Instituții culturale

Când vizitezi o  localitate  desigur că realizările arhitectonice , cădirile, palatele și bisericile  sunt pe primul plan, deoarece începem să înțelegem ce prețuiau acei oameni și cât au realizat din ceea ce și-au propus. Uneori cum este și ”Sagrada Familia” din Barcelona proiectată de arhitectul Gaudi - personaj care a murit și de circa 30 de ani nu se mai fac multe la această biserică, deoarece documentele lui Gaudi după care  a lucrat sunt...nicăieri și lumea  a lansat  vorba că-i o fantezie a lui. Un așa colos arhitectural care frizează absurdul este imposibil de construit fără calcule de rezistență a solului și apoi a presiunii pe centimetru pătrat de  sol, deoarece constructorii au mai avut un caz în care clădirea se înclină și poate duce la prăbușire. Este drept că nu orice sat are un turn din Pisa și nici o astfel de Catedrală minune ca cea din Spania și cu toate acestea fiecare localitate se exprimă prin  clădiri, biserici, curățenie și chiar o bună împărțire a loturilor, străzilor și  a instituțiilor.

    În Cetatea noastră datorită  spațiului mic pe care a fost amplasată inițial Cetatea, s-au construit clădirile administrației locale și a celor mai bogați, mai erau 3 hanuri. Astea toate construite în perimetrul Cetății, făcute din piatră și cărămidă, iar după zidurile cetății, casele maierilor ( slugi) erau construite din vaiog (argilă cu paie amestecată) și tencuirea era tot cu argilă și bălegar de cal.

    În imperiul Austro-ungar iobagii trebuiau să-și zugrăvească casele  cu albastru ultramarin. Aici avem două  lucruri mai interesante în sensul că Baia Mare fiind o depresiune, era,  cu excepția părții de sud înconjurată de munți și păduri, dar nu exista nici o casă făcută din lemn și toate casele erau vopsite în ocru,  care era un pigment ce-l scoteau apele din mină și popular era numit șmucă. Până nu au avut drept de ziduri de împrejmuire a cetății , oamenii nu prea țineau să locuiască aici, deci  nu s-a format o comunitate propriu zisă. Odată cu execuția zidurilor de împrejmuire cu toate că băștinașii sau minerii care erau de aici nu aveau drept de intrare în cetate sau de a-și face casă numai în exteriorul zidurilor de apărare. Ca primă religie întronată în Cetate a fost a iezuiților, care au făcut și școală de preoți ce se compunea din Biserica Sf. Treime de azi și Școala ”Petre Dulfu”     Înainte de aceștia, cum maghiarii au trecut la catolicism  în Cetate au construit Biserica Sf Ștefan, biserică ce a ars de mai multe ori și  pe lateral Iancu de Hunedoara a făcut Turnul, căruia omenii îi spun Ștefan că era lângă acea biserică.

    Apoi a venit Luther cu  proclamația lui și rând pe rând maghiarii trec la  religia luterană.

    Reformații își fac biserica ce este și acuma la  Podul Viilor și acest lucru era benefic pentru cine intra în Cetate pe lângă o biserică. De aici  iezuiții pierd  majoritatea credincioșilor și Papa de atunci a trimis misionari, care propovăduiau catolicismul și  primesc  sau transferă bunurile iezuite în patrimoniul catolic.     Deci biserica Sf. Treime nu a fost construită de catolici, deoarece  bisericile catolice au obligatoriu  altarul spre răsărit. Asta îl are spre Sud. Nici parohia II-catolică nu a fost construită de catolici ci de mineri, din a lor donație ca și ”Casă de rugăciune” în anii 1942-44. S-a folosit un ritm infernal, oamenii sperau că se va termina mai repede războiul dacă o termină. A fost cum știți...

    Autoritățile de atunci au permis zidirea bisericuței din Piața Păcii  pentru românii de aici, mai târziu se va face biserica Petru și Pavel.

    Acum la împlinirea  a 90 de ani a episcopului ortodox al Maramureșului IUSTINIAN a spus că de când ne păstorește el  s-au construit sau reparat 72 de biserici.

    Mai doresc a scrie că în comunism Preotul Breban a construit pe Str. Baia Sprie Biserica ce până a nu se face actuala catedrală Ortodoxă Sf. Treime era Catedrala ortodocșilor din municipiu. Parohul Breban are un fiu academician al Academiei Române-Nicolae Breban. Acum cine dorește poate vedea cum se exprimă Maramureșul prin cele peste 100 de biserici de lemn  din care multe sunt Monumente UNESCO.     Această însemnare a fost scrisă de cineva care a fost sentinelă la postul 6 și 7 de tragere  în câmpia din spatele satului Poplaca.

    Posturile de fapt erau fostele ”Biserici” permise în vremea când aveau ”grijă de noi” imperialii. Au trecut o sută de ani și cele două cruci  din câmp botezate în batjocură ”bisericile românilor” și nu uitați că aici în plin câmp sibienii primeau ”Lumină din lumină”...    

Toma G. Rocneanu