Cuvîntul în apărare a fost curajos, prim-ministrul a spus că
poporul are dreptul să decidă ce ideologie şi ce politicieni îl reprezintă şi a
informat oficial adunarea că justiţia română încalcă drepturile omului şi
refuză să colaboreze cu puterea executivă şi cu cea legislativă, ba chiar li se
opune – prin declanşarea de anchete penale, ultima fiind deschisă contra
şefilor jandarmilor, care în 10 august 2018 au împiedicat ocuparea clădirii
Guvernului de către manifestanţii violenţi. Viorica Dăncilă s-a plîns apoi de
Mecanismul de Cooperare şi Verificare, raport politizat, şi a cerut să fie
informată cine-l întocmeşte. Premierul a insistat că legile justiţiei nu restrîng
independenţa magistraţilor şi că au primit avizul de constituţionalitate, sau
urmează.
Şedinţa a fost comentată acasă în termeni extremi, puterea a
lăudat prestaţia Vioricăi Dăncilă pînă la „mîndru că sînt român”, iar opoziţia
a criticat-o pînă la jignire. Nu am văzut nici o concesie din partea cuiva,
nici un efort de obiectivare… Scopul statului este să asigure egalitatea
tuturor cetăţenilor ţării în faţa justiţiei, să legifereze strict în interesul
poporului, să-i ocrotească pe oamenii săraci, să asigure o societate fără
privilegii pentru bogaţi – astfel de teme merită să fie analizate, acesta ar fi
interesul politic prioritar. Nu lupta oarbă pentru putere.
În ultimii ani, sute de mii de români au fost ascultaţi ce
vorbesc la telefon şi în spaţiul lor privat au fost ascunse microfoane şi
camere video, pe presupunerea că ar fi corupţi (interceptările au fost
declarate ilegale de Curtea Constituţională a României). Oare de ce Parlamentul
European şi Comisia Europeană nu critică zecile de protocoale secrete? Probabil
pentru că au avut cunoştinţă de aceste adăugiri la lege şi deci sînt în mare
măsură responsabili pentru încălcarea libertăţilor omului. În loc să dea
statistici privind achitările, Viorica Dăncilă ar fi trebuit să întrebe dacă
Bruxellesul ştia de Ordonanţa 6 din 2006 emisă de guvernul tehnocrat. Nu credem
că ar fi primit răspuns la această acuzaţie, în joc fiind prestigiul UE,
şifonat dacă ar recunoaşte ce-a itulit…
Şefa executivului român, ea însăşi europarlamentar, ar fi
trebuit să ţină un discurs relaxat, ca între colegi, dar chirurgical în
aprecieri şi fără înflăcărare, fără resemnare. Să fi fost de bună-credinţă, să
fi arătat nevoia de îndreptare a erorilor, nedreptăţilor şi abuzurilor la care
au fost supuşi milioane de cetăţeni români, de procurori şi judecători.
Probabil că Viorica Dăncilă a avut ceva de protejat, o înţelegere, o promisiune
primită, şi de aceea doar s-a plîns de MCV şi de protocoale. Fie a vrut să
abată atenţia de la ezitările partidului său. În cele din urmă, s-a lăudat cu
realizările economice, lăsînd impresia că se scuză de ceva ce n-a făcut.
Impresia generală a fost totuşi una bună, poate şi pentru că parlamentările din
plenul european au semănat cu o baladă haiducească plină de iatagane turceşti…
Succesul discuţiei ar fi fost aducerea la adevăr a relaţiei
dintre cele trei puteri ale statului român: Parlamentul este voinţa poporului
exprimată prin legi, Guvernul dă forţa de aplicare a legilor, iar justiţia
garantează respectarea legilor. Fiind preocupaţi de Brexit şi de bugetul redus
pe 2020 cu 12 miliarde de euro, europarlamentarii i-au îndemnat pe politicienii
din România să se descurce singuri. Altfel…
Autor: Nicolae Goja
Sursa: Graiul
Maramureşului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu