,,OPREȘTE-MĂ, LA TINE, MARAMUREȘ! OPREȘTE-MĂ, ÎN TINE, ANOTIMP! CONCURS ACROSTIH ȘI POEZIE - DIN VATRA SATULUI" - CUVÂNT DE ÎNTÂMPINARE GELU DRAGOȘ

 

Și surprizele nu se opresc! Nu mă credeți? Am dovezi concrete! Am notele celui de al patrulea jurat. Note bune! Și un cuvânt de întâmpinare. Foarte frumos. Cu un motto, foarte frumos prins în contextul acestei frumoase provocări literare - preluat din ,,Amintiri din copilărie", Ion Creangă!

Punctez obiectivitatea în jurizare și mulțumim pentru aprecierea și susținerea proiectului literar. Știu că nu este ușor să jurizezi, să iei hotărârea cea mai înțeleaptă și să notezi creațiile literare. Este o mare asumare. Știu acest lucru din experiența personală. Acesta este un motiv în plus de a adăuga mulțumiri celor care au jurizat și s-au implicat în acest concurs pe care l-am numit:

,,OPREȘTE-MĂ, LA TINE, MARAMUREȘ! OPREȘTE-MĂ, ÎN TINE, ANOTIMP! CONCURS ACROSTIH ȘI POEZIE - DIN VATRA SATULUI".

Un alt membru al juriului, este prof. Gelu Dragoș - membru U.Z.P.R., Filiala Maramureș (președinte Adrian Marchiș) și membru al Asociației Scriitorilor Maramureș. Am optat pentru această variantă bazându-mă pe faptul că Domnia Sa, este fiu al satului - Lucăcești (MM), dar și pe experiența dovedită în plan literar. Precum am mulțumit fiecărui membru-jurat al acestui concurs, repet mulțumirile noastre, considerând aprecierile ca fiind obiective și bazate pe realitate. Adâncă mulțumire!

Mulțumesc ASCIOR - prin președinte-fondator ing. Ioan Niculae Mușat.

Mulțumesc celor care au dorit să ni se alăture demersului literar cu sfaturi, gânduri, păreri sau, și mai mult, cu premii. Reamintesc doar câteva din premii, dar vă asigur și de alte surprize:

- 50 euro din partea revistei ,,Metafora", Constanța, prin reprezentant poeta Garofița Jianu;

- 50 euro un prieten care își dorește anonimatul;

- un tablou cu ramă (30×30) - din partea scriitoarei Clementina Mireșan (CJ);

- icoana - sculptură realizată de către un fiu al satului Chiuzbaia - Călin Hrihor;

- Biblie - dăruită de către un bun prieten de la Oradea - poetul George Rîurel Bălan;

Și dacă tot vorbim de juriu și jurați, note și notare, din partea mea, fiecare participant intrat în concurs a primit un 10*!

Toate poemele-acrostih intrate în concurs (au fost și care nu au corespuns standardelor cerute/impuse!) le vom aduna într-un volum numit, metaforic:

,,OPREȘTE-MĂ, LA TINE, MARAMUREȘ! OPREȘTE-MĂ, ÎN TINE, ANOTIMP! CONCURS ACROSTIH ȘI POEZIE - DIN VATRA SATULUI". Cheltuielile de tipar sunt suportate de către colectivul de redacție al revistei DIN VATRA SATULUI, dar dacă Dumneavoastră veți dori să achiziționați volumul, o veți putea face contra cost. Nimeni nu este obligat să achizitioneze volumul!

Iată, dragii mei, punctul de vedere al juratului cu numărul 4:

„Nu știu alții cum sunt...”

Motto:

„Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părinteascã din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie! Și, Doamne, frumos era pe atunci, căci și părinții, și frații și surorile îmi erau sănătoși, și casa ne era îndestulată, și copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, și toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea!"

Ion Creangă, „Amintiri din copilărie”

Cineva, (o persoană dragă nouă, poeta Mioara Baciu!), inspirată, îl face pe Vasile Bele „scriitorul-fenomen din Chiuzbaia”, aș îndrăzni, să spun, pe drept cuvânt, căci faptele îi sunt dovezile cele mai palpabile. Vasile Bele nu se mulțumește cu revista culturală „Din vatra satului”, nu se mulțumește cu organizarea Taberei literare „Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!” de la Baia Sprie, două ediții până acum, nu se mulțumește cu vastul proiect, zece volume groase ca o cărămidă până la finalizarea lui, a antologiei cu același titlu și iată că a mai „născocit”, a mai „nășit” un proiect temerar, care necesită timp, pricepere și energie, cu ajutorul și sub oblăduirea ASCIOR, unde reprezintă cu cinste Maramureșul, și anume acest CONCURS DE ACROSTIHURI – DIN VATRA SATULUI.

Am rămas plăcut surprins că și de data aceasta proiectul lui Vasile Bele are succes, atât prin numărul mare de participanți cât și prin valoarea intrinsecă a poeziilor. Eu fiind crescut, trăitor la sat, profesând în mediul rural, iubindu-l pe țăranul român până la lacrimi, pentru mine cuvinte ca: „sat, glie, copilărie, familie, izvor, rândunică, bunici, iubire, dor, școală, ogor, livadă, dealuri, pădure, fericire, țară, neam, povești, legende, mamă, tată, frați” și multe altele, sunt niște cuvinte magice, cu putere de regenerare, de a merge mai departe când necazurile nu ne ocolesc, fiindcă satul Lucăcești reprezintă centrul meu de echilibru și așa cum spunea Iosif Băcilă „Dascălul meu adevărat a fost satul cu tradiția și natura lui”.

Poeziile participante la concurs sunt deosebite, mă regăsesc în fiecare dintre ele și consider că atâta timp cât satul românesc va exista și România va dăinui! Desigur sunt și acrostih-uri triste, în care se vorbește de depopularea satelor prin plecarea tinerilor în occident pentru o pâine câștigată mai ușor, pentru mirajul îmbogățirii mai repede, ceea ce-l face ca satul să fie mai îmbătrânit ca niciodată, aproape pustiit, în care rar se aud glasuri vesele de copii!

Referitor la jurizare, fiind dascăl, n-am dat note mai mici de 7 (șapte) și am fost generos și cu notele de 10 (zece) fiindcă m-au impresionat absolut toate poeziile primite spre jurizare, prin ritmul interior, muzicalitate, prin dragostea față de satul românesc de odinioară. Felicitări tuturor celor implicați: organizatori, participanți, sponsori.

Am să închei într-un notă optimistă, ideea de-a fi poeziile intrare în concurs adunate într-un volum iarăși ne arată bunătatea, altruismul și generiozitatea financiară a lui Vasile Bele iar cartea tipărită va fi un document al trecerii noastre (literare) pe acest pământ, numit atât de inspirat „Grădina Maicii Domnului”.

Gelu DRAGOȘ/UZPR

Toate reacţiile: