre Dulfu, Muzeul de Istorie, Centrul pentru Promovarea Culturii Populare „Liviu Borlan” și Editura Eurotip. Primarul Sorin Lupșe a înmânat premiile în bani: 500 lei pentru premiul festivalului, 400 lei premiul I, 300 lei premiul II și 200 lei premiul III.

În sala de ședinţe a Consiliului Local, au ex­pus tablouri trei artiști plastici din Cicîrlău: Vasile Jurje, Nicolae Pop și Dumitru Robaș. Bibliotecara Maria Gârbe a prezentat cărțile scriitorilor și autorilor din Cicîrlău (peste 100 la număr). Dorel Macarie a susținut un recital de poezie din recenta sa carte Spleen în Ardealul de Nord. Scriitorul și filosoful Ion Papuc, colaborator al revistei Convorbiri Literare din Iași, stabilit recent în Cicîrlău, a vorbit despre Vasile Lucaciu ca filosof tomist.

 Nicolae Goja

La mulți ani binecuvântați prozatorului și ziaristului Nicolae GOJA!

 

S-a născut la 18 noiembrie 1958, în comuna Cicârlău/Maramureş. Prozator. Facultatea de Mecanică, Cluj. Debut cu proză în Tribuna, 1982.

Volume: Ilca – educaţia milei, proze, 1993; Iad în raiul de acasă, 1999; Clopotul cu două limbi, roman, 2003. Prezent în antologia Chef cu femei urâte, 1997.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România Filiala Cluj.

Membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România.

                                                * * *

Referințe critice:

Romanul lui Nicolae Goja Clopotul cu două limbi realizează, într-un proiect îndrăzneţ, o formulă care aduce între aceleaşi coperţi cele două "limbi" ale prozei româneşti actuale: scrisul de influenţă existenţialistă (colorat vag optzecist) şi stilul mai relaxat, cu pliuri şi jocuri narative al postmodernismului (colorat vag nouăzecist). (Roxana Racaru, în "România literară");

 Este un sentiment special, o bucurie adevărată pentru un editor cînd, la prima lectură a unui manuscris, descoperă scriitorul în sensul deplin al cuvîntului. (Dana Prelipceanu, "Graiul Maramureşului");

 Cartea lui (Nicolae) Goja este un poem-fluviu despre un univers cu doi locuitori. (Dan Silviu Boerescu, în "Luceafărul").

Notă. Date preluate de pe pagina Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj.

                                                                                                                      GDL

Concurs de literatură la Cicârlău-Maramureș

 

În 3 și 4 decembrie 2022, Comuna Cicârlău organizează a XXII-a ediţie bienală a Festivalului naţional de literatură “Vasile Lucaciu” (ediția 2020 a fost suspendată din cauza pandemiei de Covid). Juriul va acorda şapte premii (marele premiu, trei premii pentru poezie și trei premii pentru proză), constând în: diplome, bani, cărți și publicarea textelor în reviste literare. Tinerii scriitori, care nu au debutat editorial, sunt invitaţi să trimită în concurs 20 de poezii sau/şi 20 de pagini de proză, la adresa de e-mail: festivalul_vasile_lucaciu@yahoo.com - până la data de 15 noiembrie 2022. Juriul va fi format din redactori la reviste literare din: Baia Mare, Bistriţa, Cluj-Napoca, Satu Mare, Oradea şi Zalău. Câştigătorii vor fi invitaţi să participe la manifestările Festivalului de literatură "Vasile Lucaciu", cheltuielile de cazare şi masă fiind suportate de organizatori. 

Informaţii: Nicolae Goja, telefon 0730-930-235.

Foșnetul cuvintelor în poezia unui învățător de țară

 

Gelu Dragoș debutează în literatură cu această carte de „strînsură”, dată spre tipărire la vîrsta maturității intelectuale, cînd cunoaște riscurile de a te prezenta în fața cititorilor cu 80 de creații diverse, de la cele scrise pentru un eveniment, la cele de dragoste pentru soția sa Ana, de trezire filosofică în fața veșniciei, de extaziere patriotică, pentru necesitățile educative ale elevilor săi... În toate, se vede dascălul dornic să spună ce e bine și ce e rău, apare intelectualul trecut prin viață cu regrete, dar și jurnalistul cu două milioane de cititori pe blogul personal „Moara lui Gelu”.

Ca generație literară, Gelu Dragoș este apropiat de poezia modernă, arhitectura poemelor fiind gotică. Practică expresia sensibilă și paradoxală: poetul vrea să-și trezească iubita „cu o bătaie de inimă” (Din dragoste). Alteori, textele sînt variațiuni pe aceeași temă: „nu știu decît o poartă, ..., nu știu decît o fereastră”, sau: „sînt rouă, iarbă, izvor, vis / sînt nenăscutul / ... sînt un puzzle...”, dovedind ușurință în utilizarea conceptelor filosofice și științifice.

Poeziile evenimențiale sînt scrise cu dexteritate. Patria înseamnă „prune coapte”, „lumea fermecată a copilăriei”, „cartea de citire”, iar poetul Ion Șiugariu din Băița a murit „fiindcă tot ce cade-n moarte cade iar în viață” (Fiindcă tu n-ai știut să fii decît erou). O serie de poeme, mai mult sau mai puțin evident, sînt dedicate fiorului blagian: „poetul stă rezemat de umbra lunii”, „mă latră iarba” (Corăbii de cuvinte).

Apropierea de poezia postmodernă o face prin intermediul lui Ioan S. Pop: „în barul lui Buciuman / ne trezim uneori din beție / și constatăm / că trec anotimpurile peste noi / se rup prieteniile / și călcată-n picioare e urma pașilor noștri” (Fără perspective), însă încercarea de mitizare cade în versuri  precum: „ne trăim iubirile în sms-uri, pe facebook sau mess”, însă poemul e dus pînă la capăt: ”a sosit vremea aceea și o trăim din plin”.

Poetul a avut (înțelegem din carte) Covid-19 și descrie atmosfera de spital: „timpul aici gîfîie din greu / ca o locomotivă pe Vaser”. Brusc, în poeme apare dimensiunea existențială: „Vorbesc cu tine, Doamne! Ce putere magică are perfuzia!” (Ochiul minții). Iar în Mai dă-mi un timp, „de atîtea rugăminți a obosit și îngerul meu” și „dacă ar afla mama cîte păcate a văzut îngerul meu...”, semnn al unei retreziri interioare.

Poeziile conțin și adevărate manifeste, fără acces la metafizic, precum în Rugăminte: „limba română devine tot mai goală / prin cuvintele rostite de politicieni în 2012” (putea să scrie la fel de bine și 2021) și „ vă atrag atenția că viața trăită în afara cuvintelor omoară poeții”, în aceeași poemă retorică.

În lungul text Poetul, Gelu Dragoș încearcă rețeta poeziei în fragmente sentențioasă: ”Cuget, sînt liber / deci sînt om / spune o plantă sufocată de buruieni”, și „De atunci ridic ochii des la El / Căci doar la Dumnezeu sînt debitor”.

Prin Lacrimă și Carte către badea George (Coșbuc), Gelu Dragoș își arată prețuirea pentru literatura clasică, elogiind „talpa de lut pe care stă Ardealul” literar. Iar Marin Sorescu îi oferă prilejul să scrie: ”Ce utopic respir! Îi urmez eu lui Iona?”, în poezia Crepuscul, dedicată acestuia, cu curaj. Existențialismul transpare și în Timpule blestematule: „Cuvintele ne-au rămas ca lecuire, iar faptele ca mîntuire”, cu motto din D. Fânățanu, apogeul fiind „Timpule, dar pentru cît timp?”, meditația devenind un rechizitoriu nervos.

Poeziile de dragoste cu dedicație au sfătoșenie: „am constatat că între plăcere și viciu / nu-i decît un pahar în plus la barul lui sorin”, poezia fiind o creație pentru iertarea excesului bahic, în care apare și „o gambă ce nu așteaptă ciorapul Adesgo”... Cititorul află și că soții Ana și Gelu au doi băieți „deveniți bărbați peste noapte”.  

Vreo zece poeme sînt naturiste, scrise probabil cu prilejul drumețiilor la rezervația de stejar Bavna din apropierea satului chiorean-someșean Lucăcești, prilej pentru poet să ceară să fie dus în acea pădure, astfel ca Fritillaria meleagris, floarea-monument al naturii, „să se hrănească din mine” (Laleaua pestriță).

”Poeziile sînt ca lipitorile / Îți sug seva vieții / Pentru un poem reușit aș vrea să mor”, scrie Gelu Dragoș în Concluzie tardivă, după ce declară că „mă  adăp cu marii poeți Eminescu, Vieru, Păunescu”, exercițiu unilateral de admirație pură.

Cu reușite și nereușite că așa este și în viață, poeziile lui Gelu Dragoș lasă la vedere un intelectual îndrăgostit de „cuvintele mai lungi ca Ecuatorul”, exces care se transformă în versuri precum ”Într-o noapte a venit toamna” (Privim în aceeași direcție), ceea ce justifică tipărirea acestor poezii scrise pro domo, pentru a-i aminti „foșnetul îndelung” al literaturii.

Nicolae GOJA

 

FOTOREPORTAJ. Țăranii din Lucăcești refuză să-și cedeze pășunea

 

Terenurile agricole sînt rîvnite nu doar pentru cultura plantelor, ci și pentru scopuri energetice și turistice, avînd în vedere că în subteranul zonei noastre se găsește un rezervor geotermal ce poate fi exploatat. Prin foraje la adîncimea de 800 metri, pot fi scoase la suprafață ape minerale sau ape termale cu temperatura de peste 50°C, iar la mare adîncime (2-5 km), apa are temperatura de 60-120 de grade Celsius. (Instalații pentru foraje de acest tip există deja în Ungaria.)

Hotel pe locul pășunii?

În comuna Mireșu Mare, aflată deasupra rezervorului geotermal, a apărut recent un asemenea investitor interesat să extragă apa caldă/fierbinte din pămînt și să o folosească pentru băi de relaxare, tratament, recuperare, refacere. El caută un teren de 40 ha, pentru a realiza acolo o investiție de 100 milioane dolari, un complex turistic cu două hoteluri, zeci de pensiuni, baze de tratament, baze de relaxare, inclusiv un așa-zis parc acvatic pentru distracții. Banii vin de o bancă din SUA, reprezentată în acest moment de un băimărean (Cătălin Iluț).

Inițial, a fost propusă pășunea satului Lucăcești, dar - după consultarea cetățenilor - amplasamentul a picat. 120 de capi de familie au semnat o petiție către primărie, în care anunță că nu doresc „acva parc” pe pășunea unde duc la păscut cele 120 de vaci. Investitorul a înțeles situația. Scoaterea unei pășuni din circuitul agricol este grea și foarte costisitoare. Terenul este situat chiar lîngă pădurea Bavna, rezervație de stejar penduculat secular, în care crește laleaua pestriță și trăiește o colonie de stîrci cenușii, plus alte plante și animale sălbatice protejate. Iar rezervațiile au o centură de protecție.

Satul s-a divizat

Crescătorii de animale din Lucăcești s-au agitat la gîndul că vor rămîne fără pășune, și pe bună dreptate. Am discutat cu nouă dintre ei și toți resping cedarea terenului pentru ”acva parc”. Nu renunță la pășune, chiar dacă numărul de animale scade an de an. Primesc subvenții de la APIA și întrețin izlazul în bune condiții agricole și de mediu. Vacile au apă de băut scoasă din fîntînă cu ajutorul unei pompe Honda. Au cumpărat gard electric ce înconjoară toate cele 58 ha de pășune. Urmează să construiască un umbrar, lîngă fîntînă...

Se gîndesc nu doar la ei, ci și la urmașii lor - dacă se vor întoarce din Occident, este posibil să crească animale. Așa că nu pot să renunțe la acest bun urbarial primit de la regele Ferdinand prin reforma agrară din 1921. Și chiar dacă locuitorii localității ar renunța la creșterea animalelor, tot vor avea nevoie să intre în contact cu natura în mod regulat, iar pășunea și pădurea Bavna sînt cele mai minunate locuri de pe pămînt, cu stejari de 150 de ani, hribe, flori, păsări mii, acolo este „Raiul nostru”, mi-a spus un tînăr (40 de ani) din sat. Ariile protejate din categoria a IV-a sînt accesibile publicului, cu unele precauții.

Totuși, unii se opun

Am vorbit cu trei locuitori din Lucăcești care susțin cedarea pășunii satului (nu au animale în grajd și nu cred că nepoții lor vor deveni cîndva agricultori), dar oamenii înțeleg că Uniunea Europeană interzice schimbarea categoriei de folosință a pajiștilor permanente. Totuși, locurile de muncă de la ”acva parc” ar fi bune pentru tineri, decît să naveteze la fabrica de contactoare Eaton din Fărcașa, peste rîul Someș... Mai sînt și alți cetățeni care susțin dezvoltarea, căci satul are 240 de case, din care 120 sînt gospodării cu animale, ne-au spus ei.

Văzînd cearta dintre oameni, primarul Ioan Mătieș l-a convins pe investitor să rămînă în comună și, după cîteva zile, a apărut un fermier dispus să-și cedeze cele 38 ha de teren agricol pe care le deține el și familia sa, pentru construcția viitorului complex turistic geotermal finanțat de banca din SUA. Cătălin Iluț și-a reconfirmat interesul și acum negociază pentru a cumpăra acel teren de le fermierul Teodor Razmoș.

Legea să fie respectată

Se va pune de acum problema scoaterii celor 38 ha din circuitul agricol, operațiune costisitoare și supusă avizării și aprobării comisiei județene de protecție a mediului și agricultură. Iată care sînt cele 5 acte normative, ne informează Direcția pentru Agricultură Maramureș, ce reglementează scoaterea din circuitul agricol a terenurilor din extravilanul comunelor, orașelor și municipiilor: • Art.5 şi art.5¹ din O.U.G. nr. 34 din 23 aprilie 2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 (pentru categoria de folosinţă pajişti permanente); • De la art.92 pînă la art.100 inclusiv din Legea nr.18/1991 privind fondul funciar (pentru celelalte categorii de terenuri agricole din extravilan - cu excepţia pajiştilor); • Ordinul nr. 83/2018 pentru aprobarea Procedurii privind scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilanul localităţilor, precum şi pentru aprobarea Procedurii privind restituirea tarifului achitat la Fondul de ameliorare a fondului funciar; • Ordinul nr. 1.366 din 12 septembrie 2018 pentru aprobarea Procedurii privind scoaterea din circuitul agricol a pajiştilor permanente; • Ordinul nr. 1.056 din 25 mai 2018 pentru aprobarea Procedurii privind emiterea şi eliberarea avizelor necesare introducerii în intravilan a terenurilor agricole.

Portițele din lege

Tarifele de scoatere a terenurilor din circuitul agricol sînt foarte mari, pentru 40 ha ar ajunge la o sumă apropiată de valoarea investiției, după un calcul aproximativ făcut de noi. Dar există o portiță  de scăpare: extinderea artificială a intravilanului, metodă aplicată în mod frecvent de primării și consiliile locale. Și anume, terenul agricol din extravilan este introdus în intravilanul localității (ceea ce presupune modificarea Planului de Urbanism General PUG al comunei), iar investitorul nu va mai plăti taxa uriașă de scoatere din circuitul agricol. A doua cale pentru a nu plăti acea taxă pe metru pătrat este ca investiția să fie realizată din fonduri europene. Pentru pășuni și fînețe, Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană prevede menținerea suprafețelor (de pajiști permanente) existente la data de 1 ianuarie 2007; fără excepții sau scuze!

 Ministrul caută o gaură

Nici o unitate administrativ teritorială nu respectă Tratatul de aderare, peste tot pășunile au fost ciuntite iresponsabil! La ultima sa vizită în Maramureș, l-am întrebat pe ministrul Agriculturii, Adrian Oros, despre această situație. A spus că există o derogare pentru 10% din suprafață. Și un senator de Maramureș ne-a zis aceeași poveste cu 10% și a completat că localitățile trebuie să se dezvolte cumva. În realitate, nu există nici o așa-zisă „derogare”!

Pajiștile publice și private sînt supuse unor presiuni pentru construcții industriale, turistice sau civile (vile, cabane). Presiunile vin nu doar din partea investitorilor (români sau străini), ci și din partea autorităților locale, județene și centrale, în ideea că-i bine să apară locuri de muncă și venituri în plus la bugetele publice. Multe unități administrativ teritoriale au ocolit legea și au concesionat suprafețe de pășune publică unor persoane private, care au ridicat acolo tot felul de construcții. Legile au fost încălcate și primarii și-au furat singuri căciula, căci din 2018 au intrat în vigoare reglementări noi, care nu lasă decît două portițe de scăpare pentru cei ce schimbă destinația agricolă a terenurilor. Bine era să nu fi lăsat nici una!

Curajul țăranilor

Crescătorii de animale din satul Lucăcești dau dovadă de tărie de caracter, căci s-au opus unei investiții străine uriașe, cea mai mare din istoria postdecembristă a județului nostru (dacă va fi realizată, ceea ce deocamdată nu este sigur). Unora le pare rău că au pierdut ocazia să aibă în sat hoteluri de patru-cinci stele și băi termale pentru reumatism, dar în schimb vor avea lapte proaspăt de vacă, pentru sănătatea lor și a nepoților.

Nicolae GOJA

                               Alexandru Pop cară apa de adăpat cu găleata (a înghețat pompa electrică)

                                                          Ioan Buciuman în fața șurii sale cu grajd

                                                  Fîntîna de pe pășune este curățată de Daniel Bancoș

                                                         Vaci bălțate în microferma Ioan Buciuman
 

Nuţu Bota. Scriitorul Nicolae Goja, 2021;..."Cele mai multe linii se întâlnesc când îngerul întinde mâna după noi, noi nu suntem născuți, suntem între anotimpuri, suntem între cuvinte, între pietre prin secundele fără lumină..."

 

Nicolae Sabău s-a mutat în Rai

 

Satul Cicîrlău l-a pierdut pe cel mai cunoscut fiu al său, celebrul cîntăreţ de muzică populară Nicolae Sabău. Născut în 7 decembrie 1929, într-o familie cu 9 copii, a decedat pe 30 decembrie 2020, într-un spital din Baia Mare, după o săptămînă în care medicii au încercat să-l vindece. Slăbit de cîţiva ani de o boală de care nu s-a plîns şi pe care a ţinut-o la respect, organismul său a cedat în faţa virusului pandemic.

Pînă în urmă cu o săptămînă, Nicolae Sabău avea proiecte de viitor şi vorbea deschis că sînt printre ultimele... I-a mărturisit unui jurnalist că-şi doreşte o statuie în mărime naturală, amplasată în faţa Căminului cultural care îi poartă numele. Sculptorul contactat a cerut suma de 30.000 de euro, sau 6.000 euro pentru un bust mai mic. Suspendată a rămas şi dorinţa ca statul să preia casa, costumele şi arhiva maestrului, pentru a fi păstrate de comunitatea locală sau de un muzeu judeţean. Actul de donaţie n-a mai fost semnat, din cauza unor piedici (intabularea terenului, lipsa de interes a autorităţilor).  

Niculaiu Mării a Gheorghi Zaharii, numele după care era cunoscut pe Valea Negruţii, nu s-a despărţit niciodată de muzica populară - de Crăciun, a cîntat o colindă pe postul Hora TV. Era în tinereţe un bărbat fălos, de cîntecele sale se îndrăgosteau toate femeile! Ultima ieşire în public a avut-o în urmă cu un an, împlinea 90 de ani şi comunitatea l-a sărbătorit în sala căminului cultural. Era plin de vervă şi emoţie şi a fost aplaudat în picioare de cicîrlăuani, drept mulţumire pentru muzica populară lăsată moştenire satului şi lumii.

Cîntecele "Rozmarin în colţu' mesii" şi "Pe valea Lăpuşului" nu vor muri niciodată, fac parte din zetrea de aur a românilor. Omul viu nu mai este, dar artistul Nicolae Sabău va trăi mereu. Autorităţile judeţene şi locale ar trebui să preia arhiva artistului, în ideea unui Muzeu memorial!

Nicolae Sabău va fi înmormîntat în curtea casei sale din Cicîrlău ("Casa dorurilor mele"), în ziua de vineri, 1 ianuarie 2021, la ora 13,oo.

                                Nicolae GOJA, Graiul Maramureşului

Să luptăm pentru fericire?

                                                             de Nicolae Goja

Trăim într-o lume plină de provocări, așa că cedăm nervos, semn al fricii, și sîntem furioși pe toată lumea. Stresul poate fi evitat printr-o disciplinare a minții și o educare a rațiunii, caz în care oboseala nervoasă va face mai puține victime. Secretul fericirii este să nu fim divizați între parte și întreg, ci să ne acceptăm pe noi înșine și pe cei din jur așa cum sîntem!

Indivizii concurențiali vor căuta soluții de succes cu orice preț, fie și cu pierderea stimei de sine. Mai întîi, se vor refugia în muncă obositoare, cu credința că soluția unei vieți fericite este să aibă bani, putere și influență în societate. După un efort intens, de 5-10 ani, își dau seama că nu reușesc să schimbe nimic important în societate și se simt inutili, pierd contactul cu realitatea.

Este dificil să evităm oboseala nervoasă și ne dorim acea oboseală fizică după care cazi în somn ca într-o apă călduță și te trezești dimineață dintr-un vis în care zburai, îți pipăi umerii și găsești urmele aripilor… Oboseala fizică este benefică, dă poftă de viață. Oboseala nervoasă nu trece, a doua zi ești la fel de nervos în traficul urban, iar zgomotul te irită ca un ghimpe. Orice persoană străină devine un intrus, iar dacă șeful te calcă pe bătături, vei demisiona, nu înainte de a-i spune tot ce gîndești…

Dintr-un motiv sau altul, nu ne bucurăm de nimic și avem nevoie de stimuli exteriori pentru a fi fericiți. Surmenați, îngrijorați de drobul de sare, sîntem incapabili să ne oprim din ceea ce facem, convinși că nimic nu este mai important decît noi. Dar ne putem opri cu un efort de voință, putem scăpa de obsesii, griji, dacă vrem să nu colapsăm. Omul e tulburat nu doar la suprafață, ci pînă în adîncul său, ceea ce se vede din continua sa stare de nemulțumire. Vede negru înaintea ochilor și este negru pe cerul gurii.

Sîntem concentrați pe anumite obiecte și indiferenți la celelalte și la oamenii din jur, pe care-i observăm doar cînd au obiceiuri ce ne irită. Ce facem ca să scăpăm de stres și de îngrijorările epuizante psihic? Mulți fug, își abat gîndurile sumbre prin diverse metode (distracție în exces, muncă în exces), în loc să le înfrunte. Preferă să uite, dar problemele se vor întoarce, așa că e mai bine să privim realitatea în față și să găsim curajul s-o provocăm. Vom constata că cel mai mare rău ce ni se poate întîmpla nu aduce sfîrșitul lumii și atunci îngrijorarea dispare ca prin farmec.

Lupta pentru existență ne împiedică să fim fericiți, iar politicienii nu fac excepție, consideră că succesul electoral este unicul scop al vieții lor. Nu le pasă de ceilalți, doresc victoria pînă la obsesie, de dragul puterii în stat sînt în stare de orice… În mod obișnuit, trebuie să urmărească progresul social și binele public, însă constatăm că democrația liberală are și alte reguli, politica modernă urmărește calea cea mai scurtă către putere, după care încearcă să domine prin legile pe care le impune.

Politicienii se vor schimba – și noi alegătorii mai întîi -, pentru a ajunge în practică la un consens teoretic cu opinia publică și cu presa. Politica nu este o știință, așadar nu există nici un „specialist” care să ne spună ce e bine pentru noi. A face politică înseamnă a dialoga cu toți cei interesați și luarea deciziei de comun acord. Ce se întîmplă astăzi în România? Asistăm la o luptă disperată pentru putere, lipsește dialogul între părți și reflecția pentru consens. Avem nevoie de politicieni care să comunice cu opinia publică, să administreze bugetul după voința noastră și să ne accepte așa cum sîntem.

Vămile la control

Ministrul Eugen Teodorovici a depus la Senat, în regim de urgenţă, proiectul pentru înființarea Autorității Vamale Române, instituție cu personalitate juridică ce va trece în subordinea sa directă, aliniindu-se astfel la modelul european. Dar de ce atîta grabă?! Probabil, Uniunea Europeană ne cere să securizăm vămile şi graniţa externă, condiţie pentru a fi acceptaţi în spaţiul Schengen. Dar singură schimbarea subordonării nu va fi suficientă pentru a stopa contrabanda cu produse din Ucraina şi Republica Moldova, e nevoie de mai multă organizare!

Vămile funcţionează pe baza regulamentelor CE, politica vamală fiind în competenţa exclusivă a UE, gestionată însă de serviciile vamale naţionale. Cele 28 de state formează o uniune vamală, deci mărfurile importate şi intrate prin cele 2.000 de birouri vamale pot apoi să circule liber în comunitate. Acest lucru îi îngrijorează pe europeni, că produsele introduse fraudulos pe piaţa românească ar circula liber în UE. De aceea ne cer să fie reformată vama şi securizată graniţa exterioară a UE.

Maramureşul are două vămi, una la Sighetu Marmaţiei, aproape de frontiera cu Ucraina, şi una în satul Săsar, lîngă Baia Mare, rolul lor fiind să încaseze taxele vamale şi să oprească produsele ilicite (ţigări netimbrate, droguri, alcool neaccizat, arme, muniţie, substanţe chimice periculoase…). Sînt vămi mici, cu 18, respectiv 32 de salariaţi.

Prin vama de la graniţă, trec zilnic 1.000 de călători şi 200 de navetişti, toţi cu produse în portbagaj. Tutunul ascuns este descoperit de cîinele dresat sau cu ajutorul endoscopului pentru controlul autovehiculelor ridicate pe rampă. Mulţi oameni din zona de frontieră, cu cetăţenie dublă, sînt tentaţi de cîştigul uşor şi fac contrabandă cu produse periculoase. Vameşii din Sighet au descoperit în acest an 84 kg de heroină brună, ascunsă în podeaua dublă a unui autoturism înmatriculat în Germania, traficanţi fiind doi olandezi. Pentru a nu fi depistate de cîine, ţigările sînt învelite în folie de polietilenă şi lîngă fiecare pachet se pune o foaie de dafin!

Vama este agent fiscal important, iar contrabandiştii găsesc metode sofisticate pentru a evita plata taxelor vamale, accizelor, TVA. Disimulează ţigările sau drogurile printre mărfuri cu bază de impozitare mică şi le tranzitează „legal” prin punctele de trecere ale frontierei. Ascund ţigările în anvelope, lonjeroane, portiere. Folosesc genţi cu fund dublu. Trag baxurile peste rîul de frontieră Tisa cu un cablu. Trec ţigările cu ajutorul cailor, prin zona muntoasă. Mai nou, folosesc aparate de zbor (moto-deltaplan, dronă).

Graniţa lungă cu Ucraina şi Republica Moldova este uşor de penetrat de mărfurile netaxate, ceea ce UE nu poate accepta. Tolerînd reţelele de contrabandişti, se va ajunge la crimă organizată. Contrabanda descurajează activităţile economice legitime şi păgubeşte statul de taxe vamale, accize, impozit pe valoarea adăugată.

Vameşii, grănicerii şi poliţia de frontieră colaborează pentru stoparea la graniţa externă a substanţelor radioactive, biologice, nucleare, a organismelor modificate genetic, a deşeu­rilor, mărfurilor contrafăcute (fără proprietate intelectuală), bunurilor culturale de patrimoniu, a speciilor rare de floră şi faună sălbatică. Există un sistem european informatizat de urmărire a tranzitelor, deci vămile au reţea de colaborare online. Cu toate acestea, contrabanda şi evaziunea nu dispar, semn că e nevoie de un sistem eficient de control. Aşa se explică urgenţa!

Autor: Nicolae Goja

Sursa: Graiul Maramuresului