După încheierea recentă a Jocurilor Olimpice de la Paris, sportul românesc se află în atenţia publicului, în special datorită apelului lansat de înotătorul David Popovici.
Sportivul, recunoscut pe plan mondial pentru performanţele sale, a adresat un îndemn către autorităţile române, cerând o implicare mai activă şi eficientă în sprijinirea sportului la nivel naţional. Acest mesaj nu este doar o simplă solicitare, ci un semnal de alarmă care subliniază deficienţele actualului model de finanţare şi administrare a sportului românesc.
În prezent, Guvernul României alocă sume semnificative din bugetul public pentru două cluburi sportive departamentale de importanţă majoră: Clubul Sportiv al Armatei (CSA) Steaua Bucureşti, subordonat Ministerului Apărării Naţionale, şi Clubul Sportiv Dinamo Bucureşti, gestionat de Ministerul Afacerilor Interne.
Această alocare financiară, care însumează zeci de milioane de euro anual, ridică întrebări cu privire la eficienţa şi transparenţa utilizării acestor fonduri.
CSA Steaua Bucureşti gestionează un număr impresionant de 42 de secţii sportive, având legitimaţi peste 2000 de sportivi, atât seniori, cât şi juniori.
Majoritatea acestor sportivi sunt concentraţi în sporturi de echipă, precum fotbal, baschet, rugby, volei, hochei pe gheaţă, polo pe apă şi handbal.
Deşi CSA Steaua beneficiază de un buget generos, rezultatele obţinute de majoritatea secţiilor sportive sunt departe de a justifica aceste alocări financiare. În afara secţiei de polo pe apă, unde CSA Steaua se menţine în postura de campioană naţională, celelalte secţii sportive se confruntă cu o lipsă cronică de performanţe notabile.
Baschet şi Volei Masculin: Secţiile de baschet şi volei masculin nu au mai câştigat un campionat naţional de peste trei decenii, ultima victorie fiind înregistrată în urmă cu 33 de ani.
Rugby: Ultimul titlu naţional la rugby a fost câştigat acum 18 ani, o perioadă lungă de stagnare pentru un club cu o tradiţie atât de bogată.
Handbal: Secţia de handbal masculin a reuşit ultima performanţă notabilă acum 16 ani, de atunci zbătându-se în mediocritate.
Fotbalul la CSA Steaua: O Investiţie Controversată
Un caz aparte în cadrul CSA Steaua este secţia de fotbal. Reînfiinţată în 2017 pentru a "salva brandul" Steaua (potrivit fostului comandant al clubului, col. Cristian Petrea), echipa a activat doar în ligile inferioare şi, din cauza reglementărilor fotbalului profesionist, nu are dreptul de a promova în prima ligă.
În pofida acestei situaţii, secţia de fotbal beneficiază de cel mai mare buget din cadrul clubului, având înregistraţi 402 sportivi legitimaţi. Această secţie reprezintă o cheltuială semnificativă din bugetul public, fără a oferi însă rezultate care să justifice investiţia.
Situaţia fotbalului militar este cea mai controversată: deşi s-au cheltuit milioane de euro de până acum pentru a obţine exclusivitatea folosirii brandului pentru echipa de fotbal, chiar conducerea clubului recunoaşte că brandul „Steaua” nu poate atrage nici măcar un sponsor.
De remarcat este că, potrivit presei sportive, bugetul secţiei de fotbal este de 2 milioane de euro. În cei şapte ani de existenţă, un calcul simplu arată că această secţie a cheltuit minim 14 milioane de euro. La care se adaugă cheltuielile judiciare necesare procesului pentru brandul „Steaua”.
Interesul public nu poate fi invocat: echipa de fotbal are medie de 2.300 de spectatori/meci, la partidele disputate pe stadionul Armatei, cu o capacitate de 31.000 de locuri. Stadionul „Steaua” costă Armata şi bugetul de stat, 30.000 de euro lunar, doar pentru întreţinere.
Chiar şi aşa, modul în care arată arena a fost criticat recent de toată lumea, inclusiv de specialişti recunoscuţi la nivel european precum Mircea Lucescu.
Bugetul CSA Steaua pentru anul 2023 a atins suma record de 27 de milioane de euro. Cu toate acestea, cheltuielile clubului rămân în mare parte netransparente. Conform documentelor oficiale, toate cele 42 de secţii sportive sunt gestionate sub o singură secţie mamut: Secţia pentru Activitatea Sportivă de Performanţă, care include toţi cei 2000 de sportivi legitimaţi.
Detalii esenţiale, precum numărul antrenorilor, al membrilor staffurilor tehnice şi medicale, precum şi al angajaţilor civili nu sunt făcute publice, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la modul în care sunt gestionate aceste fonduri.
Nu au fost făcute publice criteriile pe baza cărora sunt cheltuiţi aceşti bani în cadrul secţiei „pentru activitatea Sportivă de Performanţă”.
CS Dinamo Bucureşti
Clubul Sportiv Dinamo Bucureşti, administrat de Ministerul Afacerilor Interne, se confruntă cu provocări similare în privinţa performanţelor sportive, deşi la o scară mai mică. CS Dinamo gestionează un buget anual de aproximativ 6 milioane de euro, o sumă mai redusă comparativ cu CSA Steaua, dar suficient de mare pentru a ridica întrebări privind eficienţa sa.
Situaţia performanţelor sportive la CS Dinamo nu diferă prea mult de cea de la CSA Steaua. Singura secţie care se bucură de succes este cea de handbal masculin, în timp ce alte secţii, precum cele de volei şi rugby, se confruntă cu lipsa de performanţe notabile.
Volei: Echipa de volei feminin nu a mai câştigat un titlu naţional din 1989, iar echipa de volei masculin a obţinut ultima victorie în 1995.
Rugby: Secţia de rugby a câştigat un singur titlu în ultimii 20 de ani, o performanţă modestă pentru un club cu resursele şi tradiţia lui Dinamo.
Un aspect pozitiv al gestionării CS Dinamo este faptul că aproximativ 30% din buget provine din surse private, reducând astfel dependenţa clubului de finanţarea publică. În ultimul an, CS Dinamo a reuşit să atragă 2 milioane de euro din sponsorizări şi donaţii, o sumă semnificativă în comparaţie cu CSA Steaua, care a strâns doar 2899 de lei din surse similare, în anul 2022.
Întrebări!
De ce Armata şi MAI nu sunt obligate să valorifice „brandul sportiv” pe care-l au în patrimoniu, inclusiv prin vânzare, aşa cum ar fi orice entitate privată, pentru a supravieţui?
Cum poate exista o competiţie corectă, atâta vreme cât statul este şi arbitru, şi competitor?
De ce trebuie să finanţeze, contribuabilul român, echipe profesioniste complet neperformante?
De ce ar investi un privat în sportul românesc, atâta vreme cât din taxele lui finanţează deja alte echipe, asupra cărora nu are nici un fel de control?
De ce statul român nu privatizează aceste echipe profesioniste, iar banii irosiţi acolo să fie folosiţi pentru sporturi olimpice (canotaj, nataţie, caiac, box, lupte, scrimă, gimnastică etc) şi în sportul de masă, acolo unde e nevoie de ei?
Dacă modelul sportului militarizat este un succes, atunci de ce David Popovici a alergat după sponsori privaţi pentru a-şi finanţa performanţele?
Dacă modelul sportului militarizat este un succes, atunci de ce nu mai este practicat de absolut nimeni în Europa?
Concluzii: Necesitatea unei Reformări a Finanţării Sportului Românesc
Situaţia actuală a finanţării cluburilor sportive departamentale din România ridică serioase semne de întrebare cu privire la eficienţa şi transparenţa utilizării fondurilor publice.
Apelul lansat de David Popovici reflectă nevoia urgentă de a revizui şi reformă modul în care statul român sprijină sportul, punând accent pe performanţă şi responsabilitate în administrarea resurselor.
Modelul sportului militar, conceput în comunism, nu mai este folosit de nicio ţară din Uniunea Europeană care a trecut prin acest tip de regim. Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia sau Bulgaria au privatizat aceste cluburi, oferind şansa investitorilor privaţi de a concura în condiţii egale, în care statul este doar arbitru, nu şi jucător.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu