Drept la replică

Graiul Maramureşului este un ziar şi simbol al celui mai pitoresc şi îndrăgit colţ de ţară, marcă cu renume, rod al eforturilor continue, al neodihnei tuturor celor care-l creează în interesul cititorilor, al societăţii.

Truditori actuali sau pensionari, personalităţi remarcabile în domeniu se bucură de stima, respectul şi preţuirea, nu doar a cititorilor, ci şi a oamenilor, în general.

Printre ziariştii evidenţiaţi în ultimii ani se situează, după părerea mea, Alexandru Ruja, angajat concret în viaţa societăţii băimărene, prin ziar. Temele dumnealui de largă cuprindere, preponderent realizări ori deficienţe în activitatea socială, economică şi culturală, frumuseţile naturii şi altele, toate vizând satisfacerea cerinţelor oamenilor. Este neîndurător cu cei care nu îşi îndeplinesc atribuţiile (şi bine face).

Abordările istorice dovedesc de cele mai multe ori cunoaşterea temeinică, aprofundată a problematicii, deşi – după concepţia mea – există loc şi termeni de discuţii, mai ales la nuanţe în interpretări, precum şi la anumite perioade istorice.

Articolul din Graiul Maramureşului, „Monumentalism degeaba a la Maramureş”, cu o apreciere iniţială „Fală, fală, dar la ce bun”, din 10.04.2024, reprezintă poziţia sa faţă de fapte, construcţii sau edificii recente sau mai vechi cu utilităţi preconizate şi nerealizate inclusiv castele vechi ori construcţii bisericeşti. Cu adevărat, după puterea economică a judeţului, unii responsabili „s-au înzdrăvenit la edificii nerealizabile în termenul preconizat, ratând sau amânând performanţe”.

Astfel de situaţii a evidenţiat în diferite domenii dl. Alexandru Ruja, dovedind preocuparea sa pentru îndreptarea deficienţelor, poziţie constantă în timp, care nu poate să nu fie aplaudată, corect apreciată.

Când însă este vorba de „steagul cât o garsonieră din faţa Primăriei Tăuţii Măgherăuş e şi el un monumentalism degeaba…” (citat exact), lucrurile se schimbă, domnule Ruja!

Nu trebuie să definesc eu în faţa dvs ce reprezintă steagul naţional al unei ţări, al unei localităţi din ţară, al oricărei persoane cinstite din această ţară, nici să întreb cine sau când l-a arborat. Pentru alţii, din alte părţi, cu alte simţăminte, poate fi într-adevăr degeaba.

Sunt om care respect etnia oricărui alt om, dar respectul pentru tricolorul naţional românesc nu trebuie blamat, nici dus în derizoriu. El este sfânt.

Gheorghe Neag