Viaţa între două lumi

Conflictele dintre generaţii se datorează diferendelor de opinii, visuri şi dorinţe care le animă pe fiecare. Oamenii schimbă lumea, nu invers. Schimbările se produc potrivit priceperii, pregătirii şi forţei de acţiune cu care sunt înzestrate generaţiile tinere şi astfel societatea evoluează aidoma unui vulcan activ care depozitează lavă peste lavă, formând un alt relief.

 Progresul este apanajul generaţiilor tinere

O generaţie se măsoară ca diferenţa dintre vârsta tatălui şi cea a fiului. Dacă în urmă cu un veac o generaţie avea 20 de ani şi în urmă cu o jumătate de veac 23 de ani, astăzi „vârsta” a sărit binişor înspre 26 de ani. Tinerii, vârful de lance aflat în procesul schimbării, înlocuiesc vechiul cu noul: ceea ce ieri părea de neclintit, adânc înrădăcinat în conştiinţa socială, astăzi devine perimat. Visurile şi aspiraţiile, dorinţele şi ambiţiile lor devin realităţi implantate în viaţa economică, socială şi politică, volens nolens. Asta se întâmplă cu sau fără voia acelora care au construit sistemele ce păreau durabile. Tăvălugul schimbării vine ca lava unui vulcan, acoperind ceea ce părinţii şi bunicii lor le considerau valori ina­movibile. Oricât de mare ar fi rezistenţa la schimbare, ea se dovedeşte a fi insuficientă şi ineficientă în faţa forţei de acţiune. Opozanţii, oricât s-ar strădui să oprească ori să încetinească procesul, vor pierde negreşit. Schimbarea vine din interior, din străfundul societăţii, din fiinţa umană care o alcătuieşte. Asta se întâmplă de când e omul pe pământ, uneori mai lent, alteori mai accelerat, în funcţie de condiţiile vremurilor.

 Adaptarea, o soluţie de a face faţă noului

Purtătorii stindardului schimbării ar trebui să ştie că tot ceea ce astăzi construiesc mâine va fi perimat şi învechit pentru aceia care vin din urmă. Ceea ce astăzi este modern mâine va fi anacronic, nepotrivit cu ideile şi obiceiurile momentului în care au fost implantate în conştiinţa colectivă. Tehnologia, în special sistemele de comunicare tot mai rapide, accelerează procesul schimbării, dar nu fără costuri. Cei trecuţi de a doua şi a treia vârstă nu au nici educaţia şi nici capacitatea potrivite pentru însuşirea noilor tehnologii. Pentru ei, ritmul este mult prea accelerat faţă de puterea lor de adaptare şi nu pot ţine pa­sul cu noutăţile din tehnologie. Unii dintre ei se străduiesc să rămână cât mai aproape de preocupările copiilor şi nepoţilor. Succesul este relativ. Aceia care-şi recunosc limitele sunt mai liniştiţi, riscând sincope în comunicare. A sta în calea vârfului de lance este o luptă cu puţine sorţi de izbândă. A lăsa mersul schimbării în voia sorţii? Poate că o minimă rezistenţă ar duce la evitarea unor derapaje posibile din prea mare zel. A nu face nimic înseamnă lamentare apropiată de fatalism. Adevărul s-ar putea găsi undeva pe la mijloc.

Fiecare generaţie este educată pentru a face faţă vremurilor în care trăieşte

Millennials sau generaţia „Y” sunt persoanele născute între 1980 şi 1994. Trăiesc alături de generaţia „Baby Boomers” (1945 – 1964), „X” (1965-1979) şi „Z” (a celor născuţi după 1995). Toate şi-au adus contribuţia semnificativă la societatea în care trăim astăzi. Fiecare generaţie are propria „vină” de a fi modelat societatea în raport cu dorinţele, visurile şi aspiraţiile care o animă. Cei născuţi după 1965 au în comun o trăsătură care, potrivit sociologilor, îi deosebeşte de părinţii şi bunicii lor: vor mai multe experienţe şi timp liber decât bunuri materiale. O astfel de înclinaţie cade în flagrantă contradicţie cu idealurile acelora de dinaintea lor care au fost educaţi să respecte regulile, să facă acumulări materiale, să fie stabili atât profesional, cât şi social. Nu-i de mirare că se iscă conflicte între generaţii, câtă vreme ele privesc viaţa în culori diferite!

 Diferenţele dintre generaţii sunt cel mai vizibile în stilul de viaţă

În anii ’70 era la modă părul lung, fusta scurtă, geaca de piele cu ţinte, pantalonii evazaţi. Tinerii acelor vremuri, îmbrăcaţi în simbolurile libertăţii, se simţeau „altfel”, deosebiţi şi mai importanţi când păşeau cu mişcări legănate şi chicile pe spate. La vederea lor, pe uliţele satului de obârşie, babele îşi făceau cruci şi scuipau în sân de uimire şi neînţeles: „Ia te uită la ăsta! Ce-i cu el? N-are părinţi să-i poruncească cum să se îmbrace?”, „Of, Doamne! Acum nu mai ştii care-i fată, care-i băiat!”, „Vai de ţara asta pe mâna cui o ajuns! Ăştia sunt viitorul ţării? Doamne fereşte şi ne păzeşte!” Acei tineri au crescut şi astăzi fac parte din generaţia „Baby Boomers”. Şi sunt tare nemulţumiţi de generaţiile Y, X sau Z, cum că nu citesc, n-au cultură, nu sunt responsabili, visează cai verzi pe pereţi, distrug ţara asta, n-au construit nimic în ultimii 30 de ani etc. Toţi au avut şi au dreptate, fiecare pe partea lui!

Fiecare generaţie este educată de cea de dinaintea ei

Fiecare generaţie se manifestă aşa cum a fost educată, iar educaţia a fost adecvată a celor vremuri, în mod firesc şi natural. De ce să ne plângem că generaţia Y, X sau Z este altfel decât noi? Poate pentru că generaţia „Baby Boomers” i-a educat, i-a instruit şi i-a format să fie aşa. E drept că o contribuţie importantă au avut-o şi schimburile culturale, ca rezultat al deschiderii mondiale. Influenţele sunt de netăgăduit. Şi astăzi, ca în urmă cu 150 de ani, versurile Marelui Eminescu sunt la fel de elocvente: „Ai noştri tineri la Paris învaţă / La gât cravatei cum se leagă no­dul, / Ş-apoi ni vin de fericesc norodul / Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă”. Şi atunci, dar şi astăzi, opinia „Baby Boomers” faţă de cei tineri este nemodificată!

 Societatea este suma generaţiilor care o alcătuiesc!

A produce comparaţii (critici) asupra diferenţelor dintre generaţii şi a afirma că una este mai „bună” decât alta înseamnă un mare deserviciu adus obiectivităţii şi adevărului, fie el social sau filosofic. Diferenţele sunt clare, limpezi. Numai că o judecată subiectivă va duce la un rezultat subiectiv. Fiecare generaţie s-a adaptat, precum a fost educată şi instruită, la vremurile în care a trăit, aducându-şi contribuţia la evoluţia umanităţii. Dacă nu vom înţelege în mod profund că aşa-zisele diferenţe dintre generaţii trebuie să le apropie şi nu să le îndepărteze, atunci funcţionarea normală a societăţii poate fi compromisă iremediabil. Cei care astăzi „schimbă lumea” o fac pentru că au fost pregătiţi pentru asta de către aceia care au schimbat-o mai demult, la vremea lor.

Segregarea socială este o pacoste pentru toţi, şi pentru cei trecuţi prin viaţă, dar şi pentru aceia care acuma deprind buchiile. Omul este o fiinţă complexă ce pare puternică, dar în esenţă este atât de firavă şi fragilă încât un vânt mai acătării o doboară la pământ, fizic şi spiritual.

 

dr. Vasile BÎRLE