”Lacrimi și aripi” sau un elogiu adus Limbii române de către scriitorul Emil Bălăi

 

Am primit cu bucurie și emoție în același timp, cartea ”Lacrimi și aripi” a domnului profesor Emil Bălăi, apărută în luna iulie 2021 la Editura ”Cetatea Romei” Baia Sprie, director dr. Nicoară Mihali, redactor de carte Gherasim Solovestru Domide, cu dedicația: ”Domnului profesor Gelu Dragoș, stima și prețuirea autorului, urări de deosebite împliniri viitoare!”

Cartea, în cele 335 de pagini, cuprinde o selecție de texte (poezii, studii, articole științifice, eseuri, interviuri, recenzii) publicate între anii 2002 și 2020 în revistele ”Rodna Veche”, ”Cetatea Rodnei”, ”Arhiva Someșeană”, ”Studii și cercetări etno-culturale”, ”Răsunetul”, ”Mesagerul literar și artistic”, ”Litera Nordului”, ș.a.

Spicuiesc din ”În loc de CUVÂNT ÎNAINTE”  scris de regretatul conf. univ. dr. Mircea Mureșianu: ”Există un cer al destinului uman care, la 27 martie 1945, și-a deschis porțile ferecate, încuviințând venirea pe lume a unui băiețel frumos și sănătos, Emil Bălăi, într-o familie de buni creștini, oameni a lui Dumnezeu, Florea Bălăi, oficiant sanitar, și Elisabeta Bălăi (n. Sângeorzean), casnică”.

Aflăm că Emil Bălăi frecventează la șase ani școala unde învățător i-a fost distinsul dascăl Silvestru Leontin Mureșianu iar după absolvirea Școlii Elementare din Rodna (1951 – 1958) urmează Liceul la Școala Medie nr. 1 ”George Coșbuc” din Năsăud (1958 – 1962). Deși cochetează cu medicina, urmează studiile universitare la Facultatea de Filologie a Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca, secția limba și literatura română (1963 – 1968). Între absolvirea facultății și pensionare (1968 – 2009) a petrecut cei 41 de ani în școala din localitatea natală, unde a fost și director în două mandate iar plecarea în pensie i-a fost urgentată de numirea  pe criterii politice a altui coleg, motiv pentru care a scris poezia ”În istorie”: ”E frig în istorie  ca într-un coșciug/În care mi-a nimerit din greșeală/Sufletul zgulit, de transfug/Rătăcit în ograda natală//E strâmt în istorie ca într-un balcon/Prea mic pentru toți politrucii/Înhăitați la festin și plocoane,/Însăilând, pentru vulg, semnul crucii” În 1977 a fost ales în biroul filialei din Năsăud a Societății de Științe Filologice iar după 1989 a fost membru al Consiliului Consultativ al Profesorilor de Limba și Literatura Română din județul Bistrița Năsăud.

Literar a debutat în 18 decembrie 1980 în revista ”Tribuna”, nr. 51 (1252), an XXIV, Cluj Napoca cu poezia ”Decât iubirea”. I-au apărut creații proprii, poezie, critică, proză eseistică în periodice din județ dar și din țară, cum ar fi: ”Steaua”, ”Excelsior”, ”Graiul Maramureșului”, ”Izvoare codrene”, ”Heliopolis”, ”Viața monahală”, ”Târgoviștea”, ”Jurnal de Dâmbovița”, ”Curierul Gintei Latine”, ”Zburătorul”, ”Luceafărul”, etc

A publicat volumele ”Îngerul curgerii”, Versuri, Editura ”Răsunetul” Bistrița, 1993; ”Suflet – kilometru zero”, Editura ”Clusium” Cluj Napoca, 2001 iar în colaborare cu prof. Rodica Bălăi (soție) Mircea Mureșianu, Silvestru Leontin Mureșianu cartea ”Rodna – Pagini de monografie. Ipostaze istorice, geografice, lingvistice și culturale”, Editura ”Ando-Tours” Timișoara, 1996.

Referințe critice despre volumele și activitatea culturală și literară a avut de la: Cornel Cotuțiu, Olimpiu Nușfeleanu, Ioan Pop Nicolae, Ion Lăpușneanu, Mihai I. Vlad, Gheorge Suciu, Alexandru Cistelecan, Anton Horvath, Olivian Bindiu, Virgil Ureche, Ioan Mititean, Doina Drăgan, Ionel Cionghin, Gavril Moldovan, Ludmila Găzdac, Tit Liviu Pop, Ion Radu Zăgreanu, Teodor Tanco, Dumitru Munteanu, Ioan I. Bureacă, Aurel Sasu, ș.a.

Am să închei acest scurt curriculum cu spusele aceluiași conf. univ. dr. Mircea Mureșianu: ”Pe cerul destinului uman, ați fost și sunteți steaua luminoasă și călăuzitoare care, prin dâra de lumină lăsată, a rămas și rămâne neștearsă în memoria și conștiința celor pe care i-ați educat și instruit într-o viață întreagă dăruită școlii. La mulți ani, cu multă sănătate, magistre! Iar eu și fiul meu Mircea, în calitate de foști elevi, ne plecăm cu sacră pietate în fața generiozității cu care ne-ați sprijinit în devenirea noastră intelectuală, spirituală și profesională”.

Primul capitol aparține poeziei, în care poetul Emil Bălăi preamărește ținutul Rodnei de care nu s-a despărțit niciodată: ”A fost odată o cetate.../Spun cărțile despre cei vechi,/Dar glasul lor ni-l poartă încă/Strunele ierbii în urechi,//Căci înc-avem un colț de lume/Unde mai suntem, mai trăim,/În ciuda celor multe toate/Ce ne grăbesc spre țintirim.//Și or rămâne cât Ineul/Copiii din copii aici,/Cu ochiu-n grâne și în soare,/Cu inima înspre bunici”. (”Rodna Veche”).

Capitolul II intitulat ”Studii, articole, recenzii”, cel mai vast al cărții aduce în atenția cititorilor ”Reflexe istorice, antroponimice ale principalelor ocupații, ale naturii și ale comunicațiilor în toponimia rodneană”; face referire la ”Lexicul minier rodnean, origini și evoluție”; prezintă personalități ale acestui areal cum ar fi: Ion Pop Reteganul, Silvestru Leontin Mureșianu, Liviu Păiuș, Gherasim Solovestru Domide, Florea Gușă, Octavian Pop Bindiu alias Olivian Rodneanul, Florin George Moldovan, Gabriela Violeta Domide, memorandistul Gherasim Domide, Ioan Cărășel, Liviu Rebreanu, Octavian Ruleanu; ”Limba Română – un țărm al cunoașterii”; despre folcloriști și etnologi bistrițeni; despre ”Pamfil Bilțiu – un cercetător împătimit al folclorului maramureșean”.

Capitolul III numit ”Alte recenzii” este dedicat folclorului bistrițean, monografiei Rodnei, o radiografie aparte a lumii romanelor rebreiene, despre ”Centenarul Întregirii Neamului”, despre protopopul ”Alexandru Baba, luptător pentru credință și neam”, despre Sandu Al. Rațiu, un poet al Cuvântului, despre Lazăr Avram, un explorator al genunilor din cuvinte, etc

La final, am să citez din interviul realizat de Gherasim Solovestru Domide cu profesorul său de limba română Emil Bălăi, în care acesta se arată deranjat de noua modă a televiziunilor care folosesc excesiv cuvinte împrumutate din occident: ” Cu atât mai mult, limba strămoșilor trebuie cultivată, întâi în familie, iar apoi în școală, atât în aspectul oral, cât și în cel scris, încât copiii, elevii și apoi studenții să-și diversifice și să-și îmbogățească de la an la altul capacitățile de exprimare, expresivitatea acestora însușindu-și cât mai mult din tezaurul limbii părinților, bunicilor și străbunicilor noștri. Din păcate, nu toți utilizatorii limbii noastre sunt convinși de această necesitate. În ultima vreme, foarte mulți comentatori și invitați ai posturilor de radio și de televiziune, mulți din rândul politicienilor de diferite ranguri, își împestrițează exprimarea mai ales cu englezisme, chiar și atunci când în limba națională există termeni echivalenți pentru sensul respectiv.(...) Este limpede faptul că rolul fiecăruia dintre noi este important în apărarea tezaurului limbii strămoșești, dar aportul dascălilor din școlile de toate gradele poate fi decisiv. Rămâne ca, de la cei cu putere de decizie până la ultimul profesor sau învățător, toți să militeze pentru păstrarea obiectului limba și literatura română ca principală materie de învățământ, insistând ca numărul de ore ce-i este dedicat să crească, nicidecum să nu fie diminuat, iar interesul pentru exprimarea corectă și expresivă, în scris și oral, să-l caracterizeze pe fiecare dascăl, pe fiecare vorbitor al limbii în care ne-am născut și în care ne ducem traiul zilnic. La fel,  să punem mare accent pe lectura particulară, din care să ne străduim să facem un obicei, de la copilul din ciclul primar până la cei de vârsta a treia. Numai așa ne va face oricând cinste apartenența la țara și neamul nostru românesc”.

                                                                                              Gelu DRAGOȘ, U.Z.P.R.