Nimic nu s-a schimbat!

La alegerile europarlamentare din 26 mai 2019, partidele din opoziţie au obţinut mai multe voturi decît cele de la putere, semnal că exigenţa cetăţenească a crescut. Alegătorii sînt mai pretenţioşi şi îi sancţionează pe politicieni pentru tot ce fac. Aşa trebuie să ne purtăm cu partidele şi cu cei care ne reprezintă, să fim responsabili pentru cei pe care-i votăm, iar pe cei care ne greşesc să-i pedepsim nu prin înjurături, nici prin ţipete de stradă, ci la vot.

Dar se pare că nimic nu s-a schimbat, de vreme ce politicienii urmăresc doar să-şi provoace adversarii şi să-i decredibilizeze, iar dacă le găsesc o bubă în cap, îi bagă la puşcărie. Ca de obicei, profită de faptul că publicul receptează mai întîi ştirile rele, iar dezminţirea ce urmează, adică ştirea adevărată, se pierde ca grîul printre scaieţi. O schimbare de poziţie există totuşi la nivel european, grupul partidelor eurosceptice n-a reuşit să depăşească partidele popular şi socialist, coalizate de 5 ani la conducerea Parlamentului European, ceea ce se simte şi la noi. Politica demonizării adversarului şi a urii faţă de opozanţi este depăşită ca strategie politică.

La Bucureşti, situaţia este mai bună, funcţionează două blocuri politice, stînga şi dreapta, şi nu există partide populiste şi eurosceptice, cel puţin după ideologiile programatice. Neavînd cu cine se lupta, socialiştii şi popularii din Parlamentul României se provoacă reciproc, harţa continuă, deci cresc şansele de cîştig ale partidelor mici, a căror radicalizare e de aşteptat, existînd un bazin de 50% cu alegători nemulţumiţi de cele tradiţionale. Pînă la alegerile locale şi parlamentare din 2020, ne aşteaptă prezidenţialele din toamnă, în care Klaus Iohannis încă nu are concurenţi şi se epuizează în lupta de presă cu Guvernul şi Parlamentul, prin sesizări neconstituţionale.

Ne lipseşte tuturora sinceritatea de a discuta deschis cum sînt cheltuiţi banii din bugetele ţării. Scopul este ca serviciile publice să funcţioneze corect, iar cînd cetăţenii reclamă o situaţie, administratorii aleşi să reacţioneze prin corectarea deficienţelor. Însă politicienii profită de indecizia alegătorilor, ale căror interese sînt divergente (n-ar trebui să fie aşa), şi îşi impun propria agendă publică. Unul este programul de guvernare, dar fiecare proiect de lege trebuie discutat cu toţi cei interesaţi, inclusiv cu opoziţia, în căutarea sinceră a unui consens nepartizan.

În primul rînd, politicienii trebuie să înceapă cu bugetul lor, pentru a deveni credibili. Apoi, să discute despre serviciile scumpe de informaţii, pensiile speciale şi celelalte găuri din sacul comun, fără ataşament emoţional exagerat faţă de idei precum siguranţa naţională, dependenţa justiţiei sau mîndria de a fi român. Cheia este să construim interesul public în acord cu interesele private majoritare. Să fim obiectivi, realişti, să nu aprindem casa de dragul puterii, cum facem noi. Instabilitatea politică este mai rea decît criza economică, are aceleaşi efecte asupra dobînzilor şi inflaţiei.

Statul e al tuturor, n-are culoare politică, iar încrederea în instituţii nu trebuie subminată cu acuzaţii generalizante de tipul: Dezastru total!… Politicienii credibili îşi dovedesc zicerile. Afirmaţiile politice de multe ori par expresia unor frustrări şi au un singur scop, să dărîme cu orice preţ. Politica devine toxică în aceste cazuri, deci alegătorii înţelepţi nu cred nici în lauda excesivă pro domo şi nici în ponegrirea altora. Să nu fim partizani cînd e vorba de interesele publice, deoarece pierdem cu toţii.

Apar adesea două soluţii politice pentru aceeaşi problemă, iar în aceste cazuri de incertitudine politicienii trebuie să ceară democratic o a treia părere, independentă sau populară. Ai noştri sînt extrem de orgolioşi şi nu agreează aşa ceva!

Autor: Nicolae Goja

Sursa: Graiul Maramureşului