Supărare

de Nelu Danci

Jos la umbra-n depărtată

O mândruță șade jos,

Se vede că-i supărată

Ceva i-a ieșit pe dos.

Ori drăguțu nu-i mai vine

Sau mama o supărat,

Supărarea să-i aline

Că de-acas' ea a plecat.

Se gândește și oftează

Că drăguțu o lăsat.

Căci nimenea nu întreabă

Ori e plecat în alt sat?

Dar trece unu ca și mine

O-ntreabă de supărare,

Și îi spune c-o fi bine

Și-o să aibă alinare.

De nu de la acel iubit

Ce o lasă să aștepte,

Care poate a mințit

Altu-n brațe s-o dezmierde.