de Gheorghe Pârja
Ascultând, mai nou, în stânga și în dreapta, pofta
cu care ne găsim fel de fel de scăderi felului nostru de a fi, m-am pus serios
pe gânduri. În cuvinte fără mare învăluire ne punem singuri cruce la cap. Cică
nu mai suntem buni de nimic, ne merităm soarta, suntem niște împiedicați în
lumea asta. Ne autoflagelăm într-o veselie greu de imaginat, ori cădem într-un
fatalism, evident dăunător. Stau și mă întreb oare de unde ni se trage această
pedepsire a propriei noastre identități? Nu există popoare perfecte, cărora să
nu le poți reproșa nimic. Unii comentatori, din mijlocul poporului român, ne-au
depistat un fatalism instinctual.
Nu sunt de această părere. O afirmație nu poate pune
în ramă un popor, cu toată durata lui. Nu de puține ori psihologia poporului
român a fost comentată într-un fel spectaculos, evitând unele dominante care ne
reprezintă. Lumea-i cum este! Dar să nu uităm proverbiala răbdare a românului,
care de multe ori nu i-a fost de folos. Trăind o bună parte a vieții la sat, am
perceput un bun-simț și o morală aparte, de care astăzi nu mai ține seama
aproape nimeni. Vă anunț că mai există aceste oaze de cuminecare în istorie.
Văd, seară de seară, pe micul ecran, afirmații despre noi, românii, de parcă am
fi cei mai zeloși dușmani ai noștri.
Pe ici, pe colo, am întâlnit și străini limpezi la
minte, cu suficientă învățătură, care ne-au decupat din viața noastră și valori
care merită să fie știute și pe alte meridiane. Și atunci noi de ce ne punem
cenușă în cap? Cred în cei care au deslușit că avem și calități. Mă voi referi
chiar la Maramureș. Învățatul Tache Papahagi, care a bătut, prin anii 1920,
Ținutul nostru Voievodal, în condiții grele, deplasându-se pe jos, ori cu căruța
prin multe sate maramureșene, cu îndărătnicie de benedictin, ne-a lăsat
observații extrem de pertinente asupra caracterului omului din Maramureș.
Cercetătorul aromân, descins în Maramureș imediat
după Primul Război Mondial și Actul realizării unității tuturor românilor, va
înregistra – în intenția sa, cât mai obiectiv – o seamă de fenomene sociale și
naționale specifice acelei perioade. Învățatul observă că trăsătura
fundamentală a maramureșeanului rezidă în înfățișarea lui calmă, sobră și
solemnă. E blând din fire, cu suflet deschis și nebănuitor. Bucuros să
primească în casă pe cei veniți de departe, dar și pe cei din comunitatea lui.
Această trăsătură caracteristică maramureșeanului care – în cadrul rustic și
patriarhal al stării sale – îmbracă haina unei bunătăți nobile. Ea este
întâlnită în tot Ținutul – chiar la munca câmpului, ori în singurătatea
stânilor. Este ospitalier față de străini și necunoscuți. Din port și din vorbă
reies o evidentă independență morală, judecată sănătoasă și inteligență vie. E
de un sarcasm – spune învățatul – adeseori caustic, cum se vede în strigături.
Spiritul lui de observație ca și ascuțișul satiric
al inteligenței se pot vedea și din poreclele reciproce dintre sate, ca și cele
familiale și individuale. Este de un erotism delicat, dulce și senin precum
cerul. Sufletul maramureșeanului se caracterizează și printr-o fericită – dar
echilibrată – inspirație, ce se cristalizează în imagini care trădează un
sentiment controlat. Îi este străin misticismul vizionarului slav. Calmul lui
sufletesc este transferat în versurile La dor și la supărare/ Treabă om cu
minte mare.
Ridicându-mă din Maramureș și trăind în el, multe
dintre aceste observații le-am trăit cu oamenii satului. Deci a mai rămas ceva
din constatările savantului Tache Papahagi, de acum un veac.
Acest text mi-a fost stârnit de citirea/recitirea
monografiei „Graiul și folklorul Maramureșului”, ediție anastatică, îngrijită
și studiu introductiv de conf. univ. dr. Ioan-Mircea FARCAȘ, decan, Facultatea
de Litere Baia Mare (Editura Universității din București, 2017). Este un studiu
fundamental, fiind dintre puținele monografii dialectale despre Maramureș.
Reeditarea acestui monument de cercetare dialectală este un profund act
recuperator. Ne putem privi în oglindă.
Cu mulțumiri, domnule profesor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu