Prin anul 2003 am scris un articol, unui candidat care se lăuda că a făcut tot ce era necesar în Baia Mare. Cum îi știam și făcutele, laudele lui, prin intermediu unui articol - trimis la un anumit ziar - am căutat a-l întreba pe domnia sa : ”Cum poate ajunge un nevăzător de la el de acasă, în Parcul Regina Maria?!”
Din lipsă de spațiu, ori poate chiar acolo să se fi găurit ziarul, articolul acesta nu a apărut, dar nimeni nu a mai vorbit sau auzit de el. Dacă au trecut atâția ani și poate unii chiar au râs de ”pretenție”, le răspund chiar eu la întrebare.
Un nevăzător, din orașul nostru ar putea fi chiar independent, dacă din benzile de oțel cu care se ”legau” bagajele mai mari și în special lăzile de lemn, aceste benzi să fie pozate pe partea trotuarului lângă clădire și cu un goniometru amplasat în toiagul nevăzătorului să fie urmărită banda metalică care-i marchează respectivul spațiu.
Vor începe ”vociferatorii” că nu se poate,,, că este scump... că este greu...că...
Problemele cu ochi mi-au apărut și mie, altfel aș putea eu să le arăt un radio în stilou așa că o bobină este ceva banal. Dar nu doresc să oblig pe cineva să facă goniometre când există pe internet sute care de nu convin ca formă și dimensiuni se pot modifica după necesități. Acum cu cei mai destoinici primari din Maramureș am putea face un atelier chiar, în care să lucreze nevăzători la aceste bastoane cu goniometre incluse și cert Piața mondială la acest produs este asigurată.
Pentru o persoană care este nevăzătoare și-i dornică de mai mare libertate, bastonul poate să aibă mai multe goniometre pentru fiecare stradă alt semnal. De cumva nu se rupe ziarul sau poate se află loc pentru acest articol. Nevăzătorii cu care am discutat au rugămintea ca banda de oțel să fie pusă pe interiorul trotuarului, că prea de multe ori îmbrânciți fiind se ”vedeau” ajunși în stradă...
Eliberarea nevăzătorilor din apartamente, fie că merge doar după o pâine sau pentru o problemă stringentă, vă asigur că este un mare bine și Dumnezeu va ține cont de cine face bine semenilor săi.
Cu mare speranță,
Toma G. Rocneanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu