În fiecare an pe 6 ianuarie este prăznuit Botezul Domnului sau Boboteaza. Sărbătoarea reprezintă botezul în apa Iordanului a Mântuitorului Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezătorul. În ajunul și în ziua de Bobotează, în toate bisericile ortodoxe se sfințesc apele.
Boboteaza sau Epifania este sărbătorită la 6
ianuarie de către Biserica Ortodoxă și Biserica Catolică. Boboteaza încheie
ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul
Crăciunului.
În grecește, cuvântul Bobotează este numit Teofanie
sau Epifanie care se traduce prin „Arătarea Domnului”, adică a Sfintei Treimi
potrivit wikipedia.org
Catolicii sărbătoresc la 6 ianuarie Epifania,
simbolizând anunţarea naşterii lui Hristos regilor magi, care i-au adus daruri,
aur, smirnă şi tămâie, iar ortodocşii celebrează botezul Mântuitorului în apele
Iordanului de către Sfântul Ioan Botezătorul.
Numită teologic şi Epifania, Teofania sau Arătarea
Domnului, sărbătoarea aminteşte de momentul în care Iisus Hristos, la vârsta de
30 de ani, a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul în râul Iordan.
Ajunul
Bobotezei și sfințirea caselor
Din primele zile ale anului, preoții merg în casele
credincioșilor, stropesc încăperile cu apă sfințită și vestesc Botezul Domnului
Iisus Hristos.
Sfințirea caselor credincioșilor se face prin
stropirea cu aghiasmă mare în ajunul de Boboteaza și prin slujba sfeștaniei ce
se săvârșește la mutarea în casă nouă și care se repetă în fiecare an sau chiar
mai des, atunci când lucrarea răului se face simțită în vreun fel în casă.
De
Bobotează, mii de credincioși sunt așteptați la biserici să ia agheasmă
De Bobotează şi de Sfântul Ioan, în funcţie de
fiecare zonă a ţării, se colindă, se fac farmece, se prezice viitorul în noul
an, fetele pun busuioc sub pernă ca sa îşi viseze ursitul, iar bărbaţii se
întrec înot pentru a scoate crucea aruncată de preot în apă.
La 6 ianuarie sunt aşteptaţi mii de credincioşi în
biserici ca să ia agheasmă. Este apa pe care o sfinţesc preoţii şi pe care
oamenii religioși o beau ca să fie protejaţi de rele.
Boboteaza sau Botezul Domnului, una dintre cele 12
sărbători creștine importante, este celebrată la 6 ianuarie 2020. Pe lângă
tradiția sfințirii apelor, include și o serie de obiceiuri populare, ca acela
în care bărbații scot crucea din apă, și superstiții, precum aflarea ursitului.
Ce
marchează Boboteaza
Boboteaza face parte din seria celor 12 sărbători
creştine importante şi este menită să reamintească faptele petrecute la apa
Iordanului, înainte ca Iisus să păşească în viaţa publică.
De aceea Biserica mai numeşte Boboteaza „Arătarea
Domnului”, „Dumnezeiasca Arătare” și „Epifania”, această din urmă denumire
provenind din limba greacă şi însemnând „arătare”, „descoperire”, „revelare”.
De fapt, Boboteaza înseamnă înnoirea omului creştin.
În Răsărit, până în a doua jumătate a secolului al
IV-lea, Naşterea Domnului era cinstită în aceeaşi zi cu Botezul, la 6 ianuarie.
Boboteaza (6 ianuarie) şi Sfântul Ioan (7 ianuarie) aproape
că formează una şi aceeaşi sărbătoare. Ajunul, adică ziua de 5 ianuarie, este
zi de post negru, la fel ca Ajunul Crăciunului și Vinerea Mare dinaintea
Paştilor.
Tot în Ajunul Bobotezei, preoţii merg la casele
credincioşilor pentru a le aduce, prin stropirea cu apă sfinţită,
binecuvântarea Sfintei Treimi.
Cum
se face sfințirea apei în Ajun de Bobotează
Apa sfințită de preot poartă în ea puterea
curățitoare și sfințitoare a harului dumnezeiesc.
Când face sfințirea apei, preotul se roagă ca: „apa
aceasta să se sfințească cu puterea, cu lucrarea și cu pogorârea Sfântului
Duh”, „pentru ca să se pogoare peste ea lucrarea cea curățitoare a Treimii
celei mai presus de fire”, „pentru ca să fie tămăduitoare sufletelor și
trupurilor și izgonitoare a toată puterea cea potrivnică” și pentru ca „prin
gustarea și stropirea cu apă sfințită să ne trimită Dumnezeu binecuvântarea Sa,
care spala intinăciunea patimilor”.
Harul lui Dumnezeu se pogoară în timpul slujbei de
sfințire a apei doar peste apa pregătită din timp pentru acest lucru și nu
peste toată apa care exista în alte locuri.
Iată de ce e bine ca omul să-și deschidă casa atunci
când preotul vine sa le sfințească, pentru ca sfințirea casei vecinului nu înseamnă și sfințirea propriei
case.
Când
a fost consemnat pentru prima data praznicul Bobotezei
Boboteaza este o tradiţie veche în sânul Bisericii,
prăznuirea ei fiind consemnată începând cu din secolul al III-lea. Încă de la
început era considerată alături de Paşte şi Crăciun, una dintre cele mai
importante sărbători din lumea creştină.
În satele de pe malul unei ape, în timpul slujbei de
Bobotează, s-a împământenit obiceiul ca preotul să arunce o cruce de lemn în
apa rece, uneori îngheţată, iar câţiva feciori curajoşi sar după ea şi o aduc
înapoi.
Boboteaza
– sărbătoare a purificării naturii de forțele răului
Boboteaza este, simbolic şi o sărbătoare a
purificării naturii de forţele răului, prin apa sfinţită. Tot acum, în anumite
zone ale ţării, se fac previziuni despre condiţiile meteorologice din acest an,
dacă acestea vor fi sau nu favorabile recoltei. An de an, mii de litri de apă
sunt sfinţiţi de preoţi pentru credincioşii care se îmbulzesc să ducă acasă o
sticlă de agheasmă, pentru a-i feri de boli şi de rele tot anul ce vine.
Apa sfinţită sau agheasma este elementul cel mai
important al sărbătorii de Bobotează. Preoţii spun despre aceasta că este
sfinţită şi capătă proprietăţi supranaturale prin intervenţia directă a Duhului
sau Spiritului Sfânt.
Apa
sfințită – Agheasma – apa care nu se alterează niciodată
Cel mai bun argument pentru a susţine sfinţenia
acestei ape este faptul că aceasta nu se alterează în timp, păstrându-şi
calităţile chiar şi un an sau doi. Secretul stă, însă, spun oamenii de ştiinţă,
în faptul că apa respectivă intră în contact cu argint, prin scufundarea
crucii, şi cu busuiocul, ambele având proprietăţi antimicrobiene.
Argintul, introdus chiar pentru scurtă vreme în apă,
omoară bacteriile de putrefacţie şi algele microscopice care se află în ea sau
creează un mediu în care acestea nu se pot dezvolta.
Busuiocul este şi el cunoscut ca fiind o plantă cu
proprietăţi antiseptice, iar cele două, în combinaţie, fac ca apa sfinţită să
se conserve mult mai bine. Busuiocul este şi el recunoscut pentru calităţile
sale de vindecare a anumitor afecţiuni.
Potrivit specialiștilor în medicina naturistă
părţile aeriene ale plantei de busuioc prezintă importanţă atât în medicina
umană, cât şi în cea veterinară.
Principiile sale active acţionează antiseptic
intestinal, stimulează digestia, antimetic, antiinflamator renal şi intestinal,
antiseptic pulmonar, antifungic, febrifug.
La om e folosit în colici intestinale, balonări
intestinale, vomă, gripă, răceală, bronşită acută şi cronică, dureri de cap,
ulcer gastric, infecţii urinare, anorexie, diaree etc.
Superstiții
de Bobotează: Ce nu este bine să faci
Dincolo de obiceiurile creştine din această zi, în
tradiţia românească se practică şi unele ritualuri păgâne de purificare, de
alungare a spiritelor rele din gospodării şi animale.
Unii îşi afumă grajdurile şi vitele pentru a alunga
duhurile rele din acestea, alţii aprind focuri pe câmp sau cântă melodii
însoţite de strigături şi zgomote
Potrivit unei alte credințe populare, atunci când
preotul bagă sau aruncă crucea în apă, dracii ies de unde s-au ascuns şi fug pe
câmp, dar nu pot fi văzuţi de oameni, ci doar de lupi, care îi urmăresc şi îi
sfâşie.
În ziua Botezului Domnului nu este bine să lași
haine la uscat, căci diavolii își caută scăpare, ascunzându-se sub ele.
În popor se mai spune că două săptămâni după Bobotează
nu se recomandă să speli în pârâuri rufele sau cămășile, căci diavolii abia
așteaptă să se agațe de ele.
De asemenea, fetele care cad pe gheaţă în ziua de
Bobotează se vor mărita în acel an, potrivit credinţei populare.
Agheasma luată de la preot în ziua de Bobotează
ajută la curăţarea gospodăriei de diavoli, moroi, șerpi, purici, boli, dar și
de influența oamenilor malefici, precum favorizarea unor recolte bogate.
Vremea din ziua de Bobotează o prevestește, conform
credinţei populare, pe cea de peste an. Dacă plouă, urmează o iarnă lungă, iar
timpul frumos prezice o vară frumoasă.
Dacă bate crivățul, este semn că vor fi roade
bogate, iar dacă va curge apa din streașină, se va face vin bun. Totodată, dacă
de Bobotează pomii sunt îmbrăcați în promoroacă, va fi belșug și sănătate.
Râurile, fluviile şi lacurile sunt purificate acum
şi, de aceea, femeile nu au voie să spele rufe în apele curgătoare vreme de opt
zile, iar aceste ape rămân sfinţite trei-şase săptămâni.
Când este foarte frig (proverbialul ger al
Bobotezei), se pregăteşte Crucea de gheaţă a Bobotezei.Potrivit tradiţiei
ortodoxe, agheazma se bea dimineaţa, înainte de micul dejun, în zilele de post,
de sărbători sau la ceas de boală sau de mare necaz.
Cu apă sfinţită se stropesc şi animalele din gospodărie-oile,
porcii şi boii, animale binecuvântate de Dumnezeu. În schimb, nu se împrăştie
agheasmă peste cai şi peste iepuri, care se pot preface în diavoli.
Cu agheasmă, adunată de la trei biserici, se
stropesc ogoarele, pâinea făcută în casă şi portofelul, care conţine cel puţin
trei bancnote noi, pentru ca sporul să nu fie alungat din casă de gândurile
rele ale duşmanilor.
Tradiţia spune că Boboteaza este momentul când
cerurile se deschid, iar îngerul păzitor dezvăluie tinerilor care le este
norocul şi ursita în dragoste.
Fetele care doresc să îşi viseze ursitul trebuie să
„fure” sau să accepte de la preot un firicel de busuioc sfinţit.
Se spune că dacă îl vor ţine în sân sau îl vor pune
sub perna înainte de a adormi, dar şi dacă postesc şi se roagă Sfântului Ioan
în ajun de Bobotează, îl vor vedea in vis pe cel cu care le este hărăzit să se
căsătorească.
În unele zone ale țării, în ajunul Bobotezei, se
spune că pentru a-şi visa alesul, fetele trebuie să mănânce o turtă frământată
doar cu 9 degete, din 8 linguri de făină şi o lingură de sare şi să-şi lege pe
inelar un fir roşu de mătase. Apoi, cel pe care-l vor visa noaptea că le aduce
apă este ursitul lor.
Prin tradiţie, se ţine post negru (sau zi de sec) în
Ajunul Bobotezei. Se spune că cei care reuşesc să nu mănânce şi să nu bea nimic
în această zi vor avea parte de noroc, sănătate şi binecuvântare de la Dumnezeu
pe tot parcursul anului.
După ce iau agheasma de la preot, fetele tinere
obişnuiesc să se îmbăieze de trei ori în râu sau să-şi toarne apă pe cap
simbolic. Precum s-a adunat poporul la malurile Iordanului, tot aşa se vor
strânge peţitorii la uşa fetei respective
Boboteaza,
sărbătorită diferit în zonele din România
Sărbătoarea Bobotezei se asociază cu practicarea
unor ritualuri care diferă, de multe ori, de la o zonă geografică la alta.
După liturghie, preotul, însoţit de credincioşii
dintr-o localitate anume, merg în procesiune pe malul apei din localitatea
respectivă pentru sfinţirea apei. Spre seară, vânătorii şi pădurarii trag cu
puşca peste oglinda apei, pentru alungarea duhurile rele, care se spune că sunt
cuibărite în apă.
La Bobotează, datina cea mai importantă era Iordanul
sau Sfinţirea cea mare a apei. Încă din vechime, în tradiţia populară se spunea
că oricine ar intra în această zi în apă va fi apărat de toate bolile.
Sfinţirea apei se făcea într-un loc special amenajat
lângă o fântână sau o apă curgătoare. Din Agheazma binecuvântată în această zi
obişnuiau să bea toţi membrii familiei, iar o parte se punea şi în mâncarea
vitelor, pentru ca şi acestea să fie sănătoase.
Şi în zilele nostre, în popor se spune că Boboteaza
este dricul iernii; după gerul mare, tradiţional, zilei de Bobotează, iarna se
pregăteşte să plece. În ziua de Bobotează, preoţii sfinţesc cu agheasmă
oamenii, casele şi lucrurile din gospodăria fiecărui credincios.
Boboteaza,
sărbătorită pe vremuri cu 12 feluri de mâncare
Pe vremuri se obişnuia ca, în Ajunul Bobotezei, să
se pregătească o masă bogată, asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului, cu 12
feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate,
sarmale umplute cu crupe, borş de „burechiuşe” sau „urechiuşele babei” (fasole
albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci), borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte
de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac.
Masa era sfinţită de preot, care umbla din casă în
casă cu „Iordanul” sau „Chiralesa”. Exista credinţa că, strigând „Chiralesa”,
care înseamnă „Doamne, miluieşte!”, oamenii capătă putere, toate relele fug şi
anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie).
După sfinţirea mesei, o parte din mâncare se dădea
animalelor din gospodărie, pentru a fi fertile şi protejate de boli.
Sursă: crestinortodox.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu