E D I T O R I A L

Alegeri cu surprize

     de Gheorghe Pârja

Am avut şi noi alegeri europarlamentare! Le-am urmărit cu atenţie firească. Mai ales eram interesat ce spun candidaţii despre rostul lor în Casa Europei, ce planuri au pentru a lumina ţara, din care fac parte, în faţa Uniunii. Dacă pricep ce se întâmplă în Europa. Din nefericire, nu am fost încurajat de discursuri europene, ci de foarte multe clişee naţionale: reproşuri, biografii răsturnate, cuvinte afurisite unul faţă de altul. Socoteam că doritorii de fotolii europene se vor pregăti ca pentru un serios examen. Vor avea problemele acute ale Uniunii Europene în palmă şi în minte. Fără a fi întrebaţi puteau veni cu un mănunchi de idei cu patent românesc. Doi sau trei candidaţi au dovedit că ştiu care este drumul şi ce îi aşteaptă acolo. Ceilalţi nu m-au convins. Nu-i târziu. De altfel, aceste alegeri au fost cu multe surprize, atât la noi, cât şi în Europa. Nu mă îndepărtez de profilul europarlamentarului român. Care nu prea a dezvoltat credibil misiunea lui la Bruxelles. Cum spuneam, candidaţii au fost preocupaţi de jocuri interne şi au ignorat frământările europene care trebuie să le afle rezolvare. În Europa are loc o bătălie enormă, o negociere cu accente dramatice între familiile politice. Unele partide au pierdut din forţa de decizie, se caută replieri. Candidaţii noştri au vorbit despre totul altceva. Aveau o ocazie unică să ne explice ce este Europa de astăzi. Fără cunoaşterea reală a fluxurilor Uniunii aleşii noştri vor fi doar figuranţi. Sunt probleme extrem de delicate cu care se confruntă Europa. Candidaţii, acum parte dintre ei au devenit aleşi, şi-au consumat energia discursurilor pentru a ne convinge că vor pleda pentru atragerea de fonduri europene, că prin ei vocea României va fi auzită, şi multe altele. Dar astea se subînţeleg că doar de aceea merg acolo. Aşteptam să ni se spună ceva despre zbaterea Marii Britanii, despre dilemele ei, care pot provoca ruperea Uniunii Europene. Care poate presupune despărţirea de Scoţia şi de Irlanda de Nord. Tocmai la Bruxelles, unde sunt aşteptaţi aleşii noştri, se discută asemenea probleme acute. Mi-ar fi plăcut să aud opinii româneşti pe această temă. Alte frământări, poate mai puţin auzite de cei mulţi, au loc în inima Europei. Comentatorii spun că, undeva în adânc, se pregătesc proiecte care multora ni se par exagerări. Într-o corespondenţă recentă, din Bruxelles, suntem informaţi că sunt preocupări subterane, dar ştiute de mulţi, pentru crearea de condiţii care ar duce la redesenări teritoriale, autonomii extinse, modificări constituţionale majore şi renunţări la unităţi statale. Mi se par aberaţii dar nu putem ascunde ştirile. Noile forţe politice, rezultate din alegerile europarlamentare recent încheiate, au în structură şi asemenea adepţi. În multe ţări au fost alegeri cu surpriză. Mă gândesc la Franţa şi Italia. Se pot întâmpla asemenea grave tulburări dacă proiectul sub forma Statelor Unite ale Europei va fi împiedicat. Corespondentul nostru Cristian Unteanu, un bun cunoscător al realităţilor actuale europene, ne îndeamnă să privim bine perspectiva care poate deschide comparaţii istorice. Mai ales în spaţiul balcanic şi cel românesc, şi mai ales în Transilvania, teritoriu căruia i se acordă mai puţină importanţă de politicienii români din cauza scaunelor puterii. Suntem asiguraţi că nu este o alarmă falsă. Se slăbeşte edificiul european în spaţiul politic. Se caută hărţi vechi, se discută renegocierea unor tratate de pace, mai ales cel de la Trianon. După un vechi proiect american se vehiculează spargerea structurii administrative a Europei. Mă aşteptam la un răspuns românesc la aceste frământări. Nu-i tîrziu. Depinde de priceperea trimişilor partidelor politice. Oare avem cele mai adecvate persoane? Mai ales că am avut parte de alegeri europene cu multe surprize.