Acuzat că nu are
ideologie, că îi lipsesc structurile teritoriale, dar şi că nu are lideri şi un
program, USR pare să treacă într-o fază de clarificări doctrinare. Rămânând un
simplu vehicul la maşinăria electorală tot mai perfecţionată a preşedintelui,
Alianţa 2020 USR-PLUS s-a lăsat purtată de valul comentariilor spumoase despre
cum s-au pierdut sau cum s-au câştigat alegerile, uitând să-şi gestioneze
propria victorie.
Au trecut trei săptămâni de la alegeri şi cei doi lideri,
Dan Barna şi Dacian Cioloş au rămas într-o relaţie ambiguă faţă de PNL, faţă de
candidatul acestui partid la prezidenţiale. Au început comentariile,
presupunerile răutăcioase, întrebările. Trebuie făcută o precizare: deşi se
prezintă ca o alianţă, USR-PLUS este perceput ca un partid, nu ca o alianţă.
Din simplul motiv că partidul PLUS nu se vede nicăieri. Prin urmare nici nu au
cum să se despartă. S-au aliat pentru un nume, pentru Dacian Cioloş, dar pe
parcursul campaniei a reuşit să se impună şi un al doilea nume, Dan Barna. Din
moment ce Alianţa 2020 avea deja doi lideri, întrebarea firească era care
dintre ei va fi candidatul la preşedinţie? Lucrurile s-au clarificat: Barna şi
Cioloş fac un cuplu, se constituie în uitatul cuplu preşedinte-prim ministru.
Este un lucru ce lipseşte celorlalte partide. Nici măcar la
PNL nu se poate vorbi despre cuplul Iohannis-Orban pentru că se interpunea un
alt partener al actualului preşedinte. În schimbul ajutorului dat candidatului
prezidenţial PNL se presupunea că funcţia de premier îi era oferită
reprezentantului USR-PLUS, Dacian Cioloş. Ca recompensă pentru că nu îşi va
depune candidatura la preşedinţie.
Dan Barna a clarificat acest lucru. USR-PLUS va avea un
candidat la preşedinţie şi unul la funcţia de premier. Persoanele sunt deja
cunoscute. Cel care va pierde desemnarea la prezidenţiale devine automat
candidat la funcţia de şef al guvernului. Aceasta este prima treaptă spre
putere. Una reală, palpabilă, concretă. Aici, în existenţa unui cuplu, consistă
prima etapă a unei strategii cu adevărat profesioniste. PSD, pe cât de mare
partid este, la doar o jumătate de an de la alegeri nu avea nici pe timpul lui
Dragnea, nici prezidenţiabil, nici partener de cuplu. Călin Popescu Tăriceanu,
pe vremea când se vorbea despre un candidat comun PSD-ALDE, nu îndrăznea să
vorbească şi despre candidatul la funcţia de prim ministru.
O simplă privire în spate demonstrează că prezidenţialele au
fost câştigate de un cuplu. Iliescu-Năstase au acţionat ca un cuplu.
Băsescu-Tăriceanu, apoi Băsescu-Boc, sunt exemple de cupluri electorale cu un
puternic impact la alegători.
Alianţa USR-PLUS reînnoadă o tradiţie, un mod de a face
campanie electorală cu reale şanse de succes.
Odată ce cuplul Barna-Cioloş se va oficializa, va începe
adevărata competiţie electorală. Lupta pentru putere nu se va da în interiorul
formaţiunilor politice, aşa cum se întâmplă acum, ci între competitori
regimentaţi sub aceleaşi culori.
PSD îşi epuizează energia căutându-şi un nou lider.
Congresul din 29 iunie va desemna preşedintele, urmând ca în etapa următoare să
fie desemnat candidatul la prezidenţiale. Este un curs logic, susţinut de
principalul favorit, ce pare să fie Viorica Dăncilă. Dacă viitorul
prezidenţiabil nu va fi chiar preşedintele partidului, adică doamna Dăncilă,
rezultă că dânsei îi va reveni poziţia de partener al cuplului electoral, adică
de premier. Or, tocmai această calitate de şef de guvern i se contestă
vehement.
Judecând strict după competenţe, deocamdată cuplul Dan
Barna-Dacian Cioloş pare să fie cel mai bine poziţionat. Dar, aşa cum spuneam,
adevărata bătălie va începe când vor fi anunţate oficial cuplurile PNL,
Iohannis-Orban, Dăncilă şi candidatul prezidenţial PSD.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu