16.03.2024 Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița
Cronologia
biblică din această lucrare prezintă evenimentele descrise în Biblie, (1) în
Vechiul Testament, de la facerea lui Adam și a Evei și până la nașterea lui
Iisus Hristos și (2) în Noul Testament, de la nașterea Domnului și până la
scrierile lui Ioan (ultimul dintre apostoli, care a murit în, circa, anul 100),
cu care se încheie scrierea Bibliei.
În lumea civilizată sunt destul de puţine persoanele
care să nu fie interesate și despre „istoria
omenirii conform relatărilor din Biblie”.
Biblia,
care a fost şi este cea mai citită şi cea mai tradusă carte din lume, în circa 1.800 de limbi, are pentru credincioşii
creştini autoritate absolută în materie
de credinţă, şi aceasta datorită faptului că este considerată „Cuvântul
lui Dumnezeu”, sau „scrierea care
vine de la Dumnezeu”.
Miliarde de oameni
din întreaga lume, chiar dacă nu aparţin vreunei religii, în special celei monoteiste, citesc (numeroşi
chiar studiază temeinic) Biblia, fie
ca un act de cultură general, fie ca o călăuză, ca un îndrumar în viaţă, fie că
simt nevoia de apropiere de Dumnezeu.
Se spune că, în
istoria omenirii, nu a existat un om de știință care să nu fi citit, unii până
la o studia temeinic, Biblia, despre care părerile au fost foarte diferite,
până la extreme: teism (credință în Dumnezeu, până la fanatism) și ateism (negarea existenței lui Dumnezeu și a oricărei
divinități).
În frecvente cazuri
s-a constatat că unii ateiștii (oameni care negă existenței lui Dumnezeu și a
oricărei divinități) au fost și sunt mult mai pregătiți în cunoașterea Bibliei decât mulți teiști (oameni cu credință în Dumnezeu), care nu
puteau să facă față argumentelor aduse de aceștia în susținerile lor.
Numai
prin cunoașterea (până la studierea temeinică) și a Bibliei,
oamenii raționali
ajung să înțeleagă fenomenul religios, fie ca ateiștii (ca oameni
care negă existenței lui Dumnezeu și a oricărei
divinități), fie ca teiști (ca oameni cu credință în Dumnezeu). Altfel
spus, nu poți să fii adept al unei religii, sau să o respingi, fără să o
cunoști în esența sa.
În prezent se
constată că sporește mult numărul
1) teiștilor și al ateiștilor
care nu au citit niciodată Biblia și
2) ipocriților
religioși, adică al celor necredincioși
care folosesc conștient masca de
credincios cu scopul a înșela oamenii pentru a obține anumite beneficii de
ordin moral și/sau material.
În Tabelul alăturat se prezintă date
istorice remarcabile, conform relatărilor din Biblie, care sunt de un real
interes în călătoria spirituală pentru numeroși cetăţeni, nu numai din religia
monoteistă.
Scopul materialului din acest
Tabel nu este acela de a fixa date imuabile pentru fiecare eveniment, ci de a-i
ajuta pe cei care studiază Biblia să plaseze evenimentele în cursul timpului şi
să vadă relaţia existentă între ele.
Cu cât unele evenimente şi
existenţa unor persoane sunt mai îndepărtate de zilele noastre, cu atât ele
sunt mai greu de cunoscut, de datat, sunt mai nesigure, mai aproximative, mai
controversate în existența și în datarea lor.
Spre exemplu, cei 930 de ani de viaţă ai lui
Adam se numără după Izgonirea lui din Gradina Edenului, şi nu de la crearea şi
aşezarea sa în aceasta, unde, necunoscând păcatul, nu era supus nici
trecerii timpului şi nici morţii.
Ca urmare, nefiind cunoscute
(1) nici data facerii lui Adam
de Dumnezeu, faţă de data la care Dumnezeu „a creat cerurile şi pământul”
(conform Geneza 1:1),[1]
(2) nici perioada de şedere a
acestuia în Grădina Edenului, şi
(3) nici data Izgonirii sale din
Grădina Edenului, care este şi data de la care acesta şi-a început viaţa pe
Pământ ca muritor,
pentru omenire este imposibil de cunoscut, cu
exactitate:
(a) „durata totală a vieţii lui
Adam” = durata vieţii sale în Grădina Edenului + 930 de ani de viaţă pământească, de muritor, şi
(b) data de naştere a descendenţilor
acestuia, şi a întregului început al cronologiei biblice.
Părerile
sunt foarte diferite între hronografi[2]
și cu privire la:
1)
perioada de timp
în care Adam și Eva au stat în Grădina Edenului și
2) perioada de timp după care Adam și Eva s-au cunoscu cu
trupească împreunare şi au început a naşte copii, după ce au fost izgoniți din Grădina Edenului.[3]
Perioada de timp în care
Adam și Eva au stat în Grădina Edenului nu se ştie.
Cât
timp Adam și Eva„ au stat în Grădina Edenului nu s-au cunoscut pe sine trupeşte, ci în feciorie au petrecut,
neatingându-se unul de altul.
În
Grădina Edenului nu se ştia nici de moarte și nici de relații sexuale între
Adam și Eva, care aveau ochii închiși (Geneza 3:7), care nu și-au
văzut chipurile până când au mâncat din „pomul interzis”, adică din „pomul
cunoașterii binelui și răului.
Ce viață și ce fericire o fi
fost și aceea !?
Numai
după ce au fost izgoniți din Grădina Edenului s-au cunoscut cu trupească
împreunare (au început să facă sex) şi au început a naşte copii.
Nici după ce au fost
izgoniți din Grădina Edenului, nu se cunoaște perioada de timp după
care Adam și Eva s-au cunoscu cu trupească împreunare şi au început a naşte
copii.
În
varianta cea mai „optimistă”, unii (precum Gavriil
Bucelin) scriu, că după întâiul an al izgonirii lui Adam s-a născut
Cain, iar în viitorul an s-a născut Abel, apoi din an în an se înmulţeau fiii
şi fiicele lui Adam şi ai Evei..
În
varianta cea mai „tristă”, alţii (precum Cornelie, Alapid la Facere 4) au scris
că Adam şi Eva, după izgonirea lor din Grădina Edenului, 100 de ani neîncetat
au plâns, pentru călcarea Poruncii lui Dumnezeu şi pentru lipsirea de
bunătăţile din Grădina Edenului. Şi în toți acești 100 de ani de plâns
neîncetat, nu s-au cunoscut pe sine trupeşte, ci în feciorie au petrecut, neatingându-se unul de altul, iar după
ce s-au sfârşit 100 de ani, se cunoscură cu trupească împreunare şi au început
a naşte fii.
În legătură cu înmulțirea
oamenilor din Adam și Eva.
După
izgonirea lui Adam și a Evei din Grădina Edenului, omenirea a început pe pământ numai cu ei, apoi cu copii lor, care
NU au avut altă posibilitate să se căsătorească decât între ei, prin incest.
Dumnezeu
nu a interzis căsătoria întra-familială (incestul) până mult timp după aceea,
practic până când au existat suficienţi oameni astfel încât acest tip de
căsătorie nu a mai fost necesar (Levitic 18:6-18).
Cain s-a căsătorit cu sora sa
Calmana, Abel s-a căsătorit cu
sora sa Delvora, Set s-a căsătorit cu sora
sa Asvama, și de aici încolo
membrii familiei s-au înmulțit, sporind diversitatea căsătoriilor dintre
membrii aceleiași familii extinse, care a ajuns tot mai numeroasă cu timpul.
A se vedea Hronograful Lui
Gheorghe Chedrinos, fila 18.
„Pentru
că aşa din început, de Ziditorul s-a alcătuit firea omenească, ca să nască cîte
doi fii, parte bărbătească şi parte femeiască, ca să se înmulţească oamenii pe
pămînt.
Şi
se însoţeau atunci fratele cu sora sa cea împreună născută, pînă, ce s-au rodit
noroadele.
Iar
dacă s-a înmulţit omeneasca seminţie, îndată singură fireasca lege şi
înţelegerea omenească nu şi fără de Dumnezeiasca Poruncă, acea de aproape
însoţire a celor împreună născuţi a tăiat-o.
Şi
s-a hotărît ca fratele cu sora de un pîntece fiind născuţi, să nu se însoţească
în cea trupească însurare.”
După
cum am mai arătat, după ce au existat suficienţi oameni pe pământ astfel încât
căsătoria prin incest să nu mai fie necesară, Dumnezeu a interzis acest
tip de căsătorie (Levitic 18:6-18).
Este cunoscut faptul că, poporul evreu, n-a recunoscut
nici până în ziua de astăzi pe Iisus Hristos ca fiind Mesia al său şi, de aceea,
nici nu cred în lucrarea de mântuire împlinită la Golgota, argumentând că dacă
ei, evreii, L-ar fi recunoscut, nu ar fi permis, cu preţul vieţii lor, „să-L fi
răstignit pe Domnul”.
Faptul că evreii nu îl recunosc nici acum pe Iisus
Hristos ca fiind Mesia explică de ce aceştia:
1) folosesc abrevierile „î.e.n.” pentru „înaintea erei
noastre”, şi „e.n.”, pentru „era noastră”, și
2) numerotează anii „de la apariția omului pe pământ”,
respectiv de când Adam și Eva au fost Izgoniți din Grădina Edenului, de când
şi-au început viaţa pământească, de muritori.
Din
cauză că numeroase persoane nu înțeleg și nu folosesc corect abrevierile î.Hr.,
d.Hr.; î.e.n., e.n.,
respectiv sensul și conținutul acestora (care sunt nu numai în sens religios,
dar sunt folosite și în circuitul civil) se impun următoarele precizări:
După
anii numărați de evrei, care încep din anul izgonirii lui Adam și a Evei din
Grădina Edenului, care este considerat anul 1, și până în ziua de azi, în anul
2024, s-a ajuns la anul 5784.
Chiar
și după nașterea lui Iisus Hristos, evreii au continuat și continuă și în ziua
de azi cu această numărare a anilor și aceasta ca urmare a faptului că ei nu-L
recunosc pe Hristos ca Mesia.
În calendarul gregorian (și numai în acesta), începând cu nașterea lui Iisus
Hristos, timpul a fost împărțit în două ere
(epoci) istorice distincte și s-a schimbat și numărătoarea anilor, respectiv:
1)
î.Hr.
- era de la anul izgonirii lui Adam și
a Evei din Grădina Edenului și până la nașterea lui Iisus Hristos; aceasta este
„era care a existat înainte
de nașterea lui Iisus Hristos” sau, mai simplu „înainte
de Hristos”, notată cu „î.Hr.”; atât numărarea anilor, cât
și evenimentele istorice care au avut loc înainte de nașterea lui Iisus Hristos se
calculează în sens invers, înapoi, adică începând cu anul 1 dinainte de
nașterea lui Iisus Hristos și crescând mereu până către anul cel mai îndepărtat
(cel mai vechi) de când există omul pe pământ, care este considerat anul
izgonirii lui Adam și a Evei din Grădina Edenului.
2)
d.Hr. - era care a început cu anul nașterii
lui Iisus Hristos, care este considerat anul 1 al erei noastre, este „era de după nașterea lui Iisus Hristos”,
notată cu „d.Hr.”,
„după
Hristos”.
Aceste exprimări sunt utilizate în lumea creștină, separând
evenimentele și anii care au avut loc în timp:
1) înainte de anul nașterii lui Iisus Hristos (î.Hr.) și
2) după anul nașterii lui Iisus Hristos (d.Hr.).
Spre
exemplu, primul împărat roman,
Octavianus Augustus, a fost născut în anul 63 î.Hr. și a decedat în anul 14
d.Hr.
„î.e.n.”, „înaintea erei
noastre”, este expresia utilizată, în sens nereligios, pentru a
calcula numărul de ani până la nașterea lui Hristos. Nașterea lui Hristos se
consideră că a avut loc în „anul 1 e.n.”, și a ajuns actualmente la anul 2024.[4]
Expresia
„î.e.n.” este
preferată expresiei „înainte de Hristos” (î.Hr.)
atunci 1) când contextul se dorește a fi lipsit de caracter religios și 2) când
este folosită de evrei.
„î.e.n.”
desemnează timpul de dinainte de începutul
numărării anilor în calendarul gregorian.
„î.e.n.” a
început să fie folosită mai des după anul 1944, ca rezultat a influenței
Uniunii Sovietice și mai târziu, ca rezultat al influenței regimului politic cu
nuanțe ateiste.
„e.n.” este o abreviere în limba română a expresiei „era noastră” și corespunde abrevierii „d.Hr.”
„e.n.” desemnează timpul începând cu nașterea lui
Iisus Hristos, care se consideră că a avut loc în „anul 1 e.n.”, și a ajuns
actualmente la anul 2024, conform calendarului Gregorian.
Din
cauză că sunt mai multe persoane care au probleme cu înțelegerea noțiunilor în
discuție, se mai impune și următoarea precizare:
De
la data nașterii lui Hristos se numără anii:
1) „în era noastră”, „e.n.”, respectiv „după
Hristos”, „d.Hr.”, în ordine crescândă până în zilele noastre, anul 1 al
„e.n.”/ „d.Hr.” fiind anul naşterii lui Hristos;
2) „înaintea erei noastre”, „î.e.n.”, respectiv
„înainte de Hristos”, „î.Hr.”, care
exprimă anii care au existat înaintea naşterii lui Hristos, anul 1 fiind primul
an „î.e.n.”/„î.Hr.”, adică primul an cu
care începe numărătoarea anilor înaintea naşterii lui Iisus Hristos și până în
anul în care a avut loc un anumit eveniment, precum izgonirea lui Adam și a
Evei din Grădina Edenului.[5]
În
concordanță cu ideologia comunistă,
abrevierile „î.Hr.”
și „d.Hr.”
au fost înlocuite în România cu abrevierea „î.e.n.” și „e.n.” după al Doilea Război
Mondial, când România a intrat în sfera de influență a URSS și până în anul
1990.
În esență, „î.e.n.” și „î.Hr.” au exact
aceeași semnificație în exprimarea aceleiași perioade de timp, așa cum „e.n.”
și „d.Hr.”
exprimă aceleiași perioade de timp, aceeași
perioadă istorică, aceeași eră, același număr de ani.
Din
anul izgonirii lui Adam și a Evei din Grădina Edenului, considerat anul 1, în
evoluție istorică neîntreruptă, și până în ziua de azi, în anul 2024:
1)
după calendarul gregorian, adoptat și de români, suntem în anul 7532.
2)
după calendarul evreiesc, evreii sunt în anul 5784.
Este
o diferență de 7532 – 5784 = 1748 de ani, pe care eu nu
știu să o explic.
Spre exemplu, anul
ebraic
5784 a început în ziua de 15 septembrie 2023, după apusul soarelui, și se va
încheia la apusul soarelui în ziua de 2 octombrie 2024.
Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/E.n.
; http://abrevierile.ro/abr/baav9j;
http://nibiru-sfarsitul-lumii.blogspot.com/2014/07/cand-fost-facerea-lumii-adamice.html
În acest context trebuie
interpretate (1) diferitele „Cronologii biblice”, (2) datele din Tabelul
alăturat, şi (3) datele din alte surse, care, în mai multe cazuri, pot fi
diferite.
Prescurtări: c.-„circa”, sau „în jur de”; d.-pentru
„după”, cu referire la „după Hristos”; î.-„înainte”, cu referire la „înainte de Hristos”; cp.-
capitolul, din Biblie; vs.-versetul, din Biblie.
|
Data |
Evenimentul |
Evenimentul este descris în Biblie în: |
|
|
Anii ÎNAINTE
de naşterea lui Hristos |
|||
|
4026 |
Facerea
lui Adam |
Gen. 2:7 |
|
|
4026 |
Încheierea legământului edenic, prima profeţie |
Gen. 3:15 |
|
|
3896 |
Cain îl ucide pe fratele său Abel. Cain şi Abel au fost primii copii
ai lui Adam şi Eva. |
Gen. 4:8 |
|
|
3896 |
Naşterea lui Set, al III-lea fiu ai lui Adam
şi al Evei. Urmaşii lui Set au fost: Enos, Cainan, Mahalaleel, Iared, Enoh,
Metusala, Lameh, Noe. Din Noe se
trage actuala omenire. Concluzia: omenirea se trage din Set, şi nu din
criminalul Cain. |
Gen. 5:3 |
|
|
3404 |
Naşterea dreptului Enoh |
Gen. 5:18 |
|
|
3339 |
Naşterea lui Metusala |
Gen. 5:21 |
|
|
3152 |
Naşterea lui Lameh |
Gen. 5:25 |
|
|
3096 |
Moartea
lui Adam |
Gen. 5:5 |
|
|
3039 |
Transferarea lui Enoh în ceruri; se sfârşeşte perioada
sa de activitate profetică |
Gen. 5:23, 24;
Iuda 14 |
|
|
2970 |
Naşterea
lui Noe |
Gen. 5:28, 29 |
|
|
2490 |
Declaraţia lui Dumnezeu cu privire la omenire |
Gen. 6:3 |
|
|
2470 |
Naşterea lui Iafet |
Gen. 5:32; 9:24; 10:21 |
|
|
2468 |
Naşterea lui Sem,
primul fiul al lui Noe, din ai cărui descendenţi s-a născut Avram. |
Gen. 7:11; 11:10 |
|
|
2370 |
Moartea lui Metusala |
Gen. 5:27 |
|
|
2370 |
Cad
apele Potopului (toamna). Potopul lui Noe. |
Gen. 7:6, 11 |
|
|
2369 |
Încheierea legământului lui Dumnezeu cu Noe, după
Potop |
Gen. 8:13; 9:16 |
|
|
2368 |
Naşterea lui Arpacşad |
Gen. 11:10 |
|
|
2269 |
Construirea turnului Babel |
Gen. 11:4 |
|
|
2020 |
Moartea
lui Noe |
Gen. 9:28, 29 |
|
|
2018 |
Naşterea
lui Avraam cu
care începe istoria mântuirii lui
Dumnezeu |
Gen. 11:26, 32; 12:4 |
|
|
1943 |
Avraam trece Eufratul în drum spre Canaan; este
validat legământul avraamic; începe perioada celor 430 de ani până la legământul Legii |
Gen. 12:4, 7; Ex. 12:40; Gal. 3:17 |
|
|
1933 |
Eliberarea lui Lot; Avraam îl vizitează pe Melhisedec, căruia ia dat zeciuială |
Gen. 14:16, 18; 16:3 |
|
|
1932 |
Se naşte Ismael |
Gen. 16:15, 16 |
|
|
1919 |
Încheierea legământului circumciziei |
Gen. 17:1, 10, 24 |
|
|
1919 |
Judecata împotriva Sodomei şi a Gomorei |
Gen. 19:24 |
|
|
1918 |
Naşterea lui Isaac,
adevăratul moştenitor; începutul celor 'aproape 450 de ani' |
Gen. 21:2, 5; Fap. 13:17-20 |
|
|
1913 |
Înţărcarea lui Isaac; Ismael este alungat; începutul celor 400
de ani de asuprire |
Gen. 21:8; 15:13; Fap. 7:6 |
|
|
1881 |
Moartea Sarei,
soţia lui Avram |
Gen. 17:17; 23:1 |
|
|
1878 |
Căsătoria lui Isaac cu Rebeca |
Gen. 25:20 |
|
|
1868 |
Moartea lui Sem |
Gen. 11:11 |
|
|
1858 |
Naşterea lui Esau
şi a lui lacov |
Gen. 25:26 |
|
|
1843 |
Moartea
lui Avraam |
Gen. 25:7 |
|
|
1818 |
Esau se căsătoreşte întâi cu două soţii |
Gen. 26:34 |
|
|
1795 |
Moartea lui Ismael |
Gen. 25:17 |
|
|
1781 |
Iacov fuge în Haran; viziunea sa de la Betel |
Gen. 28:2, 13, 19 |
|
|
1774 |
Iacov se căsătoreşte cu Lea şi cu Rahela |
Gen. 29:23-30 |
|
|
1767 |
Naşterea
lui losif |
Gen. 30:23, 24 |
|
|
1761 |
Iacov se întoarce în Canaan din Haran |
Gen. 31:18,41 |
|
|
c 1761 |
Iacov se luptă cu îngerul; este numit Israel |
Gen, 32:24-28 |
|
|
1750 |
Iosif este
vândut ca sclav de fraţii săi |
Gen. 37:2, 28 |
|
|
1738 |
Moartea lui Isaac |
Gen. 35:28, 29 |
|
|
1737 |
Iosif este investit, de Faraonul Egiptului, cu cea mai înaltă funcţie,
echivalentul celei de prim-ministru din zilele noastre, fiind supus numai lui
Faraon. |
Gen. 41:40,46 |
|
|
1728 |
Iacov cu întreaga familie intră în
Egipt |
Gen. 45:6; 46:26; 47:9 |
|
|
1711 |
Moartea lui Iacov |
Gen. 47:28 |
|
|
1657 |
Moartea
lui Iosif |
Gen. 50:26 |
|
|
1613 |
Încercarea lui Iov |
Iov 1:8; 42:16 |
|
|
1600 |
Egiptul se impune ca primă putere mondială |
Ex. 1:8 |
|
|
c. 1593 |
Naşterea
lui Moise |
Ex. 2:2, 10 |
|
|
1553 |
Moise se oferă ca eliberator. La
(circa) anul 1504 a început Moise
misiunea sa, ca unul din cei mai mari profeţi. A păstorit pe Israel timp de
40 ani; fuge în Madian |
Ex. 2:11, 14, 15;Fap. 7:23 |
|
|
c 1514 |
Moise
la rugul în flăcări |
Ex. 3:2 |
|
|
1513 |
Paştele. Evreii
părăsesc Egiptul; eliberarea de la Marea Roşie; puterea Egiptului este
zguduită; sfârşitul perioadei de 400
de ani de asuprire a evreilor în Egipt. Încheierea
legământului Legii la Muntele Sinai (dintre Dumnezeu şi Moise). Moise compilează
Geneza în deşert. Moise începe scrierea Bibliei. Sfârşitul
perioadei de 430 de ani de la validarea legământului avraamic |
Ex. 12:12; 14:27, 29, 30; Gen. 15:13, 14 Ex. 24:6-8 Gal. 3:17; Ex. 12:40 |
|
|
1513 |
Moise compilează Geneza în deşert. Moise începe
scrierea Bibliei |
Ioan 5:46 |
|
|
1512 |
Terminarea construirii tabernacolului. Instalarea preoţiei aaronice Moise încheie scrierea cărţilor „Exodul” şi
„Leviticul”. |
Ex. 40:17 Lev. 8:34-36 Lev. 27:34; Num. 1:1 |
|
|
c 1473 |
Moise încheie cartea Iov |
Iov 42:16, 17 |
|
|
1473 |
Moise încheie cartea Numeri în
Câmpiile Moabului Legământul cu Israel la Moab Moise scrie Deuteronomul Moartea
lui Moise pe
Muntele Nebo în Moab |
Num. 35:1; 36:13 Deut. 29:1 Deut. 1:1, 3 Deut. 34:1, 5, 7 |
|
|
1473 |
Israel intră în Canaan sub conducerea lui Iosua |
Ios. 4:19 |
|
|
1467 |
Cea mai mare parte a ţării este cucerită; sfârşitul
celor 'aproape 450 de ani' din Faptele 13:17-20 |
Ios. 11:23; 14:7, 10-15 |
|
|
c 1450 |
Încheierea cărţii lui Iosua Moartea lui Iosua |
Ios. 1:1; 24:26 Ios. 24:29 |
|
|
1117 |
Samuel îl unge pe Saul ca rege al Israelului |
1 Sam. 10:24; Fap. 13:21 |
|
|
1107 |
Naşterea lui David în Betleem |
1 Sam. 16:1 |
|
|
c 1100 |
Samuel încheie cartea Judecătorii |
Jud. 21:25 |
|
|
c 1090 |
Samuel încheie cartea Rut |
Rut 4:18-22 |
|
|
c 1078 |
Este încheiată cartea 1 Samuel |
1 Sam. 31:6 |
|
|
1077 |
David
devine rege al lui
luda la Hebron |
2 Sam. 2:4 |
|
|
1070 |
David
devine rege peste tot Israelul; face din Ierusalim capitala sa |
2 Sam. 5:3-7 |
|
|
1070 |
Arca este adusă la Ierusalim; este încheiat cu David legământul pentru un regat |
2 Sam. 6:15; 7:12-16 |
|
|
c 1040 |
Gad şi Natan încheie 2 Samuel |
2 Sam. 24:18 |
|
|
1037 |
Solomon îi succedă lui David la tron
ca rege al Israelului. A fost unul dintre cei mai mari înţelepţi. A domnit ca
rege 40 ani şi a zidit templul din Ierusalim. În timpul pocăinţei a scris
cărţile „Eclesiastul” şi „Cântarea Cântărilor”. |
1 Împ. 1:39; 2:12 |
|
|
1034 |
Solomon începe construirea templului |
1 Împ. 6:1 |
|
|
1027 |
Este terminat
templul din Ierusalim |
1 Împ. 6:38 |
|
|
c 1020 |
Solomon încheie Cântarea cântărilor |
Cânt. 1:1 |
|
|
î. 1000 |
Solomon încheie cartea Eclesiastul |
Ecl. 1:1 |
|
|
997 |
Roboam, fiul lui Solomon, îi succedă lui Solomon;
regatul este divizat; leroboam începe să guverneze ca rege al Israelului |
1 Împ. 11:43; 12:19, 20 |
|
|
993 |
Şişac invadează Iuda şi ia tezaurul din templu |
1 Împ. 14:25, 26 |
|
|
980 |
Abiiam (Abia) îi succedă lui Roboam ca rege al lui
luda |
1 Împ. 15:1, 2 |
|
|
977 |
Asa îi succedă lui Abiiam ca rege al lui luda |
1 Împ. 15:9, 10 |
|
|
c. 976 |
Nadab îi succedă lui leroboam ca rege al Israelului |
1 Împ. 14:20 |
|
|
c 975 |
Baeşa îi succedă lui Nadab ca rege al Israelului |
1 Împ. 15:33 |
|
|
c. 952 |
Ela îi succedă lui Baeşa ca rege al Israelului |
1 Împ. 16:8 |
|
|
c. 951 |
Zimri îi succedă lui Ela ca rege al Israelului Omri şi Tibni îi succedă lui Zimri ca regi ai
Israelului |
1 Împ. 16:15 1 Împ. 16:21 |
|
|
c. 947 |
Omri guvernează singur ca rege al Israelului |
1 Împ. 16:22, 23 |
|
|
c. 940 |
Ahab îi succedă lui Omri ca rege al Israelului |
1 Împ. 16:29 |
|
|
936 |
Iosafat îi succedă lui Asa ca rege al lui luda |
1 Împ. 22:41, 42 |
|
|
c. 919 |
Ahazia îi succedp lui Ahab ca unic rege al Israelului |
1 Împ. 22:51, 52 |
|
|
c. 917 |
Ioram al Israelului îi succedă lui Ahazia ca unic rege |
2 Împ. 3:1 |
|
|
913 |
Ioram al lui luda „a început să domnească” împreună cu
Iosafat |
2 Împ. 8:16, 17 |
|
|
c. 906 |
Ahazia îi succedă lui Ioram ca rege al lui luda |
2 Împ. 8:25, 26 |
|
|
c. 905 |
Regina Atalia uzurpă tronul lui luda Iehu îi succedă lui Ioram ca rege al Israelului |
2 Împ. 11 1-3 2 Împ. 9:24, 27; 10:36 |
|
|
898 |
Ioas îi succedă lui Ahazia ca rege al lui luda |
2 Împ. 12:1 |
|
|
876 |
Ioahaz îi succedă lui Iehu ca rege al Israelului |
2 Împ. 13:1 |
|
|
c. 859 |
Ioas îi succedă lui Ioahaz ca unic rege al Israelului |
2 Împ. 13:10 |
|
|
858 |
Amaţia îi succedă lui Ioas ca rege al lui luda |
2 Împ. 14:1, 2 |
|
|
c. 844 |
Ieroboam II îi succedă lui Ioas ca rege al Israelului Iona încheie cartea Iona |
2 Împ. 14:23 Iona 1:1, 2 |
|
|
829 |
Ozia (Azaria) îi succedă lui Amaţia ca rege al lui
Iuda |
2 Împ. 15:1,2 |
|
|
c. 820 |
Este scrisă probabil cartea Ioel |
Ioel 1:1 |
|
|
c. 804 |
Amos încheie cartea Amos |
Am. 1:1 |
|
|
c. 792 |
Zaharia domneşte ca rege al Israelului (6 luni) |
2 Împ. 15:8 |
|
|
c. 791 |
Şalum îi succedă lui Zaharia ca rege al Israelului Menahem îi succedă lui Şalum ca rege al Israelului |
2 Împ. 15:13, 17 |
|
|
c. 780 |
Pecahia îi succedă lui Menahem ca rege al Israelului |
2 Împ. 15:23 |
|
|
c. 778 |
Pecah îi succedă lui Pecahia ca rege al Israelului |
2 Împ. 15:27 |
|
|
c. 778 |
Isaia începe să profeţească |
Is. l:l; 6:1 |
|
|
777 |
Iotam îi succedă lui Ozia (Azaria) ca rege al lui Iuda |
2 Împ. 15:32, 33 |
|
|
c. 761 |
Ahaz îi succedă lui Iotam ca rege al lui Iuda |
2 Împ. 16:1, 2 |
|
|
c. 758 |
Osea începe să guverneze ca rege al Israelului |
2 Împ. 15:30 |
|
|
745 |
Ezechia îi succedă lui Ahaz ca rege al lui Iuda |
2 Împ. 18:1,2 |
|
|
745 |
Osea încheie cartea Osea |
Os. 1:1 |
|
|
740 |
Asiria subjugă Israelul, ia Samaria |
2 Împ. 17:6,13,18 |
|
|
732 |
Sanherib invadează Iuda |
2 Împ. 18:13 |
|
|
732 |
Isaia încheie cartea Isaia |
Is. 1:1 |
|
|
717 |
Mica încheie cartea Mica |
Mica 1:1 |
|
|
c. 717 |
Se încheie compilarea cărţii Proverbele |
Prov. 25:1 |
|
|
716 |
Manase îi succedă lui Ezechia ca rege al lui Iuda |
2 Împ. 21:1 |
|
|
661 |
Amon îi succedă lui Manase ca rege al lui Iuda |
2 Împ. 21:19 |
|
|
659 |
Iosia îi succedă lui Amon ca rege al lui Iuda |
2 Împ. 22:1 |
|
|
648 |
Ţefania încheie cartea Ţefania |
Ţef. 1:1 |
|
|
647 |
Ieremia este numit profet |
Ier. 1:1, 2,9,10 |
|
|
632 |
Naum încheie cartea Naum |
Naum 1:1 |
|
|
632 |
Ninive cade în mâinile caldeenilor şi ale mezilor Babilonul este acum pe cale de a deveni a treia putere
mondială |
Naum 3:7 |
|
|
628 |
Ioahaz, succesorul lui Iosia, domneşte ca rege al lui
Iuda |
2 Împ. 23:31 |
|
|
|
Ioiachim îi succedă lui Ioahaz ca rege al lui Iuda |
2 Împ. 23:36 |
|
|
c. 628 |
Habacuc încheie cartea Habacuc |
Hab. 1:1 |
|
|
625 |
Nebucadneţar (II)
devine rege al Babilonului; primul an de domnie se calculează din luna nisan
a anului 624 |
Ier. 25:1 |
|
|
620 |
Nebucadneţar îl face pe Ioiachim rege tributar |
2 Împ. 24:1 |
|
|
618 |
Ioiachin devine rege în Iuda după Ioiachim |
2 Împ. 24:6,8 |
|
|
617 |
Nebucadneţar îi duce în Babilon pe primii captivi
iudei Zedechia este făcut rege al lui Iuda |
Dan. 1:1-4; 2 Împ. 24:12-18 |
|
|
613 |
Ezechiel începe să profeţească |
Ezec. 1:1-3 |
|
|
609 |
Nebucadneţar vine pentru a treia oară împotriva lui
Iuda; începe asediul Ierusalimului |
2 Împ. 25:1,2 |
|
|
c.
587-586; după alții în 607 |
În luna a cincea (ab), templul lui
Solomon este ras din temelii, de către
babilonieni, iar Ierusalimul distrus. Ieremia scrie Plângerile |
2 Împ. 25:8-10; Ier. 52:12-14; 2 Împ. 25:25,26; Luca 21:24 |
|
|
c. 607 |
Obadia scrie cartea Obadia |
Ob. 1 |
|
|
c. 591 |
Ezechiel încheie cartea Ezechiel |
Ezec. 40:1; 29:17 |
|
|
580 |
Sunt încheiate cărţile
„1 Împăraţi”, „2 Împăraţi” şi
Ieremia |
Ier. 52:31; 2 Împ. 25:27 |
|
|
539 |
Babilonul cade în mâinile mezilor şi perşilor; Medo-Persia devine a patra putere mondială |
Dan. 5:30,31 |
|
|
537 |
Intră în vigoare decretul lui Cirus persanul prin care
li se permite iudeilor să se întoarcă la Ierusalim; iau sfârşit cei 70
de ani de devastare a Ierusalimului |
2 Cron. 36:22, 23; Ier. 25:12; 29:10 |
|
|
c. 536 |
Daniel încheie cartea Daniel |
Dan. 10:1 |
|
|
536 |
Zorobabel pune temelia templului |
Ezra 3:8-10 |
|
|
522 |
Lucrarea de construire a templului este interzisă |
Ezra 4:23-24 |
|
|
520 |
Hagai încheie cartea Hagai |
Hag. 1:1 |
|
|
518 |
Zaharia încheie cartea Zaharia |
Zah. 1:1 |
|
|
515 |
Zorobabel termină al doilea templu |
Ezra 6:14,15 |
|
|
c. 475 |
Mardoheu încheie cartea Estera |
Est. 3:7; 9:32 |
|
|
468 |
Ezra şi unii preoţi se întorc la Ierusalim |
Ezra 7:7 |
|
|
c. 460 |
Ezra încheie cărţile „1
Cronici”, „2 Cronici” şi Ezra;
compilarea finală a cărţii Psalmii |
Ezra 1:1; 2 Cron. 36:22 |
|
|
455 |
Zidurile Ierusalimului sunt reconstruite de Neemia;
începe împlinirea profeţiei referitoare la cele 70 de săptămâni |
Neem. 1:1; 2:1, 11; 6:15; Dan. 9:24 |
|
|
d. 443 |
Neemia încheie cartea Neemia Maleahi încheie cartea Maleahi |
Neem. 5:14 Mal. 1:1 |
|
|
406 |
Rezidirea Ierusalimului este evident încheiată |
Dan. 9:25 |
|
|
332 |
Grecia, a cincia putere mondială, domină Iudeea |
Dan. 8:21 |
|
|
c. 280 |
Începe
traducerea Vechiului Testament în limba greacă cunoscută sub numele de „Septuaginta”. |
|
|
|
165 |
O nouă dedicare a templului după profanarea lui prin
idolatria greacă; Sărbătoarea Dedicării |
Ioan 10:22 |
|
|
63 |
Roma, a şasea putere mondială, domină Ierusalimul |
Ioan 19:15; Apoc. 17:10 |
|
|
c. 37 |
Irod, numit rege de către Roma, ia Ierusalimul cu asalt |
|
|
|
c. 7-2 |
Naşterea
lui Ioan Botezătorul, considerat mai mare cu circa 6 luni decât vărul său Isus. |
Luca 1:60; 2:7 |
|
|
0 |
Naşterea
lui Isus în Betleem. Mântuitorul nu s-a născut în
anul 0, ci cu circa 3-7 ani. Între specialişti nu există consens cu privire
la anul exact al naşterii lui Hristos din cei circa 3-7 ani (înainte de anul
zero), care sunt în discuţie. Totuşi, în
lucrările de profil nu s-au făcut aceste modificări pentru a nu se îngreuna
înţelesul. Poporul evreu n-a
recunoscut nici până în ziua de astăzi pe Isus Hristos ca fiind Mesia al său
şi de aceea nici nu cred în lucrarea de mântuire împlinită la Golgota,
argumentând că dacă ei, evreii,
L-ar fi recunoscut, nu ar fi permis, cu preţul vieţii lor, „să-L fi răstignit
pe Domnul”. |
|
|
|
Anii de DUPĂ
naşterea lui Hristos |
|||
|
12 |
Isus
în Templu între
farisei şi cărturari. |
|
|
|
29 |
Botezul
lui Isus, de
către Ioan Botezătorul Isus îşi încep
misiunea,
iniţial cu Ioan Botezătorul |
Luca 3:1,2,23 |
|
|
33, la 14 nisan: |
Răstignirea
lui Isus pe cruce (stâlp), devenind jertfa care furnizează baza pentru noul legământ. |
Luca 22:20; 23:33 |
|
|
33, la
16 nisan: |
Învierea lui
Isus |
Mat. 28:1-10 |
|
|
33, la 6 sivan, |
Penticosta: revărsarea spiritului; Petru
le deschide iudeilor calea spre congregaţia creştină |
Fap. 2:1-17,38 |
|
|
36 |
Sfârşitul celor 70
de săptămâni de ani; Petru îl vizitează pe Cornelius, primul dintre oamenii
necircumcişi ai naţiunilor care intră în congregaţia creştină |
Dan. 9:24-27; Fap. 10:1,45 |
|
|
c.
41 |
Matei scrie Evanghelia intitulată „Matei” |
|
|
|
c. 47-48 |
Pavel începe prima călătorie
misionară |
Fap. 13:1-14:28 |
|
|
c. 49 |
Corpul de guvernare ia decizia potrivit căreia
credincioşii dintre naţiuni nu trebuie să fie circumcişi |
Fap. 15:28,29 |
|
|
c. 49-52 |
A doua călătorie misionară a lui Pavel |
Fap. 15:36-18:22 |
|
|
c. 50 |
Pavel scrie din Corint 1 Tesaloniceni |
1 Tes. 1:1 |
|
|
c. 51 |
Pavel scrie din Corint 2 Tesaloniceni |
2 Tes. 1:1 |
|
|
c. 50-52 |
Pavel scrie din Corint sau din
Antiohia Siriană scrisoarea sa către Galateni |
Gal. 1:1 |
|
|
c. 52-56 |
A treia călătore misionară a lui Pavel |
Fap. 18:23-21:19 |
|
|
c. 55 |
Pavel scrie din Efes 1 Corinteni şi din Macedonia 2 Corinteni |
1 Cor. 15:32; 2 Cor. 2:12,13 |
|
|
c. 56 |
Pavel scrie din Corint scrisoarea
către Romani |
Rom. 16:1 |
|
|
c.
56-58 |
Luca scrie Evanghelia intitulată „Luca” |
Luca 1:1, 2 |
|
|
c. 60-61 |
Pavel scrie din Roma: Efeseni, Filipeni,
Coloseni, Filimon |
Ef. 3:1; Filip. 4:22, Col.
4:18; Filim. 1 |
|
|
c. 61 |
Pavel scrie din Roma scrisoarea
către Evrei Luca încheie în Roma cartea
Faptele |
Evr. 13:24; 10:34 |
|
|
î. 62 |
Iacov, fratele lui Isus, scrie din
Ierusalim scrisoarea intitulată „Iacov” |
Iac. 1:1 |
|
|
c.
60-65 |
Marcu
scrie Evanghelia intitulată „Marcu” |
|
|
|
c. 61-64 |
Pavel scrie din Macedonia 1 Timotei Pavel scrie din Macedonia (?) scrisoarea către Tit |
1 Tim. 1:3 Tit 1:5 |
|
|
c. 62-64 |
Petru scrie din Babilon 1 Petru |
1 Pet. 1:1; 5:13 |
|
|
c. 64 |
Petru scrie din Babilon (?) 2 Petru |
2 Pet. 1:1 |
|
|
c. 65 |
Pavel scrie din Roma 2 Timotei Iuda, fratele lui Isus, scrie „Iuda” |
2 Tim. 4:16-18 Iuda 1,17,18 |
|
|
70 |
Ierusalimul
şi templul său sunt distruse de romani |
Dan. 9:27; Mat. 23:37,38; Luca 19:42-44 |
|
|
c.
96 |
Ioan,
pe insula Patmos, scrie Apocalipsa |
Apoc. 1:9 |
|
|
c.
98 |
Ioan
scrie: ● Evanghelia care îi poartă numele, intitulată
„Evanghelia după Ioan”; ● epistolele
(scrisorile) sale intitulate: „Întîia epistolă sobornicească a lui Ioan”,
numită şi „1 Ioan”. „A doua epistolă a
lui Ioan”, numită şi „2 Ioan”. „A treia
epistolă a lui Ioan”, numită şi „3
Ioan”. Cu
scrierile lui Ioan se încheie scrierea Bibliei. |
Ioan 21:22, 23 |
|
|
c.
100 |
Ioan,
ultimul dintre apostoli, moare |
2 Tes. 2:7 |
|
|
Notă:
Trebuie reţinut faptul că, în timp ce multe dintre datele din acest Tabel
sunt stabilite în mod exact, altele sunt aproximative. Spre exemplu, la Evanghelia după Marcu, opiniile sunt foarte diferite
cu privire la dara la care a fost scrisă, respectiv: între anii 65 și 70;
între anii 68 și 73; după anul 70. Scopul
acestui tabel nu este acela de a fixa date imuabile pentru fiecare eveniment,
ci de a-i ajuta pe cei care studiază Biblia să plaseze evenimentele în cursul
timpului, cu aproximație pentru unele, şi să vadă relaţia existentă între
ele. Bibliografie: Biblia de pe site-ul https://mybible.ro /, care prezintă următoarele avantaje: 1)
este „în format electronic; 2) este cu acces gratuit, liber și ușor de
folosit; 3) are comentarii și explicaţii foarte importante după aproape
fiecare verset; 4) fiecare verset care are comentariu, poate fi deschis și
poate fi văzut comentariul, păstrând deschisă Biblia acolo unde citești; 5)
are un limbaj mult mai pe înțelesul omului de rând, față de alte biblii; 6)
este actualizată la câțiva ani, în funcție de noile descoperirile arheologice
și/sau din alte noi surse. Uriah
Smith. Explicaţiile profeţiilor lui Daniel şi Apocalipsa Hronograful Lui Chedrinos este
cel mai cunoscut în lume. Se găsește pe mai multe Site-uri, precum și pe https://www.scribd.com/doc/308859820/Hronograful-Lui-Chedrinos
Hornograful diaconului Gheorghe Băbuț, foarte
interesant. Se găsește pe mai multe Site-uri, precum și pe https://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/Hronograf-Istoria-Lumii.pdf
|
|||
[1] Biblia conţine două secțiuni, cu 66 de cărţi, respectiv Vechiul Testament, cu 39 de cărţi
și Noul Testament, cu 27 de cărți.
Fiecare carte este împărțită pe capitole, iar fiecare capitol pe versete.
Citirea
la trimiteri de capitole și de versete, dintr-o carte, se face astfel: „Geneza 21:1-7”
se citește astfel: „cartea Geneza, capitolul 21, versetele de la 1 la 7”. Prima
cifră/număr, înainte de cele două puncte (în unele biblii se folosește virgula,
în loc de două puncte), exprimă „capitolul”, iar a doua cifră/număr, după de
cele două puncte, exprimă versetul/versetele. Alt exemplu: „Judecători
19:1-30: 20:4-6” se citește astfel: „cartea Judecătorii, capitolul
19, versetele de la 1 la 30 și capitolul 20, versetele de la 4 la 6”.
[2] Hronograf,
adică numărare de ani, din anul izgonirii lui Adam și a Evei din Grădina
Edenului (anul 1) și până în ziua de azi, anul 2024
[3] În frecvente lucrări,
inclusiv în unele biblii, se folosește noțiunea de „Rai”, în loc de „Grădina
Edenului”; a se vedea capitolele 2 și 3 din Biblie, Cartea Geneza. În articolul
subsemnatului intitulat „Grădina din Eden, Paradis, Rai” se prezintă
argumentele în baza cărora se demonstrează că „Grădina din Eden” este cu totul
altceva decât ”Rai”, că Adam și Eva au fost făcuți de Dumnezeu și au stat o
anumită perioadă de timp în „Grădina din Eden”și nu în ”Rai”.
[4] Între specialişti nu există unanimitate cu privire la anul exact al naşterii lui Hristos. Mai mulți specialişti biblici consideră că Mântuitorul nu s-a născut în anul unu (1), care este anul de la care se face numărătoarea anilor de la nașterea Sa și până în prezent, ci s-ar fi născut cu 4 – 6 ani mai înainte de acest an unu (1). Chiar dacă s-ar ajunge la concluzia că Iisus Hristos s-ar fi născut cu circa 4 – 6 ani mai înainte de acest an unu (1), de la care se face actuala numărătoare a anilor și datarea în timp a evenimentelor, acum, după mai bine de 2000 de ani, după acest an unu (1), nu s-ar mai face aceste modificări pentru a nu se îngreuna înţelesul vechimii tuturor documentelor, evenimentelor și al întregii istorii.
[5] În frecvente lucrări,
inclusiv în unele biblii, se folosește noțiunea de „Rai”, în loc de „Grădina
Edenului”; a se vedea capitolele 2 și 3 din Biblie, Cartea Geneza. În
articolul subsemnatului intitulat „Grădina din Eden, Paradis, Rai” se prezintă
argumentele în baza cărora se demonstrează că „Grădina din Eden” este cu totul
altceva decât ”Rai”, că Adam și Eva au fost făcuți de Dumnezeu și au stat o
anumită perioadă de timp în „Grădina din Eden”și nu în ”Rai”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu