Cu salarii ca afară se muncește
ca în țară. Dacă adăugăm și unele zile libere în care privații lucrează, iar bugetarii jubilează rezultă
că zicala „după muncă și răsplată” pe
plaiurile mioritice și-a pierdut
termenul de valabilitate. Legea salarizării ne (unitare) a adus salarii mari și indemnizații
majorate, sporuri peste sporuri, prime de sărbători, vouchere de vacanță mai multor categorii de bugetari.
Liderii Coaliției au
dat asigurări că la buget banii necesari vor fi și
legea trebuie percepută ca o mare victorie a actualei guvernări. Declarațiile lui Dragnea pot fi bine primite, numai
că sînt motive ca opinia publică să fie de altă părere. Propagandiștii PSD-ALDE, în dezbaterile și demonstrațiile
televizate din timpul campaniei electorale și
după alegerile din 2016, deliberat, au omis să pună în discuție statutul bugetarilor, în raport cu
întreaga societate. Bugetarii profesează în instituții ale statului, puse în slujba cetățenilor și își iau leafa din banii contribuabililor,
plătitori de taxe și impozite. Pe de
altă parte, societatea nu se reduce numai la categoria bugetarilor, în
ansamblul ei și este formată din
diverse categorii sociale, angajații
din mediul privat, pensionarii, tinerii cuprinși
în diferite forme de școlarizare,
oameni cu probleme de sănătate sau de altă natură. Prin urmare, logic ar fi ca
de efectele pozitive ale legii, indirect, să beneficieze întreaga societate,
prin servicii de mai bună calitate, oferite de instituțiile statului tuturor cetățenilor.
Din partea bugetarilor ele presupun mai multă responsabilitate individuală,
competență, profesionalism,
operativitate în rezolvarea problemelor, eliminarea birocrației, corupției,
o mai mare eficiență printr-o mai bună
organizare a muncii. La ora actuală, după cum performează instituțiile bugetare, realitățile cotidiene confirmă că pe bugetari
majorarea salariilor nu i-a determinat să dea curs unor principii ce țin de etică, moralitate, schimbări de
atitudini și mentalități, nu de banii din propriul buzunar. Exemple
din care rezultă că eficiența muncii nu
este pe măsura salariilor primite sînt în tot sistemul bugetar, ele nu trebuie
căutate cu lumînarea. Deși justiția, de salarii exagerate beneficiază de
peste două decenii, rămîne una dintre instituțiile
controversate și confuze ale sistemului
bugetar. Deciziile contradictorii luate la vîrful sectorului, pe oameni îi
derutează și îi fac să-și piardă încrederea într-o instituție menită să facă dreptate în societate. Cum
este posibil ca pe marii corupți ai țării DNA-ul și
I.C.C.J.-ul să-i trimită după gratii, iar C.C.A.-ul să-i scoată pe bandă albiți și
nevinovați, motivînd constituirea
ilegală a completelor de judecată. Seria exemplelor continuă. Înainte ca legea
salarizării să intre în vigoare, primii care au dat buzna la salarii majorate
au fost aleșii și numiții în demnități publice, începînd cu președintele statului pînă la primarul din
comuna Dărîmata. Că vorba vine, cine împarte parte-și face și ce-i în mînă
nu-i minciună. Pe demnitarii de rang înalt, salariile amețitoare cu nimic nu i-au făcut mai
responsabili față de problemele societății și
ale țării. Dacă salariul premierului se
justifică prin gafele făcute, legat de salariu nu știu ce ar avea de spus președinții celor două camere și al țării, aflați pe baricadele unui război politic de
gherilă, inutil și interminabil ce
aduce prejudicii grave societății.
Parlamentarii cu buzunarele doldora de bani își
fac făcutele și nimănui nu dau
socoteală. Detalii oferite despre preocupările lor înseamnă pierdere de vreme.
Spun doar atît că prin satul meu, uitat de lume, nu am auzit ca în anii democrației să fi călcat picior de parlamentar. Nici
în administrația locală, după majorarea
salariilor, mari minuni nu se întîmplară. Aleșii
locali defilează cu proiecte nefinalizate și
reportate de la o legislatură la alta. Anul viitor vin localele și obrazul subțire
cu proiecte prăfuite se ține. În goana
după imagine, aleșii locali, pe bani
publici, organizează festivități, taie
panglici, se îmbracă în straie populare și
lasă impresia că se află în mijlocul poporului. De la sănătate, sector bugetar
ce beneficiază de salarii majorate și
nejustificate, cetățenii au crezut că
vor beneficia de servicii medicale și
tratamente corespunzătoare standardelor europene. Degeaba, în afara faptului că
șpaga a început să bată în retragere,
în sistem schimbări de fond nu s-au produs. În spitale, birocrația face legea, organizarea muncii lipsește cu desăvîrșire
și pe alocuri lipsa de profesionalism
este vizibilă. În absența unor
planificări riguroase, pacienții așteaptă cu orele în fața cabinetelor medicale din policlinică, sînt purtați cu hîrtii de la o secție la alta, calculatoarele nu merg, iar
aparatura medicală și învechită dă
semne de oboseală și nu mai răspunde la
comenzi. Sănătatea rămîne sistemul de referință
în care actuala guvernare a pus căruța
înaintea cailor.
Medicina modernă nu se face cu salarii majorate, ale
personalului, pe criterii subiective cum ar fi tentația medicilor și
asistentelor să plece din țară.
Stoparea lor poate fi făcută prin decizii administrative și ferme, însă lipsește voința politică. Dr.
Raed Arafat are dreptate cînd spune că medicii de la stat în spital lucrează
doar patru ore, după care dau fuguța la
cabinetele private. Concubinajul între prestația
la stat și privat a medicilor nu este
în favoarea pacienților. Medicina
modernă pe lîngă profesionalism presupune investiții
în aparatură medicală performantă de ultimă generație. Concluzia e clară, pînă la ora actuală, de pe urma
sectoarelor bugetare care beneficiază de salarii majorate, marea majoritate a
societății nimic nu are de cîștigat. De anul acesta este rîndul celor din
educație să aibă parte de salarii
majorate. Cu detalii vom reveni la momentul potrivit.
Prof. Vasile ILUȚ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu