Umbrele Transnistriei

                                                       de Gheorghe Pârja

Despre teritoriul numit Transnistria am aflat mai multe date când, în 1992, a avut loc războiul de pe Nistru. Atunci am avut un impuls de cunoaștere a unei lumi pe care o știam și din poveștile foștilor soldați români, din Desești, care au luptat în Basarabia. Printre care s-a numărat și Arba Ștefan, lângă care am crescut. Din fragedă pruncie, am aflat despre Basarabia și localități prin care soldatul Arba a trecut cu frontul. Așa că, la școală, când am avut în față o hartă a României, am căutat locul de dincolo de Prut. Scria cu litere mari, URSS. Cu vremea, m-am dumirit. S-a schimbat lumea și a venit istoria peste noi. Cumva, eram pregătit. Așa că în vara anului 1992, când războiul de pe Nistru era în desfășurare, redacția ziarului nostru mi-a îngăduit să fac o călătorie de cunoaștere și spirit umanitar, tocmai pe malul Nistrului. M-a însoțit confratele Vasile Iluț. Ne-am propus, și am reușit, să aducem de pe linia frontului copii care au avut de îndurat în războiul de pe Nistru.

Am convins bărbați cu suflet de român să sprijine drumul spre Basarabia. Așa, Sidor Pop a asigurat un autobuz cu doi șoferi și toate cele necesare drumului. Șefii unor magazine alimentare ne-au dat merinde pentru drum. Ne-am asigurat și de un sistem de relații, la Chișinău, pentru îndeplinirea planului. Am ajuns la ușa premierului Mircea Druc și a ministrului învățământului, Dumitru Mătcaș. Întâmplările au fost multe, unele picante. De mare folos ne-a fost tânăra Natalia Pascal, secretara Frontului Popular. Ea ne-a înlesnit legătura cu Școala din Vadu lui Vodă. Localitate de pe malul drept al Nistrului, serios afectată de conflict. Nu ne-a fost îngăduit să ajungem în zonă, la vreo 40 de kilometri de Chișinău, totul a fost dirijat prin telefon. Au ajuns la Chiși­nău 35 de copii și două profesoare, într-un autobuz camuflat cu crengi verzi. Noaptea, eu veneam lângă statuia lui Ștefan cel Mare și Sfânt să ascult rapoartele soldatului Lupu despre evenimentele de pe front. Uluitoare a fost încrederea părinților în noi, doi jurnaliști care și-au asumat o misiune umanitară.

Pruncii basarabenilor au stat în Maramureș o lună de zile în grija redactorilor de la Graiul Maramureșului. Și a multor oameni de omenie din județ. De la Mircea Șuteu, la Gavril Iagamoș sau Lucian Blaga. Când ne-am întors cu pruncii acasă, ni s-a permis și nouă să mergem pe malul Nistrului. Debarcam tinerii oaspeți ai Maramureșului în curtea școlii când s-au tras ultimele obuze în podul de pe Nistru, care făcea legătura cu Transnistria. Dimpreună cu Vasile Iluț, primarul așezării și directorul școlii ne-am încumetat să mergem să vedem rana podului făcută de obuz. Chiar am trecut, Nistrul. apropiindu-ne de Dubăsari. Transnistria a fost locul care a găzduit belicoasa Armată a 14–a, condusă de generalul rus Lebed, care de la Tiraspol a amenințat că este posibil ca în patru ore poate ajunge la București. Orgolii de militar rus. Între timp, Transnistria a ajuns loc de dispută între ruși, ucraineni și moldovenii de la Chișinău.

Care este starea ei acum? Citind presa de peste Prut am aflat că provincia discordiei este acum izolată de Rusia și este marcată de criza economică, astfel că se vede forțată să accepte măsuri ale Chișinăului, pe care altădată le-ar fi ignorat. Calitatea vieții în regiune se află în declin, iar cauza acestei stări de fapt este prezența militară rusă, care a tăiat un important coridor economic către portul ucrainean Odesa. Regimul de la Tiraspol încearcă să transfere Chișinăului răspunderea pentru consecințele războiului Rusiei. Pe de altă parte, Republica Moldova vede o bună ocazie pentru a încerca reintegrarea Transnistriei după războiul de pe Nistru, din 1992. De amintit că după începerea războiului, Ucraina a închis granița cu Transnistria și de atunci autoritățile de la Chișinău controlează fluxul de mărfuri și oameni în regiune. De la începutul acestui an a intrat în vigoare noul Cod Vamal, scutirile anterioare au fost abrogate, iar agenții economici din regiune vor plăti taxe Chișinăului, un semnal de armonizare cu legislația europeană.

Nu va fi ușor, dar este un pas spre apropierea de Republica Moldova. Tiraspolul se victimizează și cere ajutorul Rusiei. Deși umbrele unui trecut apropiat se caută a fi înlăturate, mai este mult până aproape. Din păcate, Chișinăul nu poate oferi niciun mijloc de protecție juridică pentru acest teritoriu. Se fac pași mici pentru o apropiere de capitala Republicii Moldova. Regimul de la Tiraspol nu se arată dispus să colaboreze cu autoritățile moldovene. Se vede limpede că tensiunile în zonă nu dau semne să se domolească, iar războiul din Ucraina va continua să umbrească Transnistria. Rusia va continua să folosească acest teritoriu pentru a destabiliza Republica Moldova suverană, cu orientare spre Occident, pentru a zădărnici parcursul ei european. Da, nu am uitat de acea vară când copii de pe malul Nistrului însângerat au fost ocrotiți de Maramureș. Pe autobuzul care i-a adus în Nordul României și i-a dus înapoi scria cu litere mari: COPIII TRANSNISTRIEI.