Statul român şi benzinăria din Beiuş

 

Ca să înţelegem isteria după zvonul pornit de la o benzinărie din Beiuş potrivit căruia benzina ajunge la 11 lei, trebuie să facem un mic recurs în trecutul recent.

Odată cu eliminarea restricţiilor care au paralizat economia în ultimii doi ani, se părea că viaţa îşi va relua cursul normal. Cât pe ce să se întâmple, iată că o altă nenorocire, războiul, a luat locul pandemiei.

Ambele nenorociri au un punct comun: aduc moartea. În forme diferite. Una dincolo de voinţa directă a omului, alta din cauza oamenilor politici, a celor care conduc destinele a milioane de oameni cărora le-a fost dat să se nască sau să trăiască în cele mai puterncie state din lume.

După 30 de ani de la înmormântarea “războiului rece” cei doi adversari naturali, Rusia şi America, ca doi vulcani ţinuţi sub presiune, şi-au reluat activitatea.

Ar fi nedrept să învinuim SUA şi alianţii săi din NATO. Securea războiului a fost scoasă de o Rusie cuprinsă de nostalgia după gloria de tristă amintire a defunctului URSS. Unii poate mai cred că URSS a fost o „Uniune”. A fost doar un imperiu creat artificial, bazat pe dictatul forţei, un sistem politic profund nedemocratic care şi-a întins hegemonia peste întrega Europă de Est.

În cazul unei pandemii există speranţa că la un moment dat se va termina de la sine. În cazul unui război de cucerire, aşa cum este cel din Ucraina, bazându-ne pe exemple încă vii în conştiinţa omenirii – Vietnam, Afganistan, Siria – nu ştii niciodată cum şi când se va termina carnagiul.

După doar două săptămâni, o ţară a fost transformată în ruine. Peste două milioane de refugiaţi şi-au părăsit ţara, mergând spre vest. Deşi slavi, niciun ucrainean nu s-a îndreptat spre răsărit, spre raiul lui Vladimir Putin. Fie şi acest mic amănunt  oferit de punctele cardinale, demonstrează cine are şi cine nu are dreptate în marea confruntare a celor două sisteme antagonice, de o parte democraţie şi libertate, de altă parte autoritarism şi costrângere.

Despre drama omului devenit „victimă colaterală” în această confruntare a armelor nu mai este nevoie să amintim. Imaginile sunt grăitoare: şiruri de tancuri, camioane cenuşii, soldaţi, împuşcături, clădiri distruse, femei, copii, bătrâni, fiecare cu ce a apucat să strângă din casa părăsită în grabă ca să-şi salveze vieţile.

O isterie generală s-a instalat în Europa, vechiul leagăn al civilizaţiei occidentale, din care, spre norocul nostru, facem şi noi parte chiar dacă, spre nenorocul nostru, cam la margine.

Nu mai suntem de multă vreme consideraţi soldaţii care apără poarta creştinătăţii. Suntem, se pare, soldaţii care acum au de apărat poarta libertăţii.  Cât de pregătiţi suntem pentru această sarcină grea, este o problemă dezbătută zi de zi, ceas de ceas.

Auzim de zeci de ori pe zi, de sute de ori, că nu trebuie să ne facem griji pentru că facem parte din NATO şi potrivit articolului 5 din Tratat, un atac armat împotriva unei ţări este considerat un atac la adresa NATO şi toate cele 30 de ţări îşi unesc forţele în apărarea ţării agresate.

  Invulnerabili din punct de vedere militar, cetăţenii români au nenumărate alte vulnerabilităţi. Din păcate, după căderea unui regim identic celui care a permis apariţia unui dictator precum Putin, România şi-a construit un stat strâmb, nefuncţional, stresant, diform, întortocheat, răsucit, birocratic, un stat în care cei plătiţi să apere legea şi ordinea se pot pensiona la 45 de ani, iar politicienii (şi judecătorii CCR), nu se dau duşi de la putere nici după ce primesc pensii speciale de zeci de ori mai mari decât cetăţenii de rând pensionaţi la 65 de ani.  Chiar şi cele două cifre de pensionare, 45 şi 65, spun multe prin ele însele de modul strâmb în care este construit statul român.

 Că statul român este nefuncţional, mai neajutorat ca un „analfabet funcţional”, cum îi place preşedintelui Iohannis să-i numeasscă pe cei neşcoliţi, o demonstrează întâmplările de zi cu zi.

Iată de pildă isteria care a cuprins România la un o simplă manipulare pe reţelele de socializare cu preţul benzinei care ar fi urmat să urce la 11 lei.

Benzinăria din Beiuş de la care a pornit zvonul, se ridică la nivelul Republicii din Ploieşti, sau mai aproape de noi, a jocurilor piramidale de tip caritas din Clujul anilor 1990. Care să fie cauzele acestei vulnerabilităţi în faţa manipulărilor? Superficialitatea reţelor de socializare scăpate de sub orice control?

Incapacitatea de comunicare a statului care continuă să dispreţuiască informaţia riguroasă, profesionistă, a statului care în ciuda conjuncturii internaţionale continuă să ignore sistemul public de informare în masă, va face din ce în ce mai multe victime, iar într-un final statul însuşi riscă să devină victima propriei lui ignoranţe.

Aşa cum este construit acum, statul român are toate şansele să devină victima proprie sale lipse de discenământ care-i guvernează gândirea politică, socială şi economică.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informația zilei Maramureș