Nimeni nu poate să spună că poporul român este un popor fericit. Starea poporului este rodul conducerii lui. Alegem un stat să ne conducă și el ne fură.
Ce distanță poate fi între un amărât și unul prea
fericit? Aș zice că amărâtul îi face pe unii fericiți sau prea fericiți, de
fapt... unul singur este preafericit. Cum poate să stea într-o țară o gloată de
amărâți cu un prea fericit?
Amărâții merg să pupe moaște, preafericitul le spune
să fie cuminți, să-ndure, că îndurarea vine de la Dumnezeu și că trebuie să
mergem pe lumea cealaltă unde NU este supărare, nici suspin, evident nici
amărăciune.
Punem amărăciunea noastră-n urne fudule pentru
fericirea altora.
Noi... trebuie să mergem la moaște. Moaștele sunt
viitorul nostru, speranța noastră, fericirea noastră.
Pupăm moaște și votăm moaște vii.
Ni se flutură pe la nas frânghii elegante și
săpunuri occidentale, noi mergem la urnele moaștelor unde le încredințăm banii
ca să se poată împrumuta, să ne împrumute țara.
Cât de curând prin ce alegem vom coborâ din rău în
hău.
Traăiască moaștele!
Puiu
RĂDUCAN
02112024-B.
Olănești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu