Nostalgia elitelor

 

                                                                                    de Gheorghe Pârja

Acest text a pornit de la un dialog cu vecina mea de la sat, care-mi relata despre dificultatea de a face școală în vremea de astăzi, mai ales sub zodia nefastă a pandemiei. Dimpreună cu vecinul, au în grijă și educație doi nepoți, cărora le sunt și bunici, și părinți, și sfătuitori la facerea lecțiilor online. Vecinii mei, precum și eu, vin din școala aceea mai veche, cu alte virtuți, multe dintre ele aparent desuete. Înțeleg mersul lumii, dar sunt și lucizi observatori ai realității. Vecina, o femeie de la țară, isteață și pragmatică, nevoită să aibă în grijă și educația celor doi nepoți născuți în Italia, mi-a spus un gând care m-a pus pe scris: „Vai, nu știu ce va ieși din generația asta amânată, că nu-i școală cu elite pe la sate. Ce oameni vor ieși din ei? Nu știu ce fac conducătorii aieștia!”

Da, a pronunțat acest cuvânt aristocratic, elită, condiție la care ajungi după o trudă insistentă și consistentă. Vecina nu mi-a livrat cuvântul cu înțeles academic, dar știa că școala noastră are nevoie de reașezarea ei pe un făgaș normal. Știe că în anii când avea la sat dascăli de ispravă, a învățat carte, care o ajută să se descurce în viață, deși nu a mers la școli înalte. Mai știe că școala trebuie să țină pasul cu viața, dar nu poți arunca pe vale valorile reale în favoarea unora iluzorii. Nu vă mirați că oameni cu traiul prin sate gândesc plastic și extrem de limpede despre ziua de mâine. Care este întruchipată de fii și nepoți. De aici îmi iau textul în primire. Observ și eu, alături de multă lume, că oameni ajunși în funcții de decizie nu au curajul asumării unor decizii care să împlinească viața societății, garanția devenirii tinerilor. Fără oameni instruiți, cu viziune europeană în conducerea țării, ne vom împotmoli și mai tare.
Conducători care să cunoască țara. Simt și eu, ca vecina mea de la sat, că e nevoie de oameni de elită. În toate domeniile, dar nu în ultimul rând în meseriile simple. Este nevoie ca oameni de cultură economică, politică și umanistă să fie acolo unde se decid hotărâri pentru binele acestei nații. Cum scria academicianul Răzvan Theodorescu că “de ani buni, nemaiavând oameni de cultură care să se implice în politică, și nici oameni politici care să aparțină culturii, ne aflăm într-un impas care, în ultima vreme, devine un haos și un dezastru.” Și vecina mea de la sat și academicianul sunt preocupați de aceeași stare de neîmplinire în societate: că nu sunt vizibili, în număr sporit, oamenii de ispravă. Cei care sunt mai buni, mai valoroși, care duc lumea înainte. Amândoi au nostalgia elitelor, dar fiecare se exprimă în felul lui.
Tot eu vin și spun că nu este o secetă de români deștepți, nici vorbă, dar cei pricepuți nu ajung acolo unde trebuie. Priviți în jur și vă convingeți singuri. România este lipsită de oameni de stat de anvergură. Dacă vom privi spre istoria noastră modernă, vom constata că am avut generații care au clădit țara. Cea visată de Bălcescu și înfăptuită de Cuza. Mulți dintre ei au fost membri ai Academiei Române. Erau oameni învățați, care au obținut pe înalte merite demnități statale și academice, acțiunile lor politice și culturale au fost mână în mână. Mă gândesc la triada de excepție care a fost Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu și I.C. Brătianu. De pildă, Ion Ghica a fost membru titular al Academiei Române, pe care a prezidat-o în patru rânduri, a fost agent diplomatic la Istanbul și Londra, dar și președinte al Consiliului de Miniștri, ministru al Afacerilor Străine în momentul dobândirii Independenței de stat a României. A fost creator al Partidului Național Liberal în anul 1875. Câți dintre liberalii de astăzi, care se sfâșie pentru putere, îi mai pronunță numele?
Dar pe inginerul Ion I.C. Brătianu, academician, de șapte ori prim-ministru, artizan al Marii Uniri, cine îl mai amintește? Ce să mai vorbim de genialul istoric Nicolae Iorga, care a fost și un om politic! Sporadic, au apărut câteva texte care au amintit că în acest an s-au împlinit 150 de ani de la nașterea acestui spirit neobosit al politicii, istoriei și culturii românești. A fost o superbă falangă culturală și politică, ilustrând profund un moment european al României. Timp de un veac, două generații de politicieni au avut elite care au împletit politica și cultura și au făurit o civilizație pe care o admirăm și astăzi.
Academicianul Theodorescu mi-a adus aminte de o vorbă înțeleaptă a lui Churchill, fost premier britanic, care merită reținută: „Diferența între un om politic și un om de stat este că primul se gândește la următoarele alegeri, pe când al doilea, la următoarele generații.” Și eroii acestui text, vecina mea din sat și domnul academician, gândesc ca oameni de stat. Adică se gândesc la cei ce vin în societate. Și să devină elite. Cât despre România Educată nu se aude nimic. S-au cheltuit bani pentru hărți. Deocamdată ghiuleaua de tun, după calcule, ajunge în colină, deoarece s-a calculat greșit traiectoria.