Criza personalităţilor

 

Pare să fie o lege universală că orice politician după zece ani de putere începe să facă greşeli. În acelaşi timp, în zece ani un om politic abia începe să acumuleze experienţă. Cu mai multă sau mai puţină vechime în politică, este o certitudine că în această perioadă există o acută criză a personalităţilor.

Actualii lideri de partid nu strălucesc, nu ies în evidenţă în faţa politicienilor din linia a doua, dar nici în faţa publicului. Topul încrederii vine să confirme această realitate. Primele locuri sunt ocupate de oameni fără putere. Alexandru Rafila conduce în top.

A devenit politician doar pentru că este medic, iar în pandemie medicii sunt pe primul loc în lume la încredere. Omul cu cea mai înaltă funcţie în stat, preşedintele Iohannis, are o cotă de încredere de 14%. Liderii tuturor formaţiunilor politice sunt sub cota partidelor pe care le conduc.

Multiplelor crize care se suprapun peste marea criză pandemică li se adaugă, în cazul României, şi criza de personalităţi. Ultimii zece ani nu au fost o perioadă de acumulare de inteligenţă, talent, spirit de iniţiativă, viziune. Perioada coincide cu ultimii ani din mandatul preşedintelui Băsescu şi cu primii ani din mandatul preşedintelui Iohannnis.

Considerând ultimii zece ani ca perioadă de acumulare găsim aici politicieni care au clacat, de la Liviu Dragnea la Ludovic Orban, de la Victor Ponta la Crin Antonescu, de la Călin Popescu Tăriceanu la Vasile Blaga sau Elena Udrea.  :i-au pierdut identitatea partide ce păreau bine ancorate în conştiinţa publică a românilor ca reprezentative pentru dreapta, PDL, PNL, dar şi USR. De regulă dreapta dă lideri puternici. Ce lideri carismatici are acum PNL sau USR? Nu că stânga ar sta mai bine.

Emil Boc s-a autosalvat retrăgându-se la Cluj. De altfel, provincia stă mai bine decât Centrul, prin câţiva primari şi preşedinţi de consilii judeţene, dar sunt cazuri izolate.

Pe fondul acestei crize de personalităţi încep să aibă succes figurile pitoreşti, politicienii exotici, însă rezolvarea gravelor probleme pe care le are România nu are cum să vină din această direcţie.

Zadarnic lumea îşi pune speranţele în oamenii fără putere, degeaba acordă încredere unor personaje fără putere de decizie. Biserica, armata, mai nou sistemul sanitar se bucură de cea mai mare încredere în rândul populaţiei. Dar pot rezolva aceste instituţii mai mult simbolice crizele prin care trece România?

Se spune că, în general, crizele întăresc liderii politici. Aşa a fost cazul cancelarei Angela Merkel. După criza euro din 2007, Germania părea o oază de linişte şi siguranţă înconjurată de ţări în criză. Traian Băsescu a încercat să se dea drept omul care a rezolvat crize. Până şi Ludovic Orban a încercat să scoată puţin capital electoral după mandatul său de premier în primul an de pandemie. Ce criză a rezolvat preşedintele Iohannis pentru a putea pretinde că este un salvator?

Ce crize ar putea rezolva actualul prim ministru? Fiind acceptat de două partide concurente înseamnă că Nicolae Ciucă are ceva deosebit, un talent ieşit din comun. Încă nu se vede. Premierul marii alianţe PSD-PNL încă nu s-a remarcat ca mare personalitate politică. Este adevărat că în jurul lui încă nu s-a iscat nici măcar un scandal.

În politică despre cei care nu fac nimic se spune că sunt ca apa sfinţită, nu fac nici bine, nici rău.

Vine cumva cineva din spate? Noua generaţie? Păi asta este noua generaţie, cel mai reprezentativ politician fiind Florin Cîţu.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informația zilei Maramureș