joi, 19 septembrie 2024

Ioan Ovidiu Sabău și normalitatea în fotbalul românesc...


 L-am urmărit în mod constant când juca la U Cluj Napoca și Dinamo București, apoi, după Revoluție la Feyenoord Rotterdam( unde este iubit și acum), Brescia, Rapid. Nu l-am văzut atacând pe nimeni vreodată, avea măiestria driblingului din șold și inteligența paselor, asta s-a văzut la meciurile cu Danemarca și Argentina la Coppa del Mondo.

Am apreciat dorința sa de a face urcată tot mai sus Universitatea Cluj, echipă de suflet și pentru mine, chiar atunci când ,, șepcile roșii " erau în liga a treia. Bun comunicator, înțelegător cu anxietățile jucătorilor, pedagog dedicat în relațiile cu echipa - aici, este stilul lui Mircea Lucescu, care l-a antrenat - a reinventat jucători ca Nistor și Chipciu, care sunt liderii lui U. Universitatea este încă o echipă cu blazon studențesc și nu are bugetul concitadinei CFR, sau posibilitățile financiare ale Rapidului, Craiovei sau FCSB.
Neluțu Sabău a rămas același om serios, decent și muncitor, un factor de echilibru pentru echipă și suporterii lui U. A încercat să reanime atmosfera frumoasă, boemă, coezivă din vremea lui „U” când jucau Anca, Dobrotă, Dobrău - venit de la Dinamo - Țiglariu, Lăzăreanu, Tim Câmpeanu II, iar președinte era Remus Câmpeanu.

Da, ,,Moțul" a fost cel care a împins, întotdeauna, căruța echipei, nu a stat ca un
,,domn" pe capra de căruțaș ,,șef" și biciul în mână. Întotdeauna, am crezut și eu că pe oameni trebuie să îi înțelegi și cunoști, să le știi păsurile, istoriile și problemele personale pentru a omogeniza sufletește grupul prin forța încrederii colective, dar și de sine.
Arta conducerii nu stă în harapnic și vorbe grele, sau jocuri de tip divide et impera, loializării construite forțat prin interese de moment sau de influență. De aceea, m-am regăsit de multe ori în liniile de comportament ale sale, mai ales din perioada antrenoratului.

Cam așa l-am văzut întotdeauna pe Neluțu Sabău, cel care mânca ochiuri cu spanac în gară când, junior fiind, făcea naveta la Cluj, în condiții grele, cam necunoscute pentru mulți astăzi. Sabău este un monument de modestie și bun simț.

Bravo și mult succes pe mai departe! Hai U!

Constantin BUCHET

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu