Falimentul guvernărilor hibride

 

Agitația politică și deruta electoratului înainte de alegeri sunt specifice democrației haotice, lipsită de maturitate. Fenomenele au ajuns la apogeu ca urmare a guvernărilor hibride, prezente de-a lungul anilor la putere. În campaniile electorale, visul oricărui partid este să guverneze singur, să evite concubinajele politice, gen coaliții, convenții sau alianțe. O astfel de performanță a reușit PSD, după alegerile din 2000, când țara a fost condusă de un guvern “pur sânge” pesedist, avându-l premier pe Adrian Năstase. Ulterior, la cele șapte scrutinuri, destinate parlamentarelor, planul partidelor îna­inte de alegeri nu s-a potrivit cu al electoratului prezent la urne. La finalul alegerilor, niciun partid nu a obținut peste 50% din voturi și nu a întrunit o majoritate parlamentară, încât să formeze un guvern monocolor. Condițiile nefiind îndeplinite, alternanța la putere bazată pe alte forme de guvernare a devenit inevitabilă. Numai că prestația lor, în timpul mandatelor, situată sub așteptările electoratului, a deschis seria falimentelor politice și a dus la dispariția unor partide. Deși unele au reușit să-și încheie mandatul, la următoarele alegeri au pierdut pariul cu electoratul. Cu toate că la început coaliția PNL-USR-UDMR a crezut în dragoste la prima vedere, idila s-a destrămat înainte de vreme. În combinații politice, viața partidelor este dificilă, greu de suportat și impune compromisuri. Degeaba liderii îngroapă securea războiului, în luarea deciziilor un rol important revine filialelor din teritoriu. Altfel, hotărârile luate numai în forurile centrale în filiale pot induce ideea de dictatură. Ciolacu și Ciucă au declarat că, spre binele românilor, nevoia de stabilitate politică și echilibru economic i-a determinat să unească destinele celor două partide. Povești. Mă număr printre cei care nu au sesizat nicio formă de stabilitate. Din contră, la TV, nu de puține ori s-a vorbit despre ruperea coaliției, ieșirea PNL de la guvernare și demisia premierului. În schimb, ca majoritatea românilor, simt “echilibrul” economic reflectat în prețurile care au luat-o razna. Strategia intrării la guvernare a PSD alături de PNL și încheierea alianței electorale nu au legătură cu partidele din opoziție, ele au vizat doar alegerile parlamentare. Pesediștii sunt convinși că scorul pe care-l vor obține nu va fi suficient pentru a forma singuri guvernul. De aceea simbioza pe termen nedefinit, pentru ambele partide, este puțin spus vitală. Să nu uităm că scopul scuză mijloacele, iar compromisurile cer sacrificii. Pentru atingerea scopului, o formă de alegeri trebuia sacrificată. În ideea că la alegerile precedente, prezența la vot a fost redusă, spre binele PNL, sacrificarea europarlamentarelor era singura soluție. Faptul că unii dintre europarlamentari nu vor mai figura pe lista comună, pentru opinia publică nu reprezintă o pierdere. De regulă, ratații din politica internă a partidelor sunt trimiși la conservare în Parlamentul European. În mandatul guvernărilor hibride, în țară, s-au făcut și lucruri bune, însă raportate la deceniile democrației, ele au fost prea puține. Istoria confirmă că acest gen de guvernare a destabilizat, nu a consolidat democrația. Pentru liderii partidelor aflate în concubinaje au fost prioritare interesele personale și de grup, iar problemele de fond ale societății au continuat să rămână nerezolvate. Ele sunt multe și cunoscute, iar spațiul este insuficient pentru a fi reactualizate. În general, lipsa de încredere în partidele politice se reflectă în prezența slabă la urne a electoratului cu ocazia alegerilor. Dacă la absenteism adăugăm voturile îm­prăștiate și negative oferite partidelor de mâna a doua sau a treia e limpede că falimentul guvernărilor hibride se datorează electoratului. Analiștii politici spun că, deși generațiile de alegători s-au schimbat pe cale naturală, cultura votului la români a rămas deficitară. Și eu cred că, după atâta vreme, normal ar fi ca alternanța la putere să revină la cel mult trei partide, în care românii să aibă încredere, iar guvernările hibride să dispară. Care ar putea fi ele, probabil, va decide viitorul. Chiar dacă coaliția PSD-PNL va câștiga alegerile, timpul o să-i decidă soarta. Generațiile de azi, interesate de viitorul politic al țării, nu mai acordă atenție partidelor istorice. PNȚCD a dispărut la alegerile din 2000, iar PNL într-un timp nedefinit va avea aceeași soartă. Câtă vreme depinde de alții, sloganul “prin noi înșine” nu mai este de actualitate. Cu bune și rele, societatea și țara trebuie să meargă mai departe. Cu răbdare și înțelepciune să luăm aminte că istoria întotdeauna spune adevărul și niciodată nu minte.

prof. Vasile ILUȚ